Gingasia varfului de lance

A inceput la Cluj, in urma cu aproape 20 de ani, si de atunci a dansat pe toate marile scene ale lumii. Chiar daca rezultatele sale profesionale i-au adus nominalizari importante, Simona Noja, prim-balerina a Operei din Viena, considera ca darul cel mai frumos primit de la viata este fiul Alessandro. Carte de vizita S-a nascut in Huedin. A absolvit sectia Balet a Universitatii de Arta Arta din Cluj si cursurile facultatii de Filologie din cadrul Universitatii Babes Bolyai, Cluj Napoca. Intre 1986-1991 a fost solista Operei Romane din Cluj Napoca. Din 1991 a dansat, timp de patru ani, pentru Opera Rheim din Dusseldorf, iar din 1995 pana in 1997, pentru Opera din Berlin. A primit medalia de argint la cea de-a patra editie a Competitiei Internationale de Balet din Jackson (SUA, 1990). Este laureata a premiului Danza&Danza, pentru cea mai buna dansatoare (2001); in 2002 primeste Ordinul “Steaua Romaniei” in rang de Cavaler. Colaboreaza cu Baletul din Frankfurter, Baletul Regal Suedez, Baletul de Stat Bavarez, Baletul Teatrului din Hannovra sau Teatrul Municipal din Santiago de Chile. Simona Noja este una dintre cele mai de seama reprezentante ale baletului romanesc. Prim-balerina a Operei din Viena, Simona Noja declara ca a inceput sa danseze intamplator. A simtit cu adevarat gustul dansului o data cu frecventarea cursurilor Liceului de Arta din Cluj. Iar prima „caramida” a carierei sale artistice a asezat-o, la doar 18 ani, cand a primit rolul principal in Lacul lebedelor. In repertoriul sau vienez, artista a dat viata unor personaje precum Odette din Lacul Lebedelor in coregrafia lui Rudolf Nureyez, Lise in La Fillee mal Gardee, de Frederick Ashton sau Grete in Cenusareasa, de Renate Zanella. A dansat la gale din Moscova, Helsinki, Seul, Miami sau Mexico City, insa indiferent de scena pe care s-a aflat sau de personajul pe care l-a insufletit a purtat mereu acelasi mare respect dansului. “Fata de toate rolurile am un respect imens si o recunostinta profunda. Datorita lor sunt Simona Noja de astazi”, declara artista. Respectul fata de roluri a determinat-o sa nu se ataseze de unul singur, in special. Reporter: Ce reprezinta baletul pentru dumneavoastra? Simona Noja: “Baletul este existenta mea, dar existenta mea nu se rezuma doar la dans”. Acesta este raspunsul pe care l-am dat unui jurnalist prin anii adolescentei. Timpul a trecut, dar conceptul existential a ramas, in linii mari, acelasi. Este interesant si benefic sa ne confruntam uneori cu aspiratiile adolescentei. Rep.: De ce balet? Cum ati ajuns la aceasta forma de arta? S.M.: Drumul meu spre arta s-a „calit” prin sport. Eram in echipa olimpica de gimnastica, condusa pe vremea aceea de Bela Karoly, cand o prim-balerina de la Opera din Cluj a amintit in treacat ca as avea un corp ideal pentru balet. Mai mult ca o distractie, am incercat la examenul de la Liceul de coregrafie si, printr-o coincidenta stranie (se mai cautau doi copii pentru a forma o a treia clasa in ultimul moment al selectiei), am fost aleasa. ... un curcubeu de flori Rep.: Va mai amintiti primul dumneavoastra spectacol? Are un loc special in amintirile dumneavoastra? S.N.: Primul meu spectacol a fost „Lacul lebedelor” (rolul principal), aveam 18 ani si eram proaspata absolventa a Liceului de balet si „boboc” la Litere, Facultatea de Filologie, pe atunci. Eram extrem de constienta de exigenta unui astfel de spectacol, dar imi amintesc cu multa tandrete de entuziasmul care ma inaripa si datorita caruia totul a decurs in cel mai izbutit mod cu putinta. Era in noiembrie si colegii mei tineri, in semn de solidaritate, au lasat sa cada de la galerie o ploaie de flori, astfel ca la aplauzele finale costumul meu alb s-a transformat intr-un curcubeu de flori. A fost un moment simbolic... un varf de lance al unei generatii care dorea sa schimbe imaginea baletului romanesc... Rep.: Care dintre premiile sau decoratiile obtinute de dumneavoastra le considerati cele mai importante? S.N.: Desigur ca este magulitor sa primesti cea mai inalta distinctie culturala a unui Stat (ma refer la Steaua Romaniei in rang de Cavaler) sau titlul de „Balerina Anului” din partea uneia dintre cele mai importante publicatii din lume, cu toate acestea, cel mai important premiu pe care viata mi l-a acordat este fiul meu Alessandro, in varsta de 6 ani si jumatate. Rep.: Care dintre rolurile interpretate il simtiti cel mai aproape de structura dumneavoastra sufleteasca? S.N.: Toate rolurile le simt aproape. Fata de toate rolurile am un respect imens si o recunostinta profunda. Datorita lor, sunt Simona Noja de astazi. Dansul, profesie si iubire Rep.: Factorul financiar are vreo influenta in acest domeniu? S.N.: Desigur. Este un avantaj foarte important ca dansul este considerat si o profesie in Europa. Personal, ma simt norocoasa sa pot profesa, in acelasi timp, ceea ce iubesc. Rep.: Este adevarat ca baletul presupune multa munca? S.N.: E un citat care imi place: ”99% munca si 1% inspiratie”. Rep.: Exista vreo diferenta intre baletul romanesc si cel din strainatate? Ce credeti ca trebuie schimbat in baletul romanesc? S.N.: Cred ca avem nevoie de mai multa deschidere fata de adevaratele valori ale dansului. Cred ca aceasta este o cheie valabila nu numai pentru romani, ci pentru toti cei care vad dansul ca pe o modalitate a cunoasterii. Rep.: Ce va leaga de Maramures? S.N.: Imaginea unor prieteni dragi. In 2002, Simona Noja a infiintat la Cluj Napoca, Fundatia Culturala “Simona Noja”. Prin intermediul acestei organizatii doreste sa sustina tinerele talente. A hotarat sa ajute pentru ca stie ca este nevoie de mult ajutor si pentru ca a cunoscut la randu-i ce inseamna dezamagirea. Contul fundatiei este alimentat cu toate veniturile extrasalariale pe care le castiga. S-a folosit de renumele pe care si l-a creat pentru a atrage si alti artisti in activitatile fundatiei. Rolurile majore Printre coregrafiile celebre interpretate de Simona Noja se numara si “Apollo” a lui George Balanchine, “Black Cake” a lui Hans van Mannen, “Don Quijote” a lui M. Balkan sau “Carmen” a lui Roland Petit. A interpretat si coregrafii semnate de Renate Zanella, coregraful Operei din Viena. In 2000 interpreteaza in premiera “Esmerlada”, de Roland Petit, la Opera din Paris, Scala din Milano si Teatro Colon din Buenos Aires. In 2002 a efectuat un turneu alaturi de Manuel Legris pe Coasta de Azur si Japonia. Mihaela MIHALEA