Iar ne-aţi minţit! Maramureşul, cobaiul guvernamental, rămâne pata albă a României

Maramureşul se află din nou la intersecţia drumurilor care duc spre nimic. Din nou, guvernanţii îşi bat joc de nordul ţării, adâncind izolarea pe care toţi o clamează ca fiind o stare din care se va ieşi datorită bunei guvernări. La fiecare ciclu electoral se aud aceste promisiuni. Dar minciuna are picioare scurte, iar maramureşenii se dovedesc a fi oameni răbdători. Noi credem ce ei ne spun, iar apoi ne plecăm capul cu resemnare. Unii ar spune că maramureşenii sunt de vină pentru că dau credit unora care mint cu televizorul, iar infrastructura judeţului rămâne la acelaşi stadiu. Adică: „0”. De 22 de ani, în nordul ţării nu   s-au alocat bani pentru refacerea drumurilor judeţene. Să nu mai vorbim de marile proiecte care ar fi scos judeţul din izolare. Minciuni, poveşti, o bătaie de joc generalizată ce continuă şi în această perioadă. Maramureşenii sunt cobaii guvernanţilor, fie că vorbim de pesedişti, liberali sau pedelişti.

A fost o dată un Program Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii (PNDI). Maramureşul a fost cuprins în program cu drumuri de interes local, dar a fost cuprins, într-o primă fază, cu peste 200 de kilometri de drumuri judeţene pentru reabilitare. Ulterior, s-a ajuns la 160 de kilometri. Pentru proiectare şi execuţie a fost organizat de ministerul Dezvoltării, licitaţie la pachet. Licitaţie care a fost câştigată de o firmă din sud, nici nu are importanţă.

Programul acesta, care ar fi trebuit să fie implementat în toate sau majoritatea judeţelor, nu a fost lansat în acelaşi timp, peste tot. Se poate spune că judeţele cu şefi ai PDL au avut un start mai rapid. Aşa s-a întâmplat cu Maramureşul şi Bistriţa, judeţe care au fost mai avansate cu procedura de implementare.

După ce s-a schimbat puterea, anul acesta, guvernul Ponta a stopat programul. După această minunată acţiune care duce spre dezvoltare, s-a tot spus că acolo unde au fost semnate contractele de execuţie etc. se va continua programul. Din punct de vedere juridic nu puteai opri un contract semnat în condiţii legale. Din acest punct de vedere, Bistriţa era mai avansată ca şi Maramureşul, deoarece programul a început acolo. În aceeaşi situaţie s-a aflat Clujul şi Sălajul.

Acum apare chestiunea pe care unii din administraţie au scos-o din jobenul cu măsuri, politice probabil.

Bistriţa a trecut cu ce avea pe defunctul program, cel oprit de guvernul Ponta, pe programul 577 (unul care se referă tot la infrastructură). În acest program, Consiliile Judeţene au dirijat fondurile primite, într-o proporţie de până la 80% spre reabilitarea drumurilor judeţene sau refacerea covoarelor asfaltice a drumurilor judeţene. Acest program nu obligă realizarea de lucrări majore de modernizare a drumurilor care sunt în program, aşa cum prevedea programul PNDI sau POR.

Maramureşul începe să devină un loc comun, nu are nici un drum pe programul 577. Au fost stopate astfel de lucrări, având în vedere că aveam prevăzute lucrări pe drumuri judeţene, în cadrul programului PNDI.

Pe de altă parte, guvernul, se pare că ambele guverne care au fost în acest an, au semnat cu FMI, BM un memorandum ce prevede ca să nu mai fie începute lucrări noi de infrastructură rutieră, pentru a primi tranşa de împrumut, dar să fie plătite arieratele şi să fie continuate lucrările vechi până la finalizarea lor.

De aici a apărut o situaţie incredibil de rea pentru Maramureş. Deoarece judeţul avea cuprins pe defunctul PNDI circa 25% din întreaga reţea de drumuri judeţene, Maramureşul a primit cu 36% mai puţin, bani pentru întreţinerea drumurilor. Licitaţiile nu au mai avut loc, programul nu se mai derulează, iar banii pentru întreţinere nu i-a mai dat nimeni.

În acest context, Maramureşul trebuie să întreţină şi drumurile care ar fi urmat să fie modernizate. Evident, nu sunt resurse financiare.

Judeţul nu este lăsat nici să înceapă noi lucrări, deoarece aşa prevede memorandumul semnat de guvernele din acest an. Ar mai rămâne terminarea lucrărilor începute, dar aici este o situaţie ciudată. Aceste lucrări, în marea lor majoritate, sunt lucrări din categoria a doua, nu sunt lucrări majore. Au fost începute lucrări la drumuri care leagă localităţi, dar nu pe linia principală, să spunem aşa. În campaniile electorale, primarii promit fel şi fel de astfel de drumuri, care au şi ele o importanţă, dar impactul asupra dezvoltării infrastructurii este mic. Drumurile importante ar fi urmat să fie modernizate pe PNDI, în marea lor parte.

