• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Joi , 25 Iulie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 1 Septembrie , 2008

Icoana din Petrova plange inainte de inundatii!

Icoana Maicii Domnului, de la o manastire din Petrova, a plans inainte de fiecare val de inundatii din ultimii ani I Lacrimile cu miros de mir au lasat trei cruciulite pe obrazul Fecioarei I Credinciosii spun ca icoana e facatoare de minuni: un copil care nu rostea niciun cuvant a inceput sa vorbeasca brusc, iar oameni carora medicii nu le-au dat nicio sansa s-au insanatosit in mod miraculos. Potopul generat de „lacrimile” cerului si urmat de cele ale oamenilor a fost prevestit prin lacrimile cu mireasma de mir ale unui icoane care o infatiseaza pe Maica Domnului. Din cand in cand, icoana aflata in bisericuta Manastirii „Izvorul Tamaduirii”, de pe Dealul Hera, plange. De fiecare data, la scurt timp dupa minune, se abat nenorociri asupra oamenilor. Mai mult, icoana li s-a aratat in vis mai multor credinciosi, indemnandu-i sa vina sa se roage la manastire. Cei care au urmat semnele divine transmise prin vis marturisesc ca s-au vindecat in mod miraculos de boli grave sau si-au prelungit viata cu ani buni, cand medicii le mai dadeau doua-trei saptamani de trait. De altfel, intreaga poveste a Manastirii „Izvorul Tamaduirii” e intesata de taine, minuni si coincidente inexplicabile. Demult, pe la 1720, la Petrova mai exista o manastire care servea si ca resedinta episcopala. Documentele vechi si marturiile transmise din generatie in generatie arata ca episcopul Serafim a stat la manastirea din Petrova doi ani. Peste secole, la Petrova s-a ridicat „din nimic” alt lacas de cult, unicul din tara in care slujba se oficiaza in romana si ucraineana. Staretul Manastirii „Izvorul Tamaduirii” de pe Valea Neagra spune ca: „Nu se stie exact unde a fost vechea manastire, dar dupa ani, a binevoit Dumnezeu ca tot in aceasta comuna sa fie zidita alta manastire pe care am inceput-o in 2 mai 2000. Atunci a fost pusa piatra de temelie de catre Preasfintitul Iustin Sigheteanul”. Cu exceptia unei donatii de 120 de milioane de lei vechi, din partea BCR, manastirea nu a primit sponsorizari mari, dar totusi a reusit, nu numai sa se dezvolte, ci si sa ajute la nevoie maramuresenii. Din donatiile oamenilor si munca celor sapte calugari s-au ridicat pe rand biserica, chiliile, sala de mese, iar acum se afla in lucru o casa de oaspeti. Calugarii de pe Valea Neagra au devenit cunoscuti in tot Maramuresul datorita generozitatii cu care au hranit sinistratii de pe Valea Viseului. Vreme de vreo doua saptamani, Manastirea a asigurat o masa calda maramuresenilor napastuiti din Leordina, Ruscova, Poienile de sub Munte, Teceu, Remeti, Valea Vaserului. Parintele Agaton spune ca astfel de actiuni nu sunt izolate. De ani buni, in fiecare duminica, calugarii hranesc bolnavii din Sectia de Psihiatrie a Spitalului din Sighet. Intr-o singura Duminica, din cauza treburilor, parintele staret Agaton n-a reusit sa ajunga la spital cu oala de 50 de litri plina de bunatati si cu cele 25-30 de paini: „Si noaptea m-am visat acolo, la spital, si toti bolnavii stateau cu mana intinsa. A doua zi dimineata am mers cu mancarea”. De fapt, indemnul biblic de a-l hrani pe cel flamand e urmat aici in fiecare zi. Toti credinciosii care trec pragul Manastirii sunt poftiti la masa. Dar acesta nu e singurul lucru care-i surprinde pe vizitatori. Tot mai multi credinciosi le povestesc calugarilor ca au trait o senzatie de „deja vu”: au vazut, in detaliu, locurile, biserica si Icoana Maicii Domnului in vis. Multi spun ca, tot in vis, au fost indemnati sa vina sa se roage la aceasta Manastire. Iar cei care au venit spun ca au devenit martorii unor minuni. Pe unul din peretii bisericutei, se afla o icoana care o infatiseaza pe Maica Domnului. Pe obraji, Fecioara are urme de lacrimi, iar sub ochiul drept se vad, clar, trei cruciulite. Icoana a fost pictata intre 1996-1997 de acelasi pictor care a realizat si pictura din biserica. In 2002, Fecioara a plans prima data: „La scurt timp, un val de inundatii a lovit zona Timisoara. Apoi, icoana a plans in 2005, cand au fost din nou inundatii. Atunci, sub ochiul drept i-au aparut trei cruciulite care se vad si astazi. Si in acest an, a doua vineri dupa Paste, icoana a inceput sa planga. A plans aproape o saptamana si a raspandit in biserica o mireasma de mir care se simte si astazi”. Parintele nu a facut insa mare tam-tam pe seama icoanei, pentru ca e de parere ca: „Maica Domnului trebuie sa-si cheme crestinii, nu noi”. Si, asa se intampla. Nu demult, a venit aici o femeie care suferea de metastaza avansata. Medicii au trimis-o acasa de la Cluj si au avertizat familia ca trebuie sa se pregateasca de inmormantare. Dupa parerea lor, femeia mai avea de trait doar vreo doua saptamani. In urma unui vis, femeia a venit la manastire. A mai trait 4 ani si jumatate, iar parintele Agaton spune ca nu si-a putut da duhul fara binecuvantarea lui. Cand preotul a ajuns in salon, femeia a stat de vorba cu el, desi cu familia nu vorbise nimic si la cateva minute dupa plecarea parintelui a murit. Calugarii evita sa talmaceasca plansul Fecioarei, multumindu-se sa spuna ca e o minune pe care „Maica Domnului o va descoperi cui vrea s-o descopere. Poate icoana plange pentru noi, oamenii, care suntem tot mai rai sau pentru nenorocirile care vin”. Icoana din vis O femeie din Petrova care a primit de opt ani diagnosticul de tumoare abdominala si careia i s-a spus ca mai are de trait doar trei saptamani, e „pe picioare” si astazi, munceste la camp si marturiseste ca se simte bine. Si ea a visat icoana si a stat la manastire doua saptamani. Femeia e convinsa ca fara rugaciunile rostite acolo, azi n-ar mai fi fost. Tot in 2000, a venit la manastire o familie care avea un copil cu deficiente grave de vorbire. Desi avea 6 ani, baietelul abia rostea „mama, tata, papa”: „Pe drumul spre manastire, avem un izvor. Tatal copilului mi-a povestit ca, in dreptul lui, copilul s-a oprit si i-a spus foarte corect «Tata, da-mi sa beau apa». Si, cu cat se apropia de casa, spre Oradea, baiatul vorbea tot mai bine. Azi nu mai are nicio problema”. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.