Houdini, cel mai mare magician al tuturor timpurilor, maestrul evadarilor

Harry Houdini este considerat si astazi, de multi specialisti in domeniu, cel mai mare magician al lumii din toate timpurile. Numele sau este legat de evadari spectaculoase si numere de magie care sfideaza moartea. Si-a inceput cariera ca spiritist si a ramas in lumea iluziei ca maestru al acesteia. Viata sa a ramas pe alocuri incarcata de mister, asa cum ii sta bine unui magician. Magnetismul sau inegalabil si spectacolele sale de iluzionism au reusit sa hipnotizeze mii de spectatori. Pentru multi, Houdini este echivalentul magiei. Marele magician Harry Houdini s-a nascut la 6 aprilie 1874, in Budapesta, intr-o familie evreiasca, numele sau adevarat fiind Ehrich Weiss. Se mai stie ca Ehrich a avut patru frati (Theodore, Leopold, Nathan si William) si o sora (Carrie). Cel mai apropiat i-a fost Theodore, al carui numele real a fost Ferencz Deszo Weiss, cu care si-a inceput cariera de magician. Despre copilaria si adolescenta magicianului se stiu destul de putine lucruri sigure, acesta avand grija sa-si „cosmetizeze” inceputurile vietii. Biografii sai sustin ca de-a lungul vietii, au existat momente in care Houdini a inventat sau a “imbunatatit” anumite evenimente, pentru a-si infrumuseta imaginea personala si profesionala. Iluzionistul avea o continua nevoie de a da culoare faptelor, pentru a-si pastra aura de mister. Weiss devine Houdini Cand micul Ehrich a implinit patru ani, parintii sai (Mayer Samuel Weiss si Cecilia Steiner Weiss) au luat hotararea de a parasi Ungaria si de a se stabili in Statele Unite ale Americii. Motivele plecarii familiei sale in America au ramas incerte, dar se pare ca miscarile antisemite care luasera amploare in Ungaria au contribuit in mod decisiv la luarea acestei hotarari. Mayer Samuel Weiss a reusit sa obtina un post de rabin in Appleton (Wisconsin), unde exista o semnificativa comunitate ungureasca. Rabinul avea o formatie sufleteasca si intelectuala conservatoare, motiv pentru care adaptarea la modul de viata liberal american s-a facut cu mare greutate. Nevoita sa paraseasca comunitatea, familia de emigranti s-a mutat initial in Milwakee si apoi s-a stabilit in New York. Viata in America s-a dovedit a fi destul de grea pentru noii veniti, astfel incat Ehrich a fost nevoit sa-si caute tot felul de slujbe pentru a-si ajuta familia. La implinirea varstei de 12 ani, Ehrich a plecat de acasa in speranta ca va reusi sa-si gaseasca norocul. Dupa nici doi ani s-a intors in New York, unde familia lui inca mai locuia. La 17 ani a fost captivat de memoriile marelui magician francez Jean Eugene Robert-Houdin si nu este de mirare ca a fost atras in lumea stralucitoare a spectacolului si magiei, unde a gasit faima si bani. A fost atat de impresionat de viata lui Houdin incat, atunci cand i s-a cerut un nume de scena, pur si simplu a mai adaugat un “i” la numele acestuia, devenind Houdini. Inceputul Houdini s-a specializat initial in reprezentatii spiritiste. Apoi, jenat de credulitatea publicului, a trecut de la spiritism la numere care implicau desfacerea unor mecanisme de securitate. Dupa mai multi ani, a devenit unul dintre adversarii recunoscuti ai sarlatanilor care sustineau ca pot vorbi cu spiritele, dezvaluind si metodele prin care acestia reuseau sa-si subjuge clientii. Houdini si fratele sau, Theo, au inventat un numar de magie pe care-l interpretau prin berarii, in fata muzeelor, in parcuri, la petrecerile unde erau invitati pentru a distra invitatii si oriunde altundeva unde puteau obtine un angajament. Primii ani au fost dramatici, cei doi nereusind sa scape de problemele financiare. In faimosul parc de distractii din Coney Island (New York), de exemplu, lucrau pentru cativa banuti aruncati de trecatori intr-o palarie, iar la Chicago World Columbia Exposition din 1892, Houdini aparea zilnic in 20 de spectacole, pentru doar 12 dolari pe saptamana. Partea buna a fost ca Houdini, lucrand in tot felul