Hoban, ia tot platoul!

Daca vreti sa vedeti, ca si contribuabili, cum se poate „musca” o bucata din terenul Baii Mari, participati la sedintele de comisii ale Consiliului Local Baia Mare. Aici se pun la cale marile afaceri, aici vezi ca un consilier local poate influenta luarea unei hotarâri pentru un grup de interese. Din intâmplare, zilele trecute am asistat la sedinta comuna a comisiilor de Urbanism si Juridica, sedinta care pregateste proiectele de hotarâre care vor fi prezentate in sedinta Consiliului Local (CL) din aceasta saptamâna. In principiu, lucrurile ar trebui sa se desfasoare in urmatorul mod. Consilierii municipali, alesi de baimareni sa le reprezinte interesele, membrii in cele doua comisii se aseaza la masa si, dupa borderoul de sedinta in care sunt trecute proiectele de hotarâre, se discuta in baza documentatiei. Se da sau nu aviz favorabil. Aceste avize, in general, sunt respectate in sedintele din plenul CL. In fapt, se intâmpla ca la „piata”. Am asistat la o sedinta incredibila, greu de inteles si de explicat. Alesii nostri se cred alesii... lor! Urmeaza o poveste halucinanta cu santaje, amenintari, cu afaceri oneroase si cu functionari platiti din impozitele noastre, care se cred stapâni pe Baia Mare. Nebunia La sedinta a participat Rodica Brad (secretarul Primariei), directori si functionari ai Primariei si consilierii membri in cele doua comisii. Actori principali: Cristian Niculescu-Tagârlas, Ovidiu Pop-Ekka, Mircea Dolha… Dupa cinci minute de stat in sala de sedinte, nu am mai inteles nimic. Unul vorbea la telefonul mobil, altul venise cu trei sticle de sampanie pentru a-i servi pe colegi, deoarece avea de sarbatorit un eveniment fericit in familie. Fumatorii si-au aprins tigarile, dar nu aveau cafea. Câte un consilier il lamurea pe altul ca trebuie sa fie, cu votul, lânga el... O harmalaie dificil de descris. Se mai fugea afara, se intra pentru a sta la o discutie, dupa care se iesea din nou. In ast timp, se mai discuta si câte-un proiect de hotarâre, printre picaturi, cum ar veni. Dupa vreo ora s-a ajuns la proiectul numarul 13 (si erau vreo 60 de proiecte!). Rodica Brad spunea ca nu mai rezista la asemenea agitatie si stres, Pop-Ekka era cu zâmbetul pe buze, dar nu reusea sa se faca auzit de colegi, Dolha se plimba de colo-colo cu o chestie ciudata in urechea stânga (ulterior am aflat ca era ceva pentru telefonul mobil, deh!, tehnica de ultima ora). Periodic isi scotea traznaia din ureche si se scarpina inestetic. Domnul Niculescu, presedintele comisiei juridice, parea ca este cel care conduce lucrarile. Din când in când, eram priviti cu ochi care exprimau ceva de genul: „tot aici sunteti, ma?” Deoarece nu reuseam sa intelegem ce se vorbeste, doar când Niculescu, Brad ori Dolha scoteau câte-o exclamatie, am luat un proces verbal aruncat pe un scaun si am citit proiectele de hotarâre, sperând sa aflu unde au ajuns consilierii cu harmalaia. Surpriza din borderou La proiectul douazeci si nu mai stiu care am dat de o solicitare a firmei Bilardi, cea a deputatului liberal Ioan Hoban, care ne-a lasat fara grai. „Inchirierea fara licitatie a terenului in suprafata de 200 metri patrati din Piata Revolutiei in vederea amenajarii unei terase descoperite. Durata inchirierii este de cinci ani, cu posibilitatea prelungirii. Chiria este de 13.900.000 lei pe an, suma indexata cu indicele de inflatie” - acesta era textul proiectului de hotarâre. Mai pe la sfârsitul borderoului