„Și cuvântul trup s-a făcut…”

La Sfânta Liturghie din Duminica Învierii Domnului, se citește pe versete din Evanghelia de la Ioan. După fiecare verset, se lovește în toacă și în clopot sau în clopote ca să fie actul mai festiv, mai solemn, mai sărbătoresc. Primul verset: ,,La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul” (Ioan 1, 1), iar versetul paisprezece: ,,Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr”.
 

La cine se referă aceste versete, ca și altele de altfel, din acest capitol? La Iisus Hristos, pentru că El este ,,Cuvântul care S-a făcut trup… născut din Tatăl”. Să ne îngăduim o întrebare puțin  amuzantă, dar ilustrativă: Cine s-a născut de două ori și a murit odată? Iisus Hristos. El S-a născut spiritual din Tatăl ,,mai înainte de toți vecii”, iar trupește S-a născut din Fecioara Maria și a murit pe cruce.

Să facem împreună un scurt exercițiu de logică; din om se naște întotdeauna om, din oaie se naște întotdeauna oaie, din porumbel se naște porumbel și, firește, din Dumnezeu se naște Dumnezeu și de aceea s-a statornicit cu ,,purtarea de grijă a Duhului Sfânt” (Faptele Apostolilor 15, 28), în Crez la Sinodul I ecumenic de la Niceea în anul 325 ,,Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat…” Pe Tabor, la Schimbarea la față, Tatăl a strigat: ,,Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Carele am binevoit; de Acesta să ascultați!” (Matei 17, 5). Cine ascultă de Fiul ascultă de Dumnezeu, cine nu ascultă de Iisus Hristos nu ascultă de Dumnezeu. O logică mai simplă nu se poate.
- Cine este Iisus Hristos?
Este Dumnezeu întrupat în persoana Cuvântului.

- Când s-a făcut Cuvântul Trup? Când a început Iisus Hristos să aibă trup?
Iisus Hristos a început să aibă trup la Buna Vestire, în momentul în care Fecioara Maria a răspuns îngerului Gavril: ,,Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău” (Luca 2, 38). Iisus Hristos  a început să aibă trup în secunda în care Maica Domnului a spus ,,FIE”.

Să reținem mai multe aspecte: Iisus Hristos S-a întrupat și cu voia Maicii Sfinte. Dacă Maica Sfântă ar fi spus îngerului: - nu sunt de-acord, Cuvântul nu se întrupa. Venirea lui Hristos în istorie a depins și de voia Maicii Sfinte și atunci cum am putea să nu cinstim pe acea de a cărei voie a depins mântuirea neamului omenesc? Alt aspect: Cum a intrat Iisus Hristos în pântecele Fecioarei, natural sau suprana­tural? Natural ne-am întrupat fiecare dintre noi din doi părinți, însă Iisus  Hristos S-a întrupat supranatural, așa cum a intrat la apostoli prin ușile încuiate (Ioan 20, 19), cum a înviat și a ieșit prin piatra de la ușa mormântului înainte ca ea să fie răsturnată (Matei 28, 2, 6), așa cum trece lumina prin sticlă și nu o sparge, tot așa a intrat Iisus în pântecele Fecioarei la Buna Vestire  și așa S-a născut la Crăciun – suprana­tural - de aceea credem și învă­țăm că Maica Sfântă a fost fecioară înainte de Naștere, în timpul Nașterii și după Nașterea Domnului, lucru reprezentat iconic și simbolic prin trei stele, una pictată pe umărul drept, una pe frunte și una pe umărul stâng - Maica Domnului a născut fără dureri.

Pururea fecioria Maicii Domnului a fost prorocită de prorocul Iezechiel: ,,Ușa aceasta va fi încuiată; ea nu se va deschide și nimeni nu va trece prin ea; căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, va intra printr-însa, și ea va fi încuiată” (Iezechiel 44, 2-3). De asemenea, în Cântarea Cântă­rilor, capitolul 4, versetul 7: ,,Frumoasă ești, iubito… și-n tine întinare nu se află”, iar în versetul 12: ,,…mireasa mea, grădină zăvorâtă, izvor pecetluit”.
De unde are Iisus Hristos trupul? – Din trupul Maicii Sfinte. Cum am putea despărți Mama de Fiu? Pentru nimic în lume.

Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, în epistola I sobornicească, în primul capitol, versetul șapte spune ,,…sângele lui Iisus Fiul Lui (Dumnezeu) ne curățește pe noi de orice păcat”. De unde are Iisus Sângele care ne curățește de orice păcat? Trupul și Sângele din trupul și sângele Maicii Domnului. Și atunci cum am putea cinsti pe Fiul fără s-o cinstim pe mamă? E adevărat că Iisus S-a răstignit pentru mântuirea neamului omenesc și nu Maica Sfântă, dar cine nu cins­tește pe Mama Fiului, nu cinstește nici pe Fiul pe care L-a născut. Ce frumos zice psalmistul: ,,Șezut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită și prea înfrumusețată” (Psalmul 44, 11). Cu ce cuvinte o laudă și o cinstește psalmistul cu sute de ani înainte de naștere. Și noi să nu o cinstim?
Iisus Hristos a avut trup real asemenea nouă în afară de păcat. L-a durut, i-a fost foame, i-a fost sete, a fost obosit, dar, în același timp, a fost și ,,Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”. „Orice duh care mărturisește că Iisus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu” (I Ioan 4, 5) și atunci trupul Lui real poate fi pictat pe un suport de lemn, sticlă, zid etc. și chipul Lui zugrăvit nu este idol și cinstirea icoanei nu contravine poruncii a doua din decalog.

Icoana reprezintă chipul lui Dumnezeu întrupat în persoana Cuvântului. Statuia vițelului reprezintă chipul unui animal care nu este Dumnezeul cerului și al pămân­tului, și închinarea la statuia lui este închinare la o creatură, la un idol. Prima icoană a făcut-o Dumnezeu când a zis: ,,Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră” (Facere 1, 26). ,,Și l-a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său” (Facere 1, 27). Omul este icoana lui Dumnezeu, dar icoana niciodată nu-L substituie pe Dumnezeu și să-I ia locul, ci doar ne ajută la cunoașterea și cinstirea Lui. Întruparea Cuvântului este fundamentală pentru argumentarea cinstirii Sfintelor Icoane, pentru cinstirea Maicii Domnului din al cărei trup și sânge și-a luat Trup și Sânge Iisus Hristos cu care a sfințit Altarul de jertfă al Crucii Sale. Toate sunt nedespărțite: Întrupa­rea, Maica Domnului, Naște­rea, Crucea, Jertfa culminând cu Învierea care s-a petrecut dumi­nica, neavând temei să sărbătorim sâmbăta Legii Vechi dacă recu­noaș­tem că Hristos este Dumnezeu Unic.  
Cât de important este acest verset pe care l-am pus ca titlu: ,,Și cuvântul trup s-a făcut”, pentru că a nu cinsti Crucea înseamnă a minimaliza Jertfa în lipsa căreia nu avem mântuire. Pe Cruce nu s-a răstignit un om, ci Dumnezeu Întrupat în persoana Cuvântului. A nu cinsti icoanele, a nu cinsti pe Maica Domnului înseamnă a mi­nimaliza Întruparea fără de care opera de mântuire prin Fiul nu avea loc și Îl transformă pe Dumnezeu Întrupat în Persoana Cuvântului într-un personaj oarecare ce poate suporta elemente de com­parație cu orice proroc, învățat sau ,,geniu”.
Ori, Hristos este Unic, este Dumnezeu, nu poate fi comparat cu nimeni și trebuie cinstit și adorat ca atare. Numai Hristos ,,S-a Întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut om”.
Toți învățații lumii, profeți sau genii, au fost oameni ca oricare și toate învățăturile acestea nu pot fi contestate dacă suntem sinceri și credem în cuvântul inspirat al Sfintei Scripturi. Tocmai de aceea n-am socotit strict necesar să mă opresc și asupra contraargumentelor. Dumnezeu să ne ajute și să ne lumineze!
 

Vederea trupească și vederea sufletească
 

La cunoașterea lui Dumnezeu și a voii Lui participă toate simțurile omului: văzul auzul, gustul, mirosul și pipăitul deopotrivă. Toma, pentru a se convinge, dorea să pipăie și să vadă rănile Domnului. El Însuși îi invită pe Sfinții Apostoli după Înviere zicându-le: ,,Ve­deți mâinile Mele și picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiți-Mă și vedeți că duhul nu are carne și oase așa cum Mă vedeți pe Mine că am” (Luca 24, 39).
,,Gustați și vedeți că bun este Domnul” (Psalmul 33, 8). ,,Luați mâncați…” (Matei 26).