GAZETA VERDE / PARCUL NATURAL MUNTII MARAMURESULUI

Parcul Natural Muntii Maramuresului s-a infiintat prin Hotararea de Guvern 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturala protejata pentru noi zone. Parcului are scopul de mentinere a interactiunii armonioase a omului cu natura prin protejarea diversitatii habitatelor si peisajului, promovand pastrarea folosintelor traditionale ale terenurilor, incurajarea si consolidarea activitatilor, practicilor si culturii traditionale ale populatiei locale. De asemenea, ofera publicului posibilitati de recreere si turism si se incurajeaza activitatile stiintifice si educationale. Parcul este situat in orasele : Viseu de Sus, Borsa si comunele, Bistra, Petrova, Ruscova, Repedea, Poienile de Sub Munte, Moisei, Viseu de Jos, Leordina, iar suprafata acestuia este de 148850 ha. Parcul are urmatoarele limite: - Limita Vestica porneste din B.S. 284 (UP I Bistra), coboara spre Sud, prin vf. Tocarnea, include Defileul Viseului dintre localitatile Bistra si Valea Viseului. - Limita de Sud este Valea Viseului, incluzand perimetrele localitatilor Valea Viseului, Bistra, Petrova, Leordina, Viseu de Jos, Viseu de Sus, Moisei si Borsa, pana in Pasul Prislop 1416m, de aici pe DN 18 pana la Sesuri, B.S. 162 (UP. VII Izvorul Bistritei). - Limita Estica urca pe paraul Sesuri, pana in Pasul Magura, coboara pe valea Banariri pana la Salhoi (canton silvic), urca in varful Salhoi (B.S.107), trece prin bornele silvice 102, 149 si coboara la B.S. 196, din Izvorul Ursului, urca pe drumul forestier pana la B.S. 237. De aici urca pe picior in Culmea Sarata la B.S. 236. - Limita Nordica este Culmea Jupaniei, trece prin varfurile Ciungii Balasanii 1800m, Jupania, 1850m, urmarind limita O.S. Viseu pana in frontiera de stat cu Ucraina. Limita Nordica, in continuare, este frontiera de stat, care trece prin varfurile Ignateasa, Comanu, Budescu Mare, Stogu, Holovaciu, Pop Ivan, Poloninca, Muncelasu si coboara pe paraul Narita, in localitatea Valea Viseului. De aici, limita parcului natural este raul Tisa pana la B.S. 284. Muntii Maramuresului sunt cel mai inalt masiv montan, situat pe granita de stat a Romaniei, punct de convergenta a mai multor regiuni etnografice (Maramuresul romanesc, Zakarpatia, Bucovina de sud si de nord, Galitia). Situati in partea nordica a Carpatilor Orientali, muntii Maramuresului se invecineaza la est cu Obcinele Bucovinei, la sud cu muntii Rodnei si depresiunea Maramuresului, iar la nord cu muntii Rahiv, Cernahora si Civcin (Ucraina). Muntii Maramuresului au un caracter destul de clar individualizat din punct de vedere geologic, prezentand o structura extrem de complexa. Structura geologica este caracterizata de larga dezvoltare a panzelor de sariaj de varsta cretacica, panze de soclu ce apartin Unitatii Dacidelor Mediene. Aceasta este constituita din mai multe unitati suprapuse prin sariaj, care de jos in sus sunt panzele infra-bucovinice, panza sub bucovinca si panza bucovinca. Fragmentarea morfologica a masivului este o caracteristica a Muntilor Maramuresului, reteaua hidrologica determinand o separare si o fragmentare a zonelor inalte ale masivului. Substratul geologic variat determina si o morfologie extrem de variata a zonelor inalte, ceea ce reprezinta un unicat in Carpati. Dintre caracteristice floristice ale masivului sunt: - narcisele -Narcissus radiiflorus (N.Stellaris). denumite de localnici aiut de munte, ce acopera poieni intinse in masivele Pop Ivan, Serbanu, Pecealu, urcand pana la golul alpin si crescand uneori printre jnepeni; - pastaiata (Lunaria rediviva) -simbolul distinctiv al pacurarilor ce coboara toamna din munti, avand la palarie acest simbol al florei montane; - floarea dragostei ( Botryclium lunaria ), Cochlearia pyrenaica var. borzaeana. Sa mai mentionam ca aici vom gasi si flori care sunt simbolul muntilor in alte zone: bulbucii de munte (Trollius europaeus), care la obarsia V. Tomnatecului coexista pasnic cu narcisele), smardarul sau bujorii de munte (Rhododendron myrtifollium), floarea de colt (Leontopodium alpinum) sau steluta dupa cum e denumita aici, la fel ca in muntii Rodnei si desigur multe altele. Rezultatele cercetarilor asupra faunei indica prezenta a 136 specii de Diptere (dintre care 11 descrise pentru prima data in Romania), peste 200 specii de Coleptere si 136 specii de Lepidoptere (fluturi) din 29 familii. Ihtiofauna este saraca din cauza mineritului, accidentelor ecologice de tip „Novat”si braconajului. Lostrita (Hucho hucho) care nu cu multi ani in urma era intalnita pe multe rauri ale masivului, este prezenta acum doar pe Tisa. Pastravul indigen (Salmo trutta fario) si lipanul (Thymallus thymallus) sunt inca raspanditi pe unii afluenti ai Viseului, pe Bistrita Aurie si pe Tibau. Este prezent si cleanul dungat (Leuciscus souffia agassizi), specie endemica pentru Maramures. In muntii Maramuresului se atesta existenta a 8 specii de amfibieni, 6 specii de reptile, 95 specii de pasari (intre care cocosul de mesteacan (Lyrurus tetrix) este o raritate, iar cocosul de munte (Tetrao urogallus) o prezenta agreabila ce se ofera uneori privirii turistilor, spre incantarea acestora) si a 31 specii de mamifere. Dintre mamifere, doua specii sunt periclitate cu disparitia: nurca (Mustela lutreola) si rasul (Lynx lynx). Speciile de interes cinegetic se mentin inca la efective importante, desi, cu exceptia mistretului si ursului, ele sunt sub 50% fata de cele din anul 1976. Conform OUG nr. 552/26.08.2003, Parcul Natural Muntii Maramuresului cuprinde zece zone de conservare speciala: - Naclovadati - 237 ha - Zaslau - Runc - Hliubochi - 745 ha - Serban - Pop Ivan - Hututeanca - Tomnatic - Sehleanu - 1050 ha - Farcau - Vinderel - Mihailec - Petriceaua - Carligatura - 1920 ha - Piatra Socolau - 613 ha - Tarnita - Bosotin - Budescu - 890 ha - Lutoasa - Pecealu - Baita - 930 ha - Baita - Bardau - Tunel - CFF - Terchila - 1095 ha - Comanu Mic - 300 ha - Izvorul Boului - Jupania -265 ha Principalul obiectiv turistic ramane valea Vaserului, datorita caii ferate forestiere inguste, cu o lungime de peste 40 km, acest tip de transport devenind o atractie turistica deosebita datorita numarului redus de astfel de mijloace de transport.