George Vulturescu, conditia rationalului boem

Carte de vizita George Vulturescu s-a nascut in catunul Tireac (Tataresti - judetul Satu Mare), la 1 martie 1951. Numele sau real este Gheorghe Pop Silaghi. A absolvit Facultatea de Filologie, Cluj Napoca. A fost instructor artistic la Centrul de librarii, director al Casei de Cultura, consilier sef al Directiei de Cultura Satu Mare, iar in prezent este directorul acestei insitutii. A debutat in 1973, in revista Familia. Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania; al Asociatiei Scriitorilor Profesionisti; al Uniunii Ziaristilor Profesionisti. Fondator, editor si realizator al revistei Poesis din Satu Mare. Carti publicate: Frontiera dintre cuvinte; Poeme din Ev-Mediul odaii; Orasul de sub varul peretior; Tratat despre ochiul orb; Gheara literei etc. Poet, publicist si editor, George Vulturescu este recunoscut si apreciat in peisajul cultural romanesc drept unul din cei mai importanti scriitori din nordul tarii. In ianuarie 1990 a infiintat revista Poesis, prima revista de poezie din Romania, iar de atunci promoveaza poezia si poetii de valoare cu o continuitate si o maniera rara. Reporter: Care a fost motivul pentru care a aparut Poesis? George Vulturescu: Orice poet viseaza la o revista proprie. Unii insa chiar se inhama la acest car, infundandu-se „pana la genunchi, pana la brau” (cum zice basmul), in lutul cleios al faptei. Am luat aceasta putere a faptei si din reactia fata de „indatoririle locului”(acea „misiune” pe care o simt transilvanenii), fata de dispretul aratat scriitorului din „provincie” de revistele/editurile concentrate doar in capitala. Rep.: De ce poezie? G.V.: Pentru ca poetul care sunt este si un foarte atent cititor al poeziei „celorlalti”. Nu cred ca poti gandi, proiecta o revista daca nu iubesti, daca nu intarzii asupra cartilor altora… Rep.: In ce masura sprijina autoritatile din domeniu aparitia acestei reviste si activitatile culturale conexe (cafeneaua literara Poesis, seminarii etc.)? G.V.: Nu am facut revista cu sprijinul autoritatilor si nici pentru autoritati. Intreprinderea mea s-a bazat pe sprijinul financiar al unor sponsori locali, pe relatii prietenesti. „Autoritatile” din Satu Mare nu sunt deschise spre cultura, ci spre chiverniseli politice si interese personale. Din 2000 (dupa 10 ani de aparitie neintrerupta, cu mari eforturi si greutati), Poesis este editata si sprijinita financiar de ziarul satmarean „Informatia Zilei”, cu care am pus bazele unui Centru multicultural „Poesis” (cafenea literara, editura, sali de expozitii si conferinte). Rep.: Cum vedeti evolutia poeziei post-decembriste si poetii tinerei generatii? G.V.: Poetii tineri sunt ca intotdeauna: iconoclasti, rebarbativi, desfac si re-fac manifeste, programe prin care incearca sa dea o linie de plutire generatiei lor. Asa le sta bine. De fapt n-au o alta sansa pentru ca au in fata, in plina putere creatoare, o generatie puternica (cea denumita „optzecista”), ajunsa la maturitate. Poesis a fost deschisa tinerilor in toti acesti ani. Au publicat aici scriitori precum: Robert Serban, Teodor Duna, Vasile Baghiu, Adrian Suciu, Claudiu Komartin, pe care ii pretuiesc mult. Despre Maramuresul cultural Rep.: Se pot face bani din scris? G.V.: Da, din „scris” pe vagoane, pe chitante fiscale, pe afise electorale. Din scris poezie nu se poate trai. Poezia nici nu trebuie s-o acceptam ca pe o marfa. In perioada „tranzitiei” noastre, doar daca ai in spate o editura care pariaza pe tine se poate „trai din scris”. Rep: Ce compromisuri trebuie sa faca un scriitor pentru afirmare? G.V.: Nu „compromisuri” trebuie sa faca, ci „munci si zile” asupra propriului scris. Exemplul cu bivolul din poezia lui Ioan Alexandru, care se lasa in genunchi pentru a putea clinti carul, nu e deplasat. Si, mai ales, sa aiba indaratnicia de a alege propriul drum, nu doar cel batatorit. Rep.: Despre Maramures, din punct de vedere cultural. G.V.: Exista, da, un Maramures cultural reprezentat de Universitatea de Nord, Biblioteca „Petre Dulfu”, revistele Nord Literar, Memoria ethnologica, Pro Unione, Cenaclul scriitorilor, galeriile de arta, premiile literare acordate de Primaria Baia Mare. Sunt atent la evolutia unor scriitori de aici pe care-i apreciez: poetii Vasile Muste, Echim Vancea, Gh. Parja, Lucian Perta, prozatorii A. Otoiu, Marian Ilea. Iar dintre critici ma simt atras de scrisul lui Gh. Glodeanu, Cornel Munteanu, Daniela Sitar-Taut, Saluc Horvath, A. Cozmuta. Nobel si complexul provincialului Rep.: Cauzele „apetitului” scazut pentru lectura al romanilor? G.V: Sunt mai multe cauze: schimbarile trepidante din viata sociala, nivelul scazut de trai, avalansa unei prese efemere si a spectacolelor gregare oferite de programele televiziunilor. Si nu este drept ca o librarie sa incaseze o cota mai mare din pretul de vanzare decat autorul! Rep.: In contextul actual, Romania poate spera la un premiu Nobel pentru literatura? G.V.: Literatura romana, chiar daca nu are un premiu Nobel, este valoroasa in Europa. Dintre scriitorii de azi ar putea sa stea cu onoare alaturi de premiatii recenti mai valorosii Nicolae Breban, Augustin Buzura, Mircea Cartarescu, Norman Manea, Paul Goma, Ana Blandiana. Dar avem noi o „politica” de promovare a culturii romanesti? Rep.: Ati suferit vreodata de complexul provincialului? G.V: N-am suferit niciodata ca traiesc si scriu in provincie. Am fost doar mahnit de jocurile si preferintele, „peste rand” ale unor „reprezentanti” ai unor institutii culturale, care cred ca valoarea creste, ca igrasia, doar pe Calea Magheru. Rep.: Tinerii poeti din nord-vestul tarii au sanse egale de afirmare cu cei din Bucuresti? G.V.: Nu. Chiar daca, in aparenta, pot sa editez carte dupa carte in Baia Mare sau Satu Mare, poti publica un articol o poezie in orice revista, in plan national inseamna zero. Doar campania dirijata asupra cartii poate impune azi o carte. Ne trebuie reviste saptamanale de cultura, deschidere spre centre europene, schimburi culturale, un dialog neintrerupt cu valorile. Optiuni si argumente * Mircea Cartarescu sau Ioan Es. Pop? Fara regrete, Ioan Es. Pop. Nu doar pentru Ieudul fara iesire, cat pentru „religia retinei” („Dumnezeu, atata cat exista, nu rezista la vedere”) din Confort 2 imbunatatit. * Dan Brown sau Mario Vargas Llosa? Mario Vargas Llosa (in fotografie), pentru Razboiul sfarsitului lumii care ma conduce spre scriitorii mei preferati: J.L. Borges si Ernesto Sabato. * Cenaclu sau chef cu prietenii? Chef cu prietenii, pentru ca este intotdeauna un „cenaclu” vivant, nefandosit, o ardere autentica. * Boem sau rational? Rational, ca sa pot simti toti oxizii boemei. * Bere sau vin? Desigur, vinul „poeziei infocate”. Cel din Baudelaire „care ne face–asemeni cu zeii invingatori”, dar si cel preferat de Zarathustra. Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro