Georgia si ingrijorarile SUA

Toti cei eliberati de sub tirania sovietica urmeaza sa aiba parte de sperante sau deznadejde, legat de raspunsul Occidentului la invazia ruseasca, este de parere James Rosapepe, fost ambasador al SUA in Romania, intre 1998 si 2001. Oricum se va sfarsi, actuala lupta dintre Rusia si Georgia - prima mare ofensiva militara ruseasca din afara granitelor de dupa invazia din Afganistan, in 1979 - va avea, probabil, consecinte pe termen lung pentru SUA. Independenta si democratia Georgiei merita sustinerea SUA in aceasta criza, iar SUA ar trebui sa faca clara aceasta pozitie, este de parere Rosapepe, in paginile ziarului Baltimore Sun, citat de Agerpres. Cand era in Romania, comenteaza Rosapepe, romanii ar fi lasat de inteles ca SUA sunt naive in ce priveste Rusia. Atunci, economia Rusiei era slaba, iar politica sa, mai democratica si mai deschisa decat este azi. De fapt, acum zece ani, in aceeasi luna, pretul scazut al petrolului (10 dolari, barilul) si managementul haotic au facut Rusia sa aiba probleme cu datoriile. Anul urmator, sub presedintele Boris Eltin, Rusia a ajutat la incheierea pacifica a razboiului din Kosovo. Romanii ar fi spus insa: “Stati numai, sa vedeti pana Rusia isi revine. In momentul in care economia sa se reface, iar liderii politici recastiga increderea de sine, fiti atenti”. Saptamana aceasta, prietenii romani gandesc, probabil, desi sunt prea diplomati ca sa o spuna: “Noi v-am avertizat deja”. Lupta dintre Rusia si Georgia nu este de natura religioasa, ambele popoare fiind crestin-ortodoxe de secole, si nici nu este in realitate vorba aici despre pamant, in ciuda discursului legat de Osetia de Sud si Abhazia, doua regiuni ale Georgiei dominate de minoritati etnice. Pamantul nu are valoare asa de mare, cu atat mai mult cu cat acolo traiesc putini rusi. Pentru georgieni, lupta lor cu Rusia este similara luptei americanilor cu Marea Britanie de acum doua secole si ceva. Ei doresc sa se autoguverneze, independent de Rusia. Georgia are o democratie care se teme de dominatia ruseasca, care, sub Vladimir Putin, a devenit in mod clar mai putin democratica. Tocmai aceasta democratie si independenta georgiana este vazuta de nationalistii rusi drept o amenintare. Prin declararea independentei fata de Rusia, in momentul prabusirii URSS, in 1991, Georgia s-a transformat din sursa favorita de vin a rusilor intr-un risc potential. In 2003, “revolutia trandafirilor” din Georgia a adus la putere un presedinte tanar, format la Columbia University, Mihail Saakasvili, presedinte care a devenit un fel de „iepuras Energizer” (promotor fervent) al valorilor occidentale la granitele Rusiei. Inca si mai periculos din punct de vedere al durilor de la Kremlin a fost faptul ca aceasta miscare din partea Georgiei a incurajat o “revolutie portocalie” similara la vecinul de mai mari dimensiuni, Ucraina, la care s-a adaugat campania puternica dusa de Georgia pentru aderarea la NATO. Nationalistii rusi, care sub Putin dominau guvernul, au doua ingrijorari - una logica, celalalta nu. Daca Georgia, o tara mica, cu granita comuna si legaturi istorice apropiate cu Rusia, isi poate mentine democratia si se poate alia cu SUA si cu UE, fortele democratice pro-occidentale din Slovacia pana in Kargazstan vor fi incurajate, iar oponentii lor locali, care duc dorul unei Eurasii dominate de Rusia, vor fi demoralizati. Aceasta este temerea logica a celor din tabara lui Putin. Cealalta ingrijorare, cea de natura irationala, este aceea ca Georgia (si Ucraina) se vor alatura NATO si UE, iar Rusia va fi, in acest fel, mai putin sigura. Adevarul este ca aceste doua institutii, ambele o creatie a noii ordini mondiale de dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, au adus Europei cea mai lunga perioada de pace si dezvoltare economica din intreaga sa istorie. Ceea ce face ca actuala lupta sa fie importanta pentru SUA este faptul ca multe tari vor trage aceleasi concluzii din rezultate, la fel cum o fac si rusii, si georgienii. Pot ramane vecinii Rusiei democratici? Se pot ei alia cu SUA? Poate fi conceput viitorul lor in sanul valorilor occidentale? Saptamana aceasta, multe priviri sunt atintite spre Jocurile Olimpice din China, insa in Ucraina oamenii se uita si la Georgia, la fel ca si oamenii din tari deja membre ale NATO, precum polonezii sau romanii. Sunt ei oare liberi de dominatia ruseasca sau ultimele doua decenii de la caderea zidului Berlinului, in 1989, au fost doar un interludiu, la fel ca si cei trei ani de independenta ai Georgiei, intre anul prabusirii tarului, 1918, si cel al consolidarii comunismului sovietic, 1921? Chiar si in Europa de Vest si Asia, prietenii Americii se intreaba daca o Rusie autoritara urmeaza sa aiba in viitor un rol stralucit pe scena politicii mondiale. Astfel de atitudini sunt importante pentru SUA. In cadrul relatiilor internationale, la fel ca si in domeniul investitiilor, asteptarile de viitor dirijeaza deciziile curente. Pentru o vreme, modelul democratic pus pe picioare de America acum ceva mai mult de doua secole si consolidat in tari de la Franta pana in Taiwan a avut perioada sa de glorie, lucru care se poate vedea in Romania anilor ’90. In momentul in care perspectivele de aderare la NATO si UE au devenit reale pentru tara lor, democratii si cei cu tendinte occidentale din aceasta tara au fost incurajati, iar oponentii lor, demoralizati. Rezultatele luptelor din aceasta saptamana ar putea avea consecinte similare, insa cu repercusiuni extinse. Din acest motiv, SUA si aliatii lor din Europa trebuie sa o spuna public si in mod clar ca sustin dreptul Georgiei la democratie, independenta si aliere cu Occidentul. Critica dura la adresa actiunilor rusesti, venita din partea presedintelui Bush, precum si declaratiile similare ale senatorilor si candidatilor la presedintia SUA, John McCain si Barack Obama, reprezinta niste primi pasi importanti. Intrebarea daca SUA au sau nu mijloacele concrete, diplomatice sau de alta factura, pentru a convinge Rusia sa schimbe cursul nu este singura chestiune in discutie. SUA, spune Rosapepe, nu au fost capabile sa impiedice anexarea Tarilor Baltice la sfarsitul anilor 1940, dar nici nu le-au recunoscut pe acestea ca parte integranta din punct de vedere legal a URSS. Mentinerea treaza a sperantei democratilor din intreaga lume a facut parte din rolul asumat de America din 1776 incoace, conchide Rosapepe. Baltimore Sun