Grigore Leşe, muzicianul de geniu

Spune că nu-i rapsod şi e iritat când i se spune maestru. Se prezintă simplu, Grigore Leşe. De fapt, numele lui nu mai are nevoie astăzi de nicio explicaţie după virgulă.

Dacă ar fi să-l defineşti cu un singur cuvânt, n-ai şti cum să-i spui. „Singurul care abordează scenic doina”, „muzicianul Grigore Leşe”, „promotorul culturii tradiţionale Grigore Leşe”, sau simplu, genialul Grigore Leşe. Şi omul de cultură Grigore Leşe, o meserie pentru care astăzi, e nevoie de mare curaj. Cartea lui de vizită nu încape într-o revistă întreagă. Grigore Leşe s-a născut în satul Stoiceni din Ţara Lăpuşului, la 20 februarie 1954. Studiază fagotul la Academia de Muzică "Gheorghe Dima". În 2003 obţine titlul de Doctor în Muzică cu calificativul Summa cum Laudae. Este Doctor Honoris Causa al Universității de Vest „Vasile Goldiş” din Arad. Predă cursul de etnomuzicologie la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti. Realizează seria de televiziune La porţile ceriului  (TVR Cultural), pentru care primeşte în 2007 cel mai important premiu din presa românească - MARELE PREMIU al A.P.T.R. - precum și numeroase premii naţionale şi internaţionale. Realizează  emisiunile „Drumurile lui Leşe” la Radio România Actualităţi şi
„Lumea şi muzica tradiţională” la Radio România Cultural. A avut concerte şi spectacole în toată lumea. Este singurul artist care abordează scenic doina, gen muzical inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Nefiind adeptul înregistrărilor şi nefăcând muzică pentru a se îmbogăţi, Grigore Leşe nu are un material discografic numeros: „Cântec pastoral" (1996), „Cântece de Cătănie" (2000), „Hori" (2003), „Horile Vieţii" şi „Aşteptând Crăciunul" (2004). În anul 2010, Radio France i-a editat un CD pentru piaţa internaţională, iar anul trecut i-au apărut pe piaţă două materiale discografice inedite: „Grigore Leşe şi Aromânii Fârşeroţi din Cogealac" şi „ De dragoste, de război, de moarte, de unul singur". Muzica i-a „astâmpărat” sufletul toată viaţa: "La 20 de ani iubeam  muzica, la 40 tot aşa, iar la 58, tot cu muzica mă stâmpăr", mărturiseşte muzicianul.

“Păi, dacă horesc, e pentru că Dumnezeu mi-o dat glasul ăsta. Fiindcă între voce şi glas e o diferenţă: vocea ţi-o “faci” la şcoală, dar cu glasul te naşti. Apăi, ori ai glas, ori n-ai! Mie Dumnezeu mi-o dat glas şi îi mulţumesc prin ceea ce fac. Îi aduc mulţumire de câte ori am ocazia, îi mulţumesc pentru că pot hori!” – declara Grigore Leşe.