În concluzie, Maramureşul are cel mai trist scenariu, de fapt realitatea cea mai tristă. Nu poate face întreţinere pe aceste drumuri pentru că nu are prevăzute fonduri, nu poate nici începe un program nou, deoarece aşa prevede memorandumul, mai mult, există obligaţia de a plăti ce s-a lucrat, chiar dacă nu are importanţă în economia judeţului. Ne aflăm în situaţia tembelă în care Maramureşul nu poate dezvolta un drum judeţean care să facă o legătură cu un drum naţional sau cu marile coridoare europene, în oricare din sensuri, adică aceste drumuri importante le lăsăm să moară, în schimb suntem obligaţi să plătim drumuri de câmp (aşa sunt numite în limbajul constructorilor). Un exemplu care este definitoriu. Drumul Culcea-Curtuiuşul Mic.

Şi astfel de exemple sunt multe. Maramureşul rămâne fără drumuri mari, în schimb, este obligat să continue drumuri secundare, deoarece banii pentru acestea vin de la alt minister, respectiv de la cel al Agriculturii. O porcărie din care nu se mai înţelege nimic, decât că acest colţ de ţară rămâne din nou fără drumuri, fără legături spre civilizaţie, spre mai bine.

O altă nemulţumire care mocneşte în administraţia maramureşeană, din păcate ea nu explodează, nu se revarsă în zona decizională pentru a mai salva ce se poate, este legată de modalitatea în care s-a lucrat la marile proiecte ce au fost începute, iar acum stau, sunt oprite din motivele cunoscute. Spitalul Judeţean, drumul Baia Sprie-Bârsana, pentru care au fost organizate licitaţii la pachet, respectiv şi proiectarea şi executarea, verificarea lucrărilor, dirigintele de şantier. Practic, toţi sunt din aceeaşi familie. Ei proiectează, execută, verifică cum au executat şi aşa mai departe. Altfel spus, proiectantul care ar trebui să supervizeze lucrările executate devine un avocat tehnic al executantului. Un cerc vicios din care se iese greu, iar unele din problemele existente la marile investiţii maramureşene, stopate în acest moment, au ca şi cauză situaţia de mai sus. Sau şi datorită situaţiei de mai sus, s-a ajuns aici. Iar beneficiarul, adică Maramureşul, plăteşte corecţii din banii publici, banii dumneavoastră, ca să folosim o formulă clasică.

Întrebarea firească este ce se mai poate face?

Se poate lucra pe programul 577. Pe acest program, Maramureşul are datorii de 186 de miliarde de lei, dintre care arierate, adică cu termenul de peste 90 de zile, sunt 124 de miliarde de lei vechi, lucrări executate şi neplătite. În această situaţie sunt lucrări şi de doi ani, dar şi din acest an. Dacă privim problema din punct de vedere financiar, vom avea o surpriză, dacă Maramureşul mai poate fi surprins de ceva.

Pe programul 577, judeţul primeşte în jur de două milioane de euro, adică 90 de miliarde de lei, iar datoria şi arieratele judeţului sunt de 186 de miliarde de lei vechi. Până la sfârşitul anului, toate datoriile vor deveni arierate, iar potrivit memorandumului cu FMI, acestea trebuie plătite. În concluzie, pe o perioadă de cel puţin doi ani, Maramureşul, pe programul 577, nu poate decât să plătească arierate care vin de la primării ce au avut doar o culoare politică. Nici nu are importanţă care, deoarece interesul judeţului nu ar trebui să aibă culoare politică.

Primăriile maramureşene nu vor putea lansa lucrări noi, nu vor putea face nimic. Nu se vor putea face nici lucrări de întreţinere pe drumurile judeţene, ceea ce este o catastrofă într-un judeţ în care de 22 de ani nu s-au alocat bani pentru aceste drumuri judeţene. O mare mizerie, care este pusă în spatele maramureşenilor de toţi cei care au condus acest judeţ până acum. Programul 577 are o denumire pompoasă: Program pentru finanţarea sau reabilitarea, modernizarea şi/sau asfaltarea drumurilor de interes judeţean şi interes local.

Acest „local” are o mare importanţă, deoarece aici intră şi acele drumuri de câmpie, străzile de cartier din comune, trotuare sau cine ştie ce drumeag dorit de vreun consilier local pentru a mulţumi un părinte, o rudă, o cunoştinţă. Trăiască consilierii locali!

