Generalul sub asediu

Un ambitios nu lipsit de umbre si gata sa se plieze in fata unor potentati pentru a-si atinge propriile scopuri, printre care si cucerirea, intr-un viitor nu prea indepartat, a Casei Albe. Aceasta este imaginea generalului David Petraeus care rezulta din dezvaluirile unor functionari care au lucrat impreuna cu actualul comandant al fortelor SUA din Irak. Cei care au explorat chipul generalului cu patru stele au fost Sabah Khadim, fost consilier al ministrului irakian de interne si amiralul William Fallon, seful Central Command (Centcom), comandamentul SUA din Orientul Mijlociu, Asia Centrala si Africa de Est. In opinia lui Khadim, atunci cand Petraeus era supervizor al antrenarii armatei irakiene, intre 2004-2005, a manifestat de mai multe ori ambitii prezidentiale. „L-am intrebat daca se gandeste sa candideze in alegerile din 2008, dar el mi-a spus ca era prea devreme sa spuna”, a explicat functionarul din guvernul fostului premier irakian Aiyad Allawi. Militar perspicace si abil in a trata cu mass-media, generalul a fost dintotdeauna un sustinator ferm al strategiei de intarire a contingentului militar din Irak. Dar ambitiile politice arunca o lumina sumbra asupra modului sau de a actiona, deoarece „este posibil sa fi influentat” optiunile militare numai pentru a intra in gratiile Administratiei SUA, este de parere semnatarul corespondentei de la New York pentru ziarul italian La Stampa, Francesco Semprini, citat de Rompres. „Un lingau supus” Asa l-ar fi caracterizat Fallon, potrivit unor surse din anturajul celor doi militari.. „Pe oamenii ca el ii urasc”, ar fi spus comandantul Centcom, dupa prima lor intrevedere la Bagdad, in luna martie, dezvaluind o aversiune profunda devenita iremediabila la summiturile ulterioare. Ostilitatea lui Fellon, relateaza sursele, „isi are originea mai ales in obtuzitatea de care a dat dovada Petraeus in rolul desfasurat pentru Administratia Bush, in sustinerea in fata Congresului SUA a strategiei de intarire a contingentului american in Irak”. Aceeasi strategie fata de care amiralul s-a opus cu tarie nu numai pentru ca o considera ineficienta, ci si pentru ca el considera necesara o „focalizare asupra Pakistanului”, unde reteaua Al Qaida se reorganiza. Dublul rezultat al actiunilor militare ale lui Petraeus, ascuns in spatele unui optimism mediatic obstinat, se afla si la baza criticilor lui Khadim. „Ma intalneam des cu generalul, cu care discutam unele aspecte legate de recrutarea fortelor de politie”. Linia permisiva fata de foste persoane foarte loiale lui Saddam Hussein, adoptata de Petraeus la Mosul, ar fi unul din elementele de disputa majora. „Nu impartaseam acel tip de strategie”, a afirmat Khadim, in opinia caruia consecintele au fost devastatoare. Chiar Mosul, unde politia era alcatuita din numerosi fosti baasisti, s-a dovedit o capcana pentru trupele americane. Dupa avansul diviziei aeropurtate 101, insurgentii au reusit sa recucereasca controlul asupra orasului, cei 7.000 de politisti recrutati de Petraeus au trecut la inamic si au abandonat uniforma, 30 de sectii ale politiei au cazut in mainile insurgentilor, alaturi de 11.000 de mitraliere de asalt si armament in valoare de 41 de milioane de dolari. „Totul decurge bine...” Cu acelasi optimism mediatic, Petraeus s-a prezentat cateva luni mai tirziu la conducerea securitatii pentru forta multinationala, iar intr-un articol publicat de ziarul The Washington Post, a explicat ca „totul decurge in cele mai bune conditii”. „Nu numai ca nu au fost suficienti trei ani pentru a restabili normalitatea tarii - a afirmat Khadim - dar in acea perioada a fost furata suma de 1,2 miliarde de dolari, destinata bugetului pentru guvernul de tranzitie”. In opinia amiralului Fallon, este o dovada ulterioara a atitudinii servile a generalului cu evidente legaturi institutionale, dar cu calitati militare mult mai putin marcante si fata de care ar nutri ‘’un dispret visceral’’, il citeaza semnatarul articolului. Prea optimista a fost si evaluarea progreselor in provincia Anbar, Khadim fiind convins ca alianta cu triburile sunite se va dovedi fatala. „Va vor lua banii si cand se vor sfarsi vor trece din nou de cealalta parte a baricadei”. Nicio surpriza, nici in acest caz, nici pentru Fallon, deoarece stabilizarea provinciei Anbar este mandria Administratiei Bush in aceasta etapa a misiunii: pentru Petraeus, care „a facut din relatiile cu superiorii un motiv de succes”, nu exista alta optiune. La Stampa