Hai-hui, prin Nepal

Pentru multi dintre noi, Nepalul este o destinatie exotica, un loc unde e greu de ajuns chiar si cu gandul. Micutul stat aflat la poalele „acoperisului lumii” (Tibet) este un loc al contrastelor, al extremelor. GAZETA va invita, pret de doua pagini, sa vizitati statul aflat la cea mai mare altitudine. Inghesuit intre India si China, Nepal a fost singurul regat hinduist din lume, dar, in 2007, monarhia a fost abolita si a fost instaurata republica. Capitala Kathmandu este centrul existentei nepalezilor, un loc incredibil in care lipsurile sunt impinse pana la extrem. Pe de alta parte, exista o bogatie spirituala de exceptie. Pentru a ajunge acolo trebuie luat avionul si parcurs o jumatate de glob, pentru a incepe una dintre cele mai fascinante experiente turistice pentru un european. Prima escala are loc la Doha, in Qatar. De acolo, ne luam la revedere de la civilizatie in acceptiunea obisnuita a cuvantului si urcam in capitala Nepalului. De la luxul printilor desertului am intrat in lumea colorata si insuportabil de mirositoare a capitalei Kathmandu. Chiar si aeroportul este altfel decat stim noi, cei veniti din lumea intreaga. Primul lucru care intriga este zgomotul. Peste tot se striga, se vorbeste neintrerupt, este o agitatie care nu poate fi masurata in nici un fel. Peisajul pestrit al bagajelor se suprapune peste „curcubeul” de culori al capitalei nepaleze. Totul este altfel. Nimeni nu tine cont de nimic, de la zgomot la agresiunea fizica nu este de cat un pas. Cei imbracati in costume erau ridicoli intr-o lume a hainelor purtate pana ce devin stravezii. Afara din aeroport te loveste peisajul. Mirosuri insuportabile, masini cum nu credeam ca mai exista, freamat si strigatele prezente peste tot. Am fost aproape impinsi, la iesirea din aeroport, sa ne indreptam spre parcare, un loc cu sute de masini (un fel de-a spune) si oameni care misunau si care aveam impresia ca s-au napustit cu totii asupra noastra cu o iutime de nedescris pentru a ne forta sa beneficiem de serviciile lor de transport. Dupa momente de panica generala am luat, de teama, o masina in care s-au aruncat bagajele cu forta. Am negociat scurt pretul pentru deplasarea pana la hotel. Dupa primele sute de metri, a inceput socul. Lumea din jur se misca cu o viteza ametitoare (dincolo de faptul ca se circula pe partea stanga a drumului, ceea ce crea o senzatie de disconfort europenilor), claxoane la tot pasul, frane puse in ultim moment si reguli de circulatie inexistente. Bine ati venit in Kathmandu! Acestea sunt primele impresii, intr-o altfel de lume. O lume cum nu poti gasi decat acolo, in Nepalul povestilor ce ne faceau sa visam la fachiri si luptatori fara pereche. Realitatea a tabarat brusc si fara menajamente. De la maimute care fura telefoanele mobile, la cersetorii ce impanzesc strazile aglomerate ale capitalei. Peste tot vanzatori de nimicuri - de la capace de borcane, pana la capete de ata, de la sculpturi-kitsch cu Buddha sau Shiva, pana la bucati neidentificate de carne aruncata pe jos in conditii de o insalubritate dezarmanta. Sa simti la tot pasul, de la mirosuri si miresme, pana la miasme sau duhori, pare un lucru unde tot background-ul cultural sau comportamental paleste. Cu toate acestea, dupa ce ne-am mai acomodat cu „o altfel de civilizatie” am inceput sa intelegem ce inseamna acest capat de lume si cat de aproape suntem, de fapt, de locurile pe care am lasat in urma. In Nepal, comunicarea are ca principiu gesturile, mirosurile, fluieraturile, expresiile ochilor sau ale atingerilor, codificari ale salutului care pentru europeni pot foarte usor sa se confunde cu manifestari ale slugarniciei (salutul lor inseamna o impreunare a mainilor, ca pentru rugaciune si o aplecare a capului, ca semn de supunere). Deci, in lumea asta, unde la tot pasul se vand