Și tot zbor / Efectul faptelor noastre

La o discuţie cu un om important din ţara aceasta, care e de o modestie de nedescris (am remarcat că oamenii cu cât sunt mai inteligenţi sau mai importanţi, cu atât sunt mai simpli, fapt ce pare un paradox, dar e realitate pură), mi-a spus un lucru care l-a şocat - şi simpla relatare a poveştii îl făcea să se înfioare şi să tremure, fizic vorbind. Recent, un magnat şi-a pierdut copilul, aflat în floarea vârstei, fără a fi bolnav sau fără a suferi un accident. Printr-un exces alimentar greu de explicat, acest băiat care întrunea toate calităţile unui tânăr bine educat şi cu foarte mult bun simţ, s-a îndreptat fără scăpare către o insuficienţă respiratorie, în urma căreia toate eforturile celor din jur de a îl salva au fost zadarnice.

Povestea lui este una tragică şi, din orice perspectivă ar fi privită, pune o serie de întrebări. Băiatul era de o modestie demnă de invidiat, de o cultură cum rar se găseşte în rândul generaţiei lui în ziua de azi - şi cu siguranţă nu era genul căruia cei ce l-au cunoscut să îi fi dorit vreun rău. Ceea ce este mai şocant însă - îmi spunea domnul acesta - este ce am auzit de la unul din apropiaţii tatălui băiatului. La cât rău a făcut tatăl lui pe lumea asta, nu e de mirare că acum se întoarce roata şi că suferă cei din jurul lui! Relatarea poveştii îl făcea pe domn să tremure - vădit - fizic şi să se mire într-o măsură greu de cuantificat. Dincolo de cuvinte, dincolo de ce putem noi, oamenii de rând, gândi…

Discuţia a pornit de la cei din jur care, temporar, deţin puterea şi se cred, fiind evident acest fapt prin gesturi, comportament, limbaj sau atitudine, invincibili. Ba mai mult - aroganţa lor de moment parcă le aduce mai mulţi vasali şi îi departajează şi mai mult de oamenii de rând, ajungând, în ignoranţa lor, să creadă că o funcţie în care au acces întâmplător, conjunctural sau prin înşelătorie este garanţia intrării lor în istorie… Sunt atât de robiţi de efectul funcţiei lor, încât parcă le-ar fi luat cineva minţile. Şi nu mai au capacitatea de a gândi lucruri simple, elementare, frumoase. Un măr deteriorat le influenţează şi le strică pe celelalte, la fel cum efectul gândurilor şi al faptelor noastre asupra celor din jur produce rău.

Să nu gândim şi să nu facem rău celor din jur! - cu lucrul, cu cuvântul, cu ştiinţa sau cu neştiinţa. Efectul faptelor noastre nu numai că îi va afecta pe ei, dar ar putea fi, în timp, îndreptat asupra celor dragi nouă, care s-ar putea să nu aibă nicio vină!