Proiectul care blochează totul

Ministerul Finanţelor propune noi reglementari privind stabilirea, calculul şi plata arieratelor şi amenzi în cazul neplăţii sau realizării de noi angajamente, potrivit unui proiect de Ordonanţă de urgenţă, publicat pe site-ul instituţiei.

Astfel, pentru menţinerea echilibrului bugetar, creşterea disciplinei economico-financiare de la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale şi reducerea arieratelor vor fi definite ca arierate plăţile restante neachitate în mai mult de 90 de zile de la scadenţă.

De asemenea, potrivit proiectului, MFP propune ca suma aferentă procentului de 20% din cotele şi sumele defalcate pentru echilibrarea bugetelor locale, precum şi din reţinerile cu gradul de necolectare a impozitelor şi taxelor locale, să fie repartizate de consiliul judeţean pentru plata arieratelor scadente de peste 90 de zile şi pentru cofinanţarea de proiecte de dezvoltare locală.

Ministerul Finanţelor propune ca ordonatorii de credite, care înregistrează arierate, trebuie să reducă în fiecare lună stocul cu câte 5%, respectiv 3%, faţă de luna anterioară. În caz de nerespectare, direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene sistează alimentarea cu cote şi sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.

Proiectul mai prevede interzicerea angajării de noi cheltuieli în cazul în care nu sunt achitate plăţile restante, iar pentru necuprinderea de credite bugetare în vederea stingerii plăţilor restante de la finele anului sau realizarea de noi angajamente se vor aplica amenzi de 3.000 - 5.000 lei.

Aeroportul Internaţional Baia Mare, refuzat de Silaghi

Povestea Aeroportului Internaţional Baia Mare va deveni studiu de caz, într-un manual al greşelilor care s-au făcut în perioada capitalismului timpuriu, post-decembrist. După cum se ştie, Aeroportul băimărean are o existenţă de mai bine de jumătate de veac, iar în anii directoratului lui Mihai Pătraşcu a început modernizarea căii aeriene de intrare în Maramureş. Problema este mai complexă, dacă ne raportăm la izolarea judeţului pe tot ceea ce înseamnă infrastructură rutieră şi pe cale ferată. Pentru a începe unele proiecte de dezvoltare, judeţul ar fi avut nevoie de calea aerului. Mihai Pătraşcu a făcut pionierat în dezvoltarea şi modernizarea acestuia. Dar ca în poveste, s-a împiedicat în mărirea pistei cu 300 de metri. O bagatelă, deşi este o lucrare care se face după tehnologii speciale. Dar totuşi! 300 de metri!

De vreo doi ani şi ceva se tot discută această problemă. Nu Mihai Pătraşcu este cel care decide, cei de la Bucureşti, cei din administraţia judeţeană ar fi trebuit să dea drumul proiectului.

Apoi, a apărut un grant european pentru astfel de lucrări. S-au înscris 12 Aeroporturi din ţară pentru a obţine fonduri necesare lucrărilor de modernizare. Baia Mare a fost al doilea judeţ care a depus proiect pentru finanţare. Un proiect de 8 milioane de euro! Să vedem câte sute de milioane de euro costă un kilometru de autostradă, adică 1000 de metri şi bagatela de 8 milioane de euro pentru cele 300 de metri la Aeroportul băimărean.

Vin spre noi fel şi fel de ştiri legate de subiect. După depunerea proiectului, a avut loc o discuţie la Bruxelles pe marginea acestor proiecte pentru aeroporturi. Au participat miniştrii transporturilor din UE. Pe harta Europei au fost puse steguleţe cu „unda verde” pentru investiţie. În România, Baia Mare are acel steguleţ. El nu poate fi scos de un efemer ministru român decât în cadrul unei reuniuni la acelaşi nivel ca şi la Bruxelles. O astfel de întâlnire nu are loc decât anul viitor.

Cu toate acestea, Ovidiu Silaghi, ministrul Transporturilor vrea să mute investiţia spre Satu Mare, judeţ care cere 40 de miliarde de euro pentru modernizare. Nu se ţine cont de contextul economic, politic, social al strategiei de apărare şi până la urmă de faptul că noi am fost pe fază, am aplicat şi ar trebui să fim plătiţi.

În ţară sunt Aeroporturi care au început să primească: Suceava, Tg. Mureş, Iaşi, Cluj, Craiova, dar la noi se cer fel şi fel de acte, se amână luarea deciziei, se doreşte micşorarea sumei pentru a se putea da celor din Satu Mare, deşi vecinii noştri nu au depus proiect decât anul acesta, după ce a venit celebrul Silaghi, ministrul care va intra în galeria miniştrilor siniştri pentru nordul ţării. Culmea este că în această galerie, majoritatea celor de pe listă sunt miniştri ai Transporturilor.