nimicuri la preturi pe care nu ti le poti imagina (sub semnul, bineinteles, al derizoriului), am intrat in cel mai mare magazin de telefoane mobile, din cate am vazut noi pana acum, numit simbolic: The Mobile House, un fel de Piata Europa de la Bucuresti, insa pe verticala, si unde puteai cumpara cele mai moderne telefoane mobile, aparate digitale de ultimul tip, i-phone-uri, etc. Ceea ce pare ciudat este fusul orar. Sunt 3,45 ore diferenta fata de Romania. Nici 3, nici 4, nici macar 3,30 ore! Aceasta ciudatenie face parte din specificul locului. Cine vine in Nepal are impresia ca este un timp din afara timpului, o curgere care parca nu are reguli sau constrangeri... De la neobisnuita defazare a timpului, am fost loviti de abundenta zeilor. La tot pasul este ceva de vazut. Povestile noastre cu Feti Frumosi, Ilene Cosanzene si zmei, parca palesc in fata unor zeitati cu zeci de brate, iar figura atotprotectoare a lui Shiva si atotprezenta lui Buddha devie obositore. Pana si copiii, dincolo de candoarea lor, devin copii ale unor zeitati. Cand ii privesti, aproape induc teama… Copiii au ochii fardati de la 2-3 ani si au insemnele binecuvantarii punctate cu o nuanta de un rosu strident in mijlocul fruntii, au tatuaje sau bijuterii anormale pentru varstele pe care le reprezinta. Oamenii acestor locuri parca au facut un pact cu zeii si isi petrec o mare parte a vietii lor intr-o comuniune greu de inteles pentru europeni. Una dintre prezentele fascinate sunt fachirii (poate erau doar cersetori, insa nu pareau sa aiba nimic in comun cu viata de zi cu zi). Noi am urmarit un astfel de fachir timp de o saptamana. Nu s-a miscat din perimetrul lui, un petic de asfalt de la marginea drumului, cu un morman de mizerii, sticle de plastic si o patura, iar acestea insemnau toata viata sau bogatia lui. Ochii, insa, erau de un calm desavarsit si nimic nu ar fi putut sa ii tulbure statul. In lumea asta a contrastelor, cuprinsa intre agitatia guvernata de bruma de banuti pe care o pot castiga cei care fug mereu, umbland dupa a incropi ceva sau a agonisi ceva, si linistea asteptarii, seninatatea privirii si mormaitul mantrelor, viata nepalezului obisnuit nu prea cunoaste, din cele vazute de noi, prea multe variante intermediare. La hotelul unde sunt cazatii turistii este conexiune la internet, dar pentru a pune mana pe un computer conectat la internet, trebuie sa ai noroc. Adica, sa prinzi cele cateva ore cand este electricitate la nivel obisnuit. In rest, se foloseste un motor cu motorina pentru nevoile legate de vedere. Aceasta lipsa (calculatorul!) te scoate in excursii prin imprejurimile capitalei nepaleze. Sunt doua orase importante. Daca optezi pentru varianta de oras aflat la 32 de kilometri, ai ales cartea pierzatoare. Faci pana acolo mai bine de 2 ore. De aici se vede cel mai inalt munte al Pamantului: Everest. Ceva mai aproape este un oras celebru: Baktapur. O zona plina de istorie si cultura hindu si buddhista, care chiar merita explorata. Ce e sacaitor sunt vanzatorii prezenti la tot pasul. Pentru a fi in rand cu turistii prezenti pe acolo, e musai sa iti cumperi unul din faimoasele cutite ale armatei nepaleze (Gorkha Army, in fata carora toti tremura si nu stiu de ce). Evident, material artizanal, dar cu o lama buna pentru orice. In acest ritm, o saptamana s-a dus precum vantul. Nepal saga s-a sfarsit, iar noi, europenii inraiti, am rasuflat usurati cand ne-am imbarcat in avionul spre casa. Cu toate acestea, lumea de sub „acoperisul lumii” este fascinata si asteapta sa fie vizitata. Ii multumim lui Mihai Patrascu, neobosit cautator de noi destinatii, pentru un Aeroport international numit dorinta. El a fost „ochii” GAZETEI intr-o excursie incredibila, iar putinele fotografii care ilustreaza acest text spun totul. Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro