GAZETA VERDE / Parcul Natural Muntii Maramuresului

* Muntii Maramuresului au fost desemnati in 2005 ca Parc Natural, corespunzator categoriei categoriei V IUCN - "Peisaj protejat: arie protejata administrata in principal pentru conservarea peisajului si recreere" si are ca obiectiv principal mentinerea interactiunii armonioase a omului cu natura prin protejarea diversitatii habitatelor si peisajului, promovand pastrarea folosintelor traditionale ale terenurilor, incurajarea si consolidarea activitatilor, practicilor si culturii traditionale ale populatiei locale. De asemenea ofera publicului posibilitati de recreere si turism si incurajeaza activitatile stiintifice si educationale. Parcul Natural Muntii Maramuresului este cel mai mare si mai nordic parc din Romania, include cel mai inalt masiv montan situat pe granita de stat a Romaniei (Pop Ivan 1937m) si este punct de convergenta a mai multor regiuni etnografice (Maramuresul romanesc, Zacarpatia, Bucovina de sud si de nord, Galitia). Situati in patrea nordica a Carpatilor Orientali, Muntii Maramuresului se invecineaza la est cu Muntii Tibaului, la sud cu Muntii Rodnei si Depresiunea Maramuresului, iar la nord cu Muntii Rahiv si Cernahora (din Ucraina). Suprafata Parcului Natural Muntii Maramuresulu este de 133.354 ha. Pentru atingerea obietivelor de management ale PNMM s-a realizat zonarea interioara a parcului, tinand cont de specificul acestuia si de recomandarile legislative. Astfel Parcul Natural Muntii Maramuresului cuprinde trei zone: - zona de protectie integrala – are o suprafata de 18.769ha si este destinata exclusiv conservarii unor esantioane reprezentative ale ecosistemelor din regiunea biogeografica alpina precum si a unora reprezentative pentru parc, desfasurarii activitatilor stiintifice si de ecoturism, managementul acestei zone fiind noninterventionist. Rezervatiile naturale Poiana cu Narcise Tomnatec – Sehleanu, Varful Farcau – Lacul Vinderel – Varful Mihailecu, Stancariile de la Salhoi Zambroslavele si rezervatia de cocos de mesteacan de la Cornu Nedeii Ciungii Balasanii, situate in interiorul PNMM, sunt asimilate zonei de protectie integrala a parcului. - (zona de management durabil – are o suprafata de 79.585 ha si este situata intre zona de protectie integrala si cea de dezvoltare durabila a activitatilor umane. In acesta zona este permisa desfasurarea activitatilor traditionale, managementul acesteia fiind unul interventionist. - zona de dezvoltare durabila a activitatilor umane – are o suprafata de 35.000ha si cuprinde intravilanul celor 10 localitati din PNMM: Borsa, Moisei, Viseu de Sus, Viseu de Jos, Ruscova, Repedea, Poienile de Sub Munte, Leordina, Petrova si Bistra, suprafetele ocupate de caile de comunicatii permanente, pasunile montane din afara zonei de protectie integrala, precum si suprafetele din extravilanul localitatilor care au suferit modificari antropice prin desfasurarea de activitati traditionale sau prin exploatarea resurselor naturale neregenerabile. Mediul abiotic Fragmentarea morfologica a masivului este o caracteristica a muntilor Maramuresului, reteaua hidrografica determinand o separare si fragmentare a zonelor inalte ale masivului. Substratul geologic variat (roci metamorfice, sedimentare si vulcanice) determina si o morfologie extrem de variata a zonelor inalte, ceea ce reprezinta un unicat in Carpati. Reteaua hidrografica a PNMM apartine bazinului hidrografic al raului Viseu, unul din cei mai importanti afluenti ai Tisei si limita sudica a PNMM. Zona PNMM este bogata in izvoare minerale, cele mai numeroase sunt concentrate in zonele Viseu de Sus-Valea Vinului (42 surse hidrominerale) si Valea Vinisoru - Baia Borsa (26 surse hidrominerale). Muntii Maramuresului se incadreaza in sectorul de clima continental temperata moderata cu o amplitudine mare a extremelor termice intre vara si iarna. Cel mai ploios anotimp este vara, perioada in care cad 61% din totalul precipitatiilor iar cel mai sarac anotimp in precipitatii este iarna: 17%. In general iernile sunt reci si lungi, dureaza peste 6 luni, iar verile scurte si racoroase. Perioada de utilizare a pasunilor est limitata la trei luni. Mediul biotic Flora In urma centralizarii informatiilor din diferite studii s-a ajuns la concluzia ca flora investigata in PNMM pana in prezent include 1509 reprezentanti ai regnului vegetal, din care 741 sp. de cormofite (tab.1), adica aproximativ un sfert (23,6%) din flora de cormofite spontane aflate la nivel national, rezultand astfel importanta conservarii speciilor din Parcul Natural Muntii Maramuresului, ca esantion reprezentativ pentru regiunea biogeografica alpina. Pe langa bogatia specifica mare, flora acestei zone este valoroasa si prin elementele floristice ce au diferite statute de conservare, cum ar fi: Trollius europaeus, Leontopodium alpinum, Cochlearia borzaeana, Campanula serrata, Cypripedium calceolus, Ligularia sibirica, Poa x breazensis, Drosera rotundifolia, Pinguicula alpina etc.. Macromicete In prezent sunt cunoscuti 169 taxoni de macromicete, incadrati in 2 clase - Ascomycetes si Basidiomycetes, apartinand la 34 familii. Se evidentiaza semnalarea unor specii comestibile, cu valoare alimentara ridicata, dintre care unele sunt intalnite frecvent in cantitati apreciabile. Dintre ciupercile comestibile este semnalata prezenta urmatoarelor specii mai insemnate: Amanita rubescens, Armillaria mellea, Boletus aestivalis, B. edulis, Calvatia utriformis, Hydnum repandum, Laccaria laccata, Russula virescens, Xerococum badius. Dintre ciupercile toxice amintim: Amanita citrina, A. muscaria, Anellaria semiovata, Hypholoma filamentosus, Lactarius vellerus, Paxillus involutus, Russula foetens, Tricholoma saponaceum. Fig. 8. Amanita muscaria Licheni Lichenoflora cunoscuta cuprinde 123 taxoni care apartin la 68 genuri si 47 familii. Familiile cele mai bogate ca numar de specii sunt: Parmeliaceae, Verrucariaceae, Peltigeraceae, Cladoniaceae. Briofite Conspectul briofitelor cuprinde 476 taxoni (din care 112 taxoni de hepatice), apartinand la 80 familii din care 89 taxoni sunt semnalati ca noi pentru teritoriul cercetat (Goia, I., 2007). Dintre speciile citate si identificate 47 de specii au valoare sozologica: 13 sunt critic periclitate (Pohlia bulbifera, Sauteria alpine, Buxbaumia viridis), 16 sunt periclitate, iar 18 sunt vulnerabile. Cormofite In Parcul Natural Muntii Maramuresului sunt semnalate pana in prezent un numar de 741 specii de cormofite. Au fost identificate 26 de specii de plante care sunt endemite carpatice: Achillea schurii, Aconitum moldavicum, Armeria pocutia, Campanula carpatica, C. serrata, Cardaminopsis neglecta, Centaurea carpatica, Centaurea melanocalathia, Chrysosplenium alpinum, Cochlearia borzaeana, Dentaria glandulosa, Dianthus tenuifolius, Doronicum carpaticum, Festuca carpatica, Festuca porcii, Heracleum carpaticum, Hieracium kotschyanum, Melamphyrum saxosum, Phyteuma tetramerum, Phyteuma vagneri, Poa x breazensis, Ranunculus carpaticus, Scabiosa lucida, Silene dubia, Symphytum cordatum, Trisetum fuscum. Fig.9. Cochlearia borzaeana, Fig. 10. Omag (Aconitum moldavicum) Arealul geografic al florei pune in evidenta predominanta unui fond