Groful handicapaþilor

Handicapaþi minori, muncitori pe moºia directorului adjunct al Direcþiei de Asistenþã Socialã! Secolul XXI, în România. Sclavia continuã. Chiar în sânul Direcþiei de Protecþia Drepturilor Copilului Maramureº au avut loc abuzuri prin forþarea copiilor instituþionalizaþi cu handicap sã presteze muncã în folosul... ºefului de Centru de la Gârdani. Nicolae Boitor, actualul director adjunct al Direcþiei de Asistenþã Socialã, recunoaºte cã ºi-a construit casa din Gârdani ºi cu ajutorul copiilor din Centru, dar nu înþelege unde a greºit. ÃŽnceputul lui februarie 2005. ÃŽn sediul Direcþiei de Asistenþã Socialã Maramureº, pe culoar, un bãiat de 23 de ani, zdrenþuros, cu faþa întunecatã de mizerie ºi cu un dosar în braþe: “am venit la domnu’ Boitor. Nu am unde sta, nu am de lucru... M-au dat afarã ºi dorm pe unde apuc. Nu mai stau în casa de copii, cã nu am loc. Sunt prea mare... Numai domnu’ Boitor mã poate ajuta...” L.C. este unul dintre „produsele” Centrului de Plasament pentru Copii ªcolari cu Deficienþe de la Gârdani, Centru închis în urma finalizãrii proiectelor PHARE derulate prin fosta Direcþie de Protecþia Drepturilor Copilului Maramureº (DPC). Proiect atât de eficient, încât beneficiarii acestuia au ajuns, în unele cazuri, cerºetori. Care a fost sensul implementãrii unui proiect de câteva sute de mii de euro, despre care am mai scris, este foarte greu sã ne dãm seama, din moment ce rezultatele lipsesc. Proiectul derulat prin Hope and Home for Children prevedea închiderea unui centru clasic de plasament. Ce s-a întâmplat, practic, cu copiii? Foarte simplu. Aceºtia au fost transferaþi din centrul de la Gârdani în alte locaþii: Mogoºeºti, Sãlsig, Baia Mare. Unii au ajuns direct în stradã, sau, hai sã nu fim groteºti, în garã, pentru cã depãºeau vârsta de 18 ani. L.C. este exemplul clasic al copiilor instituþionalizaþi care au prãsit sistemul ºi au ajuns ai nimãnui. De ce a apelat L.C. la “domnu’ Boitor”, respectiv directorul adjunct al instituþiei? Simplu. Nicolae Boitor a fost cândva doar un angajat al DPC, dar a ajuns ºef la Centrul din Gârdani. Un ºef obiºnuit sã aspire. ªi aºa s-a obiºnuit cu aerul tare al altitudinilor conferite de funcþii. Pe vremea când nici nu spera mãcar sã ajungã în oraº, darãmite directorul DPC Maramureº, Boitor a concluzionat cã locuinþa pãrinteascã nu îi mai reprezintã standardele ºi s-a lãsat purtat de hei rup-ul ridicãrii unei noi ºi straºnice clãdiri. Decizia ºi „recrutarea” Omul avea salariu, mai avea ºi o nevastã, angajatã la acelaºi centru din Gârdani, ce câºtiga super bine (din asistenþã socialã descurcãreþii întotdeauna au câºtigat „la greu”: mai un proiect, mai o sponsorizare... nici nu simþi când þi se umple punga) ºi s-a decis sã-ºi facã o casã nouã. Pentru împlinirea dezideratului îi trebuia ºi forþã de lucru pe mãsurã. Aºa cã Boitor a recurs la soluþia cea mai ieftinã: copiii din propriul centru, care-l iubeau pe ºeful lor ca pe un pãrinte (nu ne îndoim). Auzind cã „modestul ºef” îºi face casã, care mai de care s-au îngrãmãdit sã-l ajute. Unii cu lopata, alþii cu mortarul, alþii cu zidãria. ªi erau toþi mulþumiþi. Copiii fãceau de un pachet de sticksuri dupã o zi de muncã, iar Boitor scãpa cu 10-15.000 de lei de cãciulã. Aºa cum declarã chiar copiii. Cu timpul, „micul ºantier” a ajuns o moºie stãpânitã de viitorul director DPC. Nu putem vorbi de sclavagism, din moment ce nu existau lanþuri, iar copiii erau liberi sã vinã în fiecare zi din sãptãmânã, fãrã a fi constrânºi decât de obligaþia moralã de a-ºi ajuta arhitectul-ºef. „I-am plãtit!” ÃŽntre timp, Boitor a trecut pragul ºefiei de la Gârdani ºi s-a vãzut „recrutat” de Augustin Botiº în funcþia de director adjunct interimar al DPC. Dupã ce „recrutatorul” a fost demis, „recrutatul” l-a urmat în funcþie. Probabil ar fi fost ºi azi