Hudrea consultantul si o dezbatere jenanta de mediu Piesa de teatru ieftina, marca Romaltyn

Saptamana trecuta a avut loc un eveniment important pentru viata economica a Baii Mari. La Biblioteca Judeteana a avut loc o dezbatere publica cu privire la activitatea productiva a societatii Romaltyn Mining S.R.L. (fost Aurul, fost Transgold). Dezbaterea face parte din procedura de obtinere a autorizatiei integrate de mediu. Peste patru ore in care s-a vorbit despre ce minunat va fi cand Romaltyn va produce. In sala, „locotenentii” lui Ioan Hudrea au batut din palme. Dezbaterea publica, una ca oricare alta pe probleme de mediu, este organizata de Agentia pentru Protectia Mediului (APM), institutie condusa de nea’ Iancu si Viorel. Din punctul nostru de vedere, a organiza inseamna a anunta publicul, a pune la dispozitie sala si documentatiile respective. In cazul de fata, credem ca APM si-a depasit atributiunile si menirea. Iancu si reprezentanta Agentiei regionale de Mediu Cluj au luat loc la masa prezidiului, alaturi de directorul Romaltyn, Sean Duncan Gray. Altfel spus, posibilul poluator a stat la aceeasi masa cu cel care ar trebui sa constate ca este poluare. In cazul lui nea Iancu ne-am lamurit de mult ca problemele mediului maramuresean sunt rezolvate cu doua masuri. Nici nu ne mai mira ca fostul director al Agentiei, Gheorghe Voinescu, a ramas sef de serviciu si da lectii de ecologie, atunci cand trebuie. La aceasta dezbatere nu a fost nevoie. Voinescu nu a scos un cuvintel, semn ca lucrurile erau pe un fagas bun. Expuneri optimiste Dupa ce directorul englez a spus cateva cuvinte, parca desprinse dintr-un pliant turistic, nea Iancu a preluat fraiele dezbaterii in mana si a dat cuvantul celor care au avut ceva de spus fata de subiect. Pe parcursul dezbaterilor, Iancu a avut si consideratii fata de cele discutate, consideratii aproape pozitive. La un moment, chiar ne-am intrebat daca nu am gresit dezbaterea si am nimerit la cea in care aflam ce dor ne-a fost de „fabrica de aur”, cea care lucreaza cu cianuri. Ne-a adus cu picioarele pe pamant un domn cu mustata si voce groasa, ceva stab la una din firmele care au intocmit rapoartele de evaluare a riscului. Respectivul domn rodea guma cu multa pasiune si explica ce inseamna Romaltyn si productia acestuia. In timpul dizertatiei, acest domn Manescu (daca nu ne inselam, organizatorul nu a pus la dispozitia presei un material cu cei care vorbesc, iar prezentarile ba au fost, ba nu au fost) s-a suparat foarte tare pe profesorul Stoicovici, cel care a mai cerut explicatii. Domnu’ ce nu s-a putut abtine sa nu roada guma a fost foarte deranjat de interventiile profesorului, de parca nu eram la o dezbatere publica. Desi era realmente „fioros”, domnul cu guma a fost ajutat si de nea Iancu. Acesta a calmat spiritele spunand ca va fi timp si pentru intrebari, pentru raspunsuri. Iar daca nu, raspunsurile vor fi trimise in scris „petitionarilor”. Asta da, dezbatere! Revenind la expuneri, dupa domnul Manescu au urmat alti doi domni, care au spus si ei cam acelasi lucru, de genul „ Romaltyn este o societate serioasa, va lucra bine si nu sunt motive sa ne ingrijoram”. Dupa ei a vorbit un medic din Cluj. Ca sa rezumam discursul de zeci de minute insotit de tabele si tabelase, el ne-a spus ca totul pare a fi OK. Ca o concluzie generala, noua „fabrica de aur” va folosi in procesul tehnologic cianura solida, va folosi iazurile de decantare din Bozanta si Sasar si riscul cel mai mare este pe un perimetru de 65 de metri in jurul fabricii. Intrebari fara raspuns La capitolul intrebari au fost trei momente distincte. Profesorul universitar Stoicovici i-a reprosat lui Iancu ca a luat loc la aceeasi masa cu potentialul poluator. Iancu a replicat, dur, ca sta unde doreste (Hic era demonstrandum!). Profesorul baimarean a pus intrebari de bun simt si la obiect. Raspunsurile au fost date in dorul lelii sau deloc. In momentul in care s-a exprimat o parere negativa despre activitatea societatii, in sala s-a simtit o ostilitate greu de explicat. Parca majoritatea celor prezenti avea ceva in comun cu Romaltyn. Cateva din nevazutele fire le-am deslusit, dar cine suntem noi?! Am asteptat sa ia cuvantul dom’ Radu de la Garda Ecologica, o structura care exista, parca, pentru a fi de ajutor celor supusi dezbaterii. Desi numitul Radu a amenintat ca va pune intrebari dure si cutremuratoare, ne-a plictisit auzind fel si fel de chestii la care nici nu aveai ce raspunde. Poate suntem noi carcotasi, dar ecologia este un lucru serios, pentru oameni seriosi. Intre cei doi s-au ridicat cativa cetateni care au pus intrebari, la care evaluatorii au avut raspunsurile gata printate intr-o multime de exemplare (?!?). De aici am dedus ca acesti domni sunt clarvazatori sau au „angajat” pe unii sa puna intrebari care sunt pe placul lor. Pana la urma, cum se poate explica faptul ca aveau pregatite brosurile cu istoria falimentului Transgold si sentintele procesului intre Transgold si Ungaria? Umbra lui Hudrea Printre cei care au vorbit foarte frumos a fost si inginerul Vraciu, unul dintre cei care au pus umarul la realizarea proiectului Aurul. Vraciu este unul din inginerii lui Hudrea si fost sef in cadrul Companiei Remin. In momentul de fata, probabil lucreaza in zona de influenta a aceluiasi Hudrea. De altfel, fostul „general” si-a facut simtita prezenta la aceasta dezbatere chiar daca nu a fost prezent, prin unii dintre colaboratorii lui, actuali angajati ai Romaltyn. Pe de alta parte, am aflat ca Hudrea a umblat in mai multe locuri pentru a rezolva problemele Romaltyn. Se zvonea ca este chiar actionar la aceasta firma. Pentru a clarifica situatia, l-am intrebat pe directorul general englez al firmei care este statutul lui Ioan Hudrea. „Nu este nimic in firma. Nu este actionar. Este consultant, doar atat!”, ne-a spus Sean Duncan Gray. La discutii a participat si directorul Romaltyn, Ben Munteanu. Acesta a dat explicatii controversate. La un moment dat, a spus ca Romaltyn Ltd. (firma mama din Anglia) este actionar majoritar la firma din Baia Mare. Pentru ca, la sfarsit, sa revina si sa declare ca s-a incurcat, ca Romaltyn este actionar unic la Romaltyn. Munteanu a mai spus ca firma are angajati mai multi consultanti. „Avem angajati multi consultanti. Pe mediu, pe… Domnul Hudrea? Este unul dintre consultanti! Pentru orice fel de problema. Care este problema?”, a intrebat directorul Munteanu. Nu este nici o problema. Ne gandeam la „decaderea” fostului „general”. De la carma Remin a ajuns la o firma care are directori ce nu stiu exact actionariatul, a ajuns un consultant care bate birourile orasului sa rezolve conductele Romaltyn. Parca nu este Hudrea cel pe care il stim noi! Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro