Greata de ciorba de burta necuratata

Cu ce putem asemana politica locala si cea nationala? O intrebare la care am primit un imaginar raspuns, la ceas de seara. O asemuiesc cu un blid de ciorba de burta necuratata, care duhneste la fel si care, in acelasi timp, gaseste facil un consumator imprietenit cu domnul Bachus, innebunit de pleasca „meniului zilei”. Imi reprosez ca multi oameni de bun simt se simt ingretosati de mirosul unei oale cu zeama facuta pe burta necuratata. Dar poate fi si burta potenta, poluata, dezvoltata. Imi reprosez ca multi oameni de bun simt au preferat sa mearga la schi, dar, in acelasi timp, imi dau seama ca doar acestia pot fi laudati ca s-au retras cu dezgust din fata semidoctilor, analfabetilor cu IQ-ul identic cu numarul de la pantofi si care, grohaind interesul public, nu stiu cum sa-si acopere datoriile prostiei. Probabil, indiferenta este arma potrivita impotriva vomei reingurgitate dupa inghitirea celebrei ciorbe de burta necuratata. Intr-o tara in care cei ce se porcaiesc o fac fie si pentru ca soarele a rasarit, doar ciolanul si ciorba de burta ii aduna, ca pe niste viermi lipsiti de vaz, auz si miros. Sunt, poate, suparat pe cei ce schiaza la sfarsit de saptamana, deoarece ei ar fi putut face diferenta intre ciorba de burta si fileul de somon, intre unghiile patate de murdaria burtii din ciorba populara printre cei ce isi dau votul pentru doua pachete de tigari si o sticla de tarie de proasta calitate si cei cu unghiile ingrijite. Sunt suparat pe victoria vicleniei post-comuniste impotriva inteligentei emotionale. Dar, cum speranta moare ultima, sper ca va veni si timpul in care oamenii de bun simt se vor implica si chiar ma rog pentru mintea cea de pe urma a romanului. Ma aflu la ceas de seara si am baut paharul amar al unei zile aiurite, ametitoare. Vad la televizor fetele stralucind de bucurie ale acelorasi indivizi care ne-au bantuit tineretea si ne-au frant speranta. Neputinta de a face ceva e mai dureroasa ca un rezultat, o statistica. Din pacate, ciorba de burta necuratata va fi tot timpul. De mine, de dumneavoastra depinde daca va fi si cine sa o manance! Cristian Niculescu-Tagarlas