directorul DPC, dacã “ghinionul” nu fãcea ca instituþia sã se uneascã cu Direcþia de Asistenþã Socialã, iar Nicuºor sã retrogradeze din nou în postura de „adjunct”. Revenind la casã, aceasta nu e finalizatã (ceea ce nu ne prea intereseazã), însã copiii de atunci ai Centrului de la Gârdani îºi amintesc de fostul ºef de Centru ca de un salvator. A fost cel care le-a pus meseria în mânã, ajutându-i sã îi facã lui casã. Chiar domnu’ Boitor îºi aduce aminte cu nostalgie de acele vremuri ºi crede în continuare cã a fãcut un lucru minunat, experimentând munca la negru, în amintirea iobãgiei de odinioarã. “Am început o casã în Gârdani în anul 2000, casa pãrinteascã la care am adãugat douã camere ºi un acoperiº. Acolo au lucrat oameni din sat ºi copii de la Centru. Mi-au zis sã îi las sã lucreze sã îºi facã ºi ei un ban (!). Nu mai þin minte cu cât i-am plãtit, dar nu am fãcut diferenþã între ei ºi ceilalþi muncitori. I-am stimulat sã lucreze. Nu ºtiu dacã am greºit. Unii erau sub 18 ani, dar, în general, au fost majori. Nu e o practicã în sistem sã lucrezi cu copii. De plãtit, i-am plãtit pe toþi, întotdeauna i-am ajutat pe toþi. Chiar ºi pe L.C.! I-am fãcut rost de loc de muncã la Fier Vechi (?). O sã îl ajut ºi acum”, a declarat Boitor. Oricât de incredibil ar rezona vorbele lui Boitor, le-am auzit. Mai mult, angajaþii DPC care au asistat la discuþia lui Boitor cu L.C., susþin cã Boitor l-a scos afarã din instituþie pe fostul instituþionalizat-slugã. Sã nu îl mai deranjeze. „Am lucrat gratis!” Ceea ce a omis sã specifice directorul adjunct al Direcþiei de Asistenþã Socialã Maramureº este faptul cã la Centrul de la Gârdani erau instituþionalizaþi ºi copii cu handicap fizic, dar mai ales psihic, mai mult sau mai puþin sever! Aºa cum este ºi L.C. Era imposibil ca un ºef de centru (cel care rãspunde de îngrijirea copiilor instituþionalizaþi!) sã accepte ideea ca aceºtia sã presteze muncã în folosul propriu? Poate, dar acum nu mai este. Mai ales cã L.C. ne-a declarat cã: “oricine face un bine nu este uitat de Dumnezeu. Am lucrat gratis, de la ora 8 dimineaþa pânã la 6 seara. Nu am luat nici un ban, Doamne fereºte!” Probabil cã unii au fost plãtiþi, alþii nu, dar ce importanþã mai are acest fapt în condiþiile în care copii cu handicap, unii chiar minori!, au fost „acceptaþi” în echipa de muncitori la casa ºefului de centru? Unde se terminã protecþia copiilor în acest sistem ºi unde începe protecþia ºefilor DPC? Câte abuzuri mai trebuie mediatizate pânã vor fi schimbaþi cei care obstrucþioneazã sistemul? Se aude ºi la Autoritatea Naþionalã pentru Protecþia Copilului ºi Adopþie? Minciuna “Nu am lucrat numai la casa lui Boitor. Am lucrat la toþi ºefii care au fost la Centru. Venea ºi ne lua. Zicea: tu, tu, tu, treceþi aici! ªi ce puteai sã comentezi? Mulþi profitau de pe urma noastrã. De plãtit, nu ne plãtea niciodatã. Este o minciunã. Cum sã ne rugãm sã mergem sã îi facem lui casã, când nu ne plãtea deloc. Cãram cãrãmizi, duceam nisip. Generaþiile care au venit din Centrul de Plasament de la Gârdani sunt mult mai agitate decât cele care au venit din Ocna ªugatag, deoarece acolo s-au fãcut tot felul de abuzuri asupra noastrã. Ce a fost în Gârdani, cred cã nu a fost în nici o casã de copii din Maramureº. ÃŽn special în perioada în care Boitor a fost ºef de centru. Din pedagog a ajuns ºef. Ar fi multe de spus. De bãtãile pe care le-am primit… Cum sã îl refuzãm, când el era ºefu’”, afirmã G.D., unul dintre cei care au muncit la vila lui Boitor. Afirmaþiile sale sunt susþinute de alþi copii, care acum stau în Baia Mare. Cu siguranþã vom reveni pe acest subiect deoarece am aflat lucruri incredibile. Trebuie pedepsite abuzurile asupra unor copii ai nimãnui, chiar ºi numai din punct de vedere moral, dacã altfel „nu se poate”. Vom reveni. Ciprian DRAGOª, Nicolae TEREMTUª