de locuri, a obtinut o mare experienta in show-business. Momentul de cotitura Momentul de cotitura s-a produs atunci cand, cautand sa realizeze un numar de magie pe care nu l-a mai realizat nimeni, Houdini le-a propus unor politisti sa-l incatuseze si sa-l inchida intr-o celula, sustinand ca poate evada. Magicianul a reusit sa-si duca numarul la bun sfarsit. Gratie acestei evadari spectaculoase si a altora care au urmat, Houdini a inceput sa fie cunoscut si apreciat. In perioada 1898-1899 au aparut si contractele care i-au dat confortul financiar de care avea nevoie. Dupa ani de lupta inversunata, Houdini putea, in sfarsit, sa se gandeasca la numere spectaculoase de magie. Cand a fost angajat de un impresar celebru, pentru un turneu de vodevil, a avut loc si rasturnarea de cariera. La vremea aceea, inainte de aparitia cinematografului, vodevilul era cea mai populara forma de distractie, cu mare priza la mase. Pentru familia Houdini a fost ocazia de a scapa de spectacole de o seara si de perioada burlesca. Anii de glorie Succesul de care se bucura nu l-a multumit pe Houdini. In 1900, insotit de sotia sa, Bess, magicianul a plecat in Anglia, tara in care si alti magicieni americani se bucurasera de succes. Gestul lui Houdini era unul curajos, daca tinem cont de faptul ca nu avea nici un angajament in Regat. Initial, Londra nu parea ca reprezinta cel mai bun loc pentru dezvoltarea carierei sale. Succesul a aparut dupa ce a reusit o evadare din Scotland Yard si a avut o aparitie pe scena celebrului Alhambra Theater. Cu timpul, datorita publicitatii, au venit angajamentele din Franta, Olanda, Germania si Rusia. Houdini si Bess au trait urmatorii cinci ani bucurandu-se de un formidabil succes european. Pe masura ce faima ii crestea, Houdini depasea toate recordurile de audienta in fiecare oras, devenind cel mai bine platit artist pe continent si in insulele britanice. Succesul i-a permis sa fie generos cu familiile unor fosti magicieni si sa sustina spectacole de binefacere in spitale si orfelinate. Primul razboi mondial a pus capat aparitiilor sale europene si, intr-un acces de patriotism, in 1917, a incercat sa se inroleze. A fost respins pe motiv ca era prea batran (avea 43 de ani). Participarea lui la razboi s-a limitat la spectacolele pe care le-a sustinut in fata soldatilor americani, in cantine si cazarme. Cu toate ca familia Houdini nu a avut niciodata o casa sau un camin, in acceptia clasica, petrecandu-si tot timpul in turnee, Harry a cumparat o casa cu 26 de camere in New York. In afara de faptul ca si-a instalat mama in noua proprietate, Houdini nu si-a folosit casa decat ca spatiu pentru recuzita. Casa lui a continuat sa fie teatrul sau circul, iar dormitorul sau a fost mereu altul, in hoteluri sau camere de oaspeti. Anii au trecut si Houdini a realizat ca nu va putea petrece tot timpul agatat de o franghie sau incercand sa se elibereze din stransoarea catuselor ori dintr-o camasa de forta. In 1919 a debutat in cinematografie, intr-un serial in care avea un rol de catarator. Apoi, a aparut in mai multe filme artistice in care juca invariabil rolul unui personaj legat, incatusat, inlantuit sau imobilizat in diferite alte forme de “baietii rai”, dar care reusea sa se elibereze de fiecare data si sa salveze de la moarte eroinele. Ruperea baghetei magice Pe 22 octombrie 1926, in timpul unui spectacol la Princess Theater din Montreal, un student de colegiu a cerut permisiunea de a testa duritatea muschilor abdominali ai maestrului si l-a lovit. Acesta era un moment obisnuit al spectacolului, asa ca magicianul a ignorat durerile abdominale care l-au cuprins pentru ca nu avusese timp sa-si contracte muschii inainte de lovitura, continuand demonstratia. Ajuns la Detroit a doua zi, a fost diagnosticat cu apendicita acuta, dar a insistat sa continue spectacolele. In final, cu o temperatura de 40 de grade, a fost dus la Spitalul Grace, unde i-a fost extirpat apendicele cangrenat, dar peritonita deja se instalase. In ciuda predictiilor medicilor, a mai trait o saptamana. A incetat din viata in dupa amiaza zilei de 31 octombrie 1926, de Halloween si toata lumea a crezut ca Houdini si-a ales aceasta zi pentru a muri. Trupul sau a fost dus in New York, serviciul religios funerar desfasurandu-se in sala de festivitati a unei loji francmasonice, pentru ca Houdini fusese maestru al lojei respective. Acolo s-a desfasurat si ceremonia de rupere a baghetei, oficiata de catre Societatea Magicienilor Americani. A fost inmormantat in sicriul pe care-l folosea la spectacole, in cimitirul Mechpelach din Brooklyn, un loc pe care Houdini il alesese cu mai multi ani in urma. Sir Arthur Conan Doyle: Avea puteri oculte (?) Houdini isi intretinea imaginea printr-o publicitate agresiva si extravaganta. Unii au atribuit evadarile sale spectaculoase unor puteri oculte, supranaturale. Sir Arthur Conan Doyle (in fotografie) credea ca Houdini avea puterea de a se dematerializa intr-un loc, pentru a aparea intr-altul. Francezul Robert-Houdin afirmase ca “un magician nu este un jongler. Este un actor care interpreteaza un rol – cel al unui vrajitor.” Houdini a jucat acest rol cu un talent desavarsit. Femeia care l-a „vrajit” A ramas invaluita in mister povestea prieteniei si apoi a casatoriei lui Houdini cu Wilhelmina Beatrice Rahner, mai cunoscuta sub numele de Bessie „Bess” Raymond (a cantat in formatia „The Floral Sisters”). Se stie doar faptul ca, in fiecare an, in 22 iunie, cei doi aniversau data casatoriei lor. Casatoria a avut de infruntat ostilitatea familiilor lor, una catolica si cealalta evreiasca, ambele la fel de traditionaliste, dar cei doi au invins toate prejudecatile. Dupa casatorie, Bess l-a inlocuit in numerele de magie pe Theo (fratele magicianului), devenind asistenta lui Houdini. Succesul insa era un vis departe de realitate, cei doi continuand sa lucreze in spectacole mici, in circuri, berarii si locuri publice, dand pana la 20 de reprezentatii pe zi. Insuccesul l-a facut pe Houdini sa se gandeasca serios la abandonarea spectacolelor de magie, mai ales dupa ce a fost nevoit sa doarma pe jos in holul unui hotel din Noua Scotie, neavand bani pentru cazare. Trucul cu catusele Houdini a petrecut ani intregi invatand cum functioneaza mecanismele lacatelor si catuselor, pana a ajuns unul dintre cei mai mari experti din lume in domeniu. Maestru in deschiderea dispozitivelor de securitate de orice tip, avea talentul de a-si prezenta numerele de iluzionism intr-o maniera unica. Aducea carisma si magnetism spectacolelor sale, hipnotizand audienta care ajungea sa creada in miracole. Nimeni nu putea sa-si explice cum reusea, de exemplu, sa se lase prins cu catuse de maini, bagat intr-un sac si incuiat intr-un cufar si sa apara in finalul numarului in locul asistentei sale. Muzeul Houdini Secretul trucurilor utilizate de Houdini a fost dezvaluit de un muzeu din statul american Wisconsin, starnind protestele micii comunitati a magicienilor. Cei mai prestigiosi magicieni au protestat impotriva deciziei de a incalca traditia si de a dezvalui subterfugiile folosite pentru a crea iluzia. Celula chinezeasca de tortura “Houdini era mai scund decat media acelei vremi, avea cam 1,60 m, ochi albastri, par negru ondulat si o aparenta neglijenta, in ciuda faptului ca privirea lui avea o intensitate seducatoare. Extrem de puternic mental si fizic, datorita exercitiilor si modului de viata organizat, el si-a modelat muschii de otel si o minte capabila sa faca orice. Inzestrat cu o excelenta conditie fizica, fiind un inotator excelent (si-a insusit o tehnica speciala de control al respiratiei sub apa), Houdini a devenit cunoscut ca maestrul evadarilor (…) Cand Houdini era incatusat si coborat in asa numita celula chinezeasca de tortura, publicul, privindu-l pe omul scufundat in bazin, palea stiind ca, desi eliberarea urma sa intervina in cateva minute pretioase, la fel putea interveni si moartea prin inecare.” – William E.Parker Ioan BOTIS