Guvernul SUA a decis: Desecretizarea informatiilor

Administratia Bush a inceput sa clasifice secrete o serie de informatii pe care guvernul le-a oferit initial, mult timp, chiar si inamicilor sai din fosta Uniune Sovietica: numarul armelor strategice ale arsenalului nuclear al SUA din timpul Razboiului Rece, noteaza Christopher Lee in cotidianul american The Washington Post, citat de Rompres. Pentagonul si Ministerul american al Energiei considera ca fiind secrete de securitate nationala cantitatea istorica de rachete de tip Minuteman, Titan II si altele, interzicand informatiile despre acestea din documente anterior publice, se arata intr-un nou raport al National Security Archive. Arhiva este o biblioteca nonprofit destinata cercetarii, gazduita de Universitatea George Washington.„Ar fi dificil de gasit mai multe exemple de secretizare nejustificata decat aceste decizii de a clasifica numarul armelor strategice ale SUA”, scrie William Burr, analist al arhivei, care a intocmit acest raport. „Pentagonul incearca acum sa pastreze secret numarul armelor strategice care nu au fost clasificate niciodata pana acum”, a adaugat acesta. Raportul survine intr-un moment in care tendinta Administratiei Bush spre secretizare a activitatii guvernului a dat batai de cap cercetatorilor si a generat controverse privind eforturile agentiei de a ascunde pana si informatii inofensive. Arhivele Nationale au fost implicate intr-un scandal in aceasta primavara, in momentul in care a iesit la iveala faptul ca agentia a pastrat secret ani de zile un program de reclasificare in conformitate cu care CIA, Fortele Aeriene si alte agentii au sustras mii de dosare de pe rafturile publice. Pericolul terorist La o luna de la atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, ministrul american al justitiei din acea vreme, John Ashcroft, a dat dispozitii agentiilor federale sa acorde o mai mare atentie securitatii nationale, atunci cand decid sa dea publicitatii documente in conformitate cu Freedom of Information Act (FOIA). Inclinatia de secretizare dovedita de Administratie a fost exemplificata de asemenea, in batalia purtata pentru a ascunde numele unor directori executivi ai unor companii petroliere si ai altor persoane care au participat la reuniuni din 2001, de la Casa Alba, in cadrul unui grup de lucru, care au contribuit la elaborarea unei politici nationale in domeniul energetic. Maiorul Patrick Ryder, purtator de cuvant al Pentagonului, a declarat ca unii oficiali au facut tot posibilul pentru a aplica normele care reglementeaza ceea ce ar fi trebuit sa fie clasificat si cerceteaza motivul pentru care informatiile privind rachetele, citate in raportul arhivei, au fost interzise. Raportul a fost dat publicitatii vineri, 18 august. „Ministerul Apararii isi asuma responsabilitatea clasificarii informatiilor cu toata seriozitatea. Acest lucru include clasificarea informatiilor la cel mai de jos nivel posibil”. Bryan Wilkes, purtator de cuvant al Administratiei privind Securitatea Nucleara Nationala, componenta a Ministerului Energiei, a declarat ca Pentagonul a secretizat numarul rachetelor. Sub incidenta legii din 1998, agentia lui Wilkes s-a concentrat asupra interzicerii documentelor declasificate, pe motiv ca informatia sensibila privind armamentul nuclear, odata ajunsa pe maini gresite, i-ar fi prejudiciat pe americani, sustine acesta. „Nu noi am solicitat date privind rachetele”, a subliniat Wilkes. „Nu este niciun dubiu ca actualele informatii clasificate privind armele nucleare au fost scoase la iveala si trebuie sa le luam inapoi”, a adaugat acesta. „In conjunctura de azi, cand exista o mare ingrijorare in ceea ce priveste statele paria sau gruparile teroriste care au acces la arme nucleare, acest lucru capata din ce in ce mai mult un sens”. Oficiali din cadrul arhivei sustin ca Pentagonul s-a folosit de linii calauzitoare puse la dispozitie de catre Ministerul Energiei atunci cant a interzis informatiile privind rachetele. In timpul Razboiului Rece, SUA au acordat spijin financiar si forta de munca substantiale pentru a contoriza rachetele detinute de catre Uniunea Sovietica, sunt de parere unii experti. In acelasi timp, oficiali americani au fost uneori chiar foarte deschisi in legatura cu numarul rachetelor americane, folosind aceste date pentru a ilustra puterea de descurajare a arsenalului nuclear american si pentru a justifica mai multe cheltuieli de aparare. Intr-adevar, astfel de cifre erau dezvaluite in cadrul rapoartelor de rutina destinate Congresului de catre ministrii apararii, datand cel putin din anii ‘60, potrivit lui Burr. In anul 1971, de exemplu, in momentul in care ministrul american al apararii Melvin R. Laird a fost audiat in fata Comisiei pentru Servicii Armate, a prezentat un tabel prin care a aratat, printre alte lucruri, ca SUA detin 30 de escadroane cu bombardiere strategice, 54 de rachete balistice intercontinentale Titan si 1.000 de rachete de tipul Minuteman. “Secretizare prosteasca” Aceste cifre, date publicitatii la 9 martie 1971, sunt redactate intr-o copie a tabelului obtinut de catre cercetatorii arhivei in ianuarie a.c., ca parte a istoriei declasificate a guvernului privind sistemul de aparare american aerian si antiracheta, potrivit oficialilor arhivei. „Este inca un exemplu de secretizare prosteasca”, a declarat Thomas Blanton, directorul arhivei. Robert S. Norris, un inalt cercetator asociat de la Natural Resources Defense Council, a declarat ca oficiali americani au pus la dispozitie mai multe rapoarte detaliate privind arsenalul nuclear al SUA sovieticilor, ca parte a Tratatelor de Reducere a Armelor Strategice (START) si a doua acorduri privind Negocierile de Limitare a Armelor Strategice (SALT) din anii ‘70, ‘80 si inceputul anilor ‘90. „Acum aceste documente vor fi resecretizate?”, se intreaba Norris. Steven Aftergood, director al „Federation of American Scientists’ Project on Government Secrecy”, a declarat ca raportul ilustreaza cat de arbitrar este sistemul actual al clasificarilor. „Informatia este clasificata nu pentru ca este sensibila, ci pentru ca cineva zice ca este secreta”, a declarat acesta. „Au trecut cativa ani din secolul al XXI-lea si noi tot nu ne-am dat seama cum sa clasificam corect politica, iar guvernul inca mai bajbaie in acest sens”. Washington Post