mai apare o solicitare, de data aceasta a familiei Hoban, pentru aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu pentru obiectivul Complex Industrial si Comercial pe soseaua de centura, unde se pare ca deputatul detine un teren. In momentul in care lecturam acest minunat proiect care va aduce multe beneficii baimarenilor, consilierii celor doua comisii au ajuns la proiectul „magnific”: terasa din Piata Revolutiei. Nu cu mult timp in urma, cei doi proprietari ai fostului hotel Bucuresti, Ioan Hoban si Ioan Fodo, au tot mutat parcarile taximetrelor pentru „a le iesi de o parcare” pentru un hotel de trei stele. Dupa ce s-a facut extinderea care a „mâncat din platoul tuturor baimarenilor, prin extinderea restaurantelor celor doi magnati liberali, acum, Hoban cere, fara licitatie, 200 metri patrati pentru o chirie de 13 milioane de lei pe an. Jenant si penibil. Cererea a iscat discutii aprinse. Niculescu a incercat sa-i lamureasca ca cererea este legala si trebuie dat aviz favorabil, cu mentiunea ca se va face cu licitatie. A fost un tertip avocatesc. Cine ar merge acolo sa faca o terasa daca nu are restaurant? In caz de licitatie, nu credem ca Hoban va licita impotriva lui. La vot, s-a ajuns la 2 la 2, cu toate insistentele lui Niculescu devenit agitat, nervos, din motive necunoscute (spre cinstea lui, Dolha a votat „impotriva”, cu toate presiunile facute asupra sa). Fiind presedintele comisiei Juridice, Niculescu a avut posibilitatea sa dea aviz favorabil, deoarece el a votat „pentru”. Si a dat. Pe baza acestui proiect s-a discutat mult si partinitor, au fost si amenintari ce descalifica activitatea consilierilor. Se pare ca uita ca ei sunt acolo pentru interesele baimarenilor, nu ale unuia sau altuia. Un zvon spune ca daca va trece cererea lui Hoban, va urma cea a lui Fodo. Si uite asa, probabil 400 de metri patrati din platou s-ar duce pe terase de crâsme! Incet, incet, va ramâne doar statuia minerului din platoul-simbol al baimarenilor. In ziua urmatoare, in comisia de Buget-Finante acest proiect nu a primit aviz favorabil, iar la de dezbateri in plen, se pare ca va fi scandal. O intrebare a unor baimareni: fântâna de pe platou mai e functionala? De aici, prezenta noastra a stat in gâtul unor consilieri. La un moment dat, Niculescu, un tânar avocat, dar un politician fara tact, a intrebat daca am fost sa copiem borderoul cu proiectele de hotârâre. Unul din cei doi semnatari ai articolului lipsea, iar subiectul Hoban a fost vizibil ca ne intereseaza. Da, am copiat! Apoi, Niculescu a iesit afara sa vada ce copiem, dupa care a intrat in sala si a oprit sedinta, spunând ca a tolerat prezenta noastra in sala, a tolerat faptul ca am citit proiectele, dar ca nu admite ca acte interne ale CL sa paraseasca acea sala, sa fie copiate (?). Mai mult, i-a amenintat pe consilieri ca cei care ne-au dat borderoul nenorocit vor fi sanctionati. Noi am crezut ca Niculescu este presedinte al sedintei, al celor doua comisii si ne-am facut mici si fara glas. Acum recunoastem, am copiat acele hârtii, pentru a putea reda corect textul. Si asta pentru ca in sala nu se intelegea nimic. Insa sedintele sunt publice, iar borderourile cu proiecte sunt date presei la sedintele de CL! De ce ar fi interzis in comisii? In fond, noi aveam borderoul comisiei de Urbanism, iar Niculescu este presedintele comisiei Juridice. Daca presedintele comisiei de Urbanism nu s-a impotrivit... Va promitem: vom recidiva. Nicolae TEREMTUS