euroasiatic, caruia i se alatura elemente europene, circumpolare si central europene. Aceste elemente sporesc valoarea botanica a acestui masiv si imprima o nuanta particulara florei Muntilor Maramuresului. Ecositeme si habitate In ceea ce priveste diversitatea tipurilor de habitate, caracterizate prin tipuri diferite de vegetatie, cele mai bine reprezentate sunt: fanetele, padurile de fag, padurile de amestec fag-rasinoase, padurile de molid, tufarisurile cu jneapan, tufarisurile cu amestec de ienupar si jneapan, tufarisurile de ienupar, padurile de anin, zonele umede ripariene, zonele umede create de izvoare de versant, mlastinile eutrofe, mlastinile mezo-oligotrofe, mlastinile oligotrofe (turbarii), stancariile, pajistile alpine, izvoarele reofile si taurile. Cea mai mare parte a habitatelor se afla intr-un stadiu foarte bun de conservare, este mentinuta stratificarea firesca a tipurilor de vegetatie pe gradient altitudinal pornindu-se de la fagete si fanete si ajungandu-se la pajistile alpine. O particularitate deosebita este prezenta mlastinilor mezo-oligotrofe si oligotrofe la altitudini mari, de peste 1700 m. Fauna Fauna Parcului Natural Muntii Maramuresului este reprezentativa pentru Carpatii Orientali, avand o biodiversitate ridicata si inregistrand o serie de specii endemice ori rare in Romania si in Europa. Nevertebrate Fauna de nevertebrate este mai putin conoscuta in detaliu, majoritatea date lor provin din cecetarile entomofaunistice realizate de colectivul de cercetare de la Muzeul National de Istorie Naturala „Grigore Antipa” si de cercetatori de la Universitatea Babes – Bolyai din Cluj-Napoca, etc.. Pesti Pe teritoriul PNMM s-au identificat 24 de specii de pesti, din care o specie endemica pentru bazinul Tisei si Timisului (Eudontomyzon danfordi). In partea inferioara a raurilor de munte: Ruscova, Frumusaua, Bistra, numarul speciilor de pesti este mai mare datorita speciilor care intra din raul principal, pentru depunerea icrelor. Dintre aceste specii mentionam: moioaga (Barbus peloponnesius peteny), scobarul (Chondrostoma nasus), lostrita (Hucho hucho) - aceasta fiind monument al naturii si specie endemica pentru bazinul dunarean si periclitata, aflata pe lista rosie IUCN, cleanul dungat (Leuciscus souffia agassizi), porcusorul de vad (Gobio uranoscopus), mihaltul (Lota lota). Amfibieni In cadrul cercetarii efectuate, pana in prezent s-a identificat existenta a 13 specii, prezente pe lista rosie IUCN cu diverse statuturi de conservare, dintre care: salamandra (Salamandra salamandra), salamazdra de munte (Triturus alpestris), salamazdra carpatica (Triturus montandoni), buhaiul de balta (Bombina variegata), broasca raioasa (Bufo bufo), broasca raioasa verde (Bufo viridis), broasca rosie de padure (Rana dalmatina), broasca rosie de munte (Rana temporaria). Reptile Inventarul herpetofaunei cuprinde 7 specii de reptile. S-a semnalat existenta urmatoarelor specii: soparla de camp (Lacerta agilis), soparla de munte (Lacerta vivipara), naparca (Anguis fragilis), sarpele lui Esculap (Elaphe longissima), sarpele de casa (Natrix natrix), vipera (Vipera berus), sarpele de alun (Coronella austriaca). Pasari In cadrul inventarierilor efectuate pana in prezent, in cuprinsul parcului a fost evidentiat un numar de 121 specii de pasari, dintre care Crex crex este pe lista rosie a IUCN. Specii importante din punct de vedere al conservarii: cocosul de mesteacan (Lyrurus tetrix), cocosul de munte (Tetrao urogallus), ierunca (Tetrastes bonasia), barza alba (Ciconia ciconia), barza neagra (Ciconia nigra), acvila de munte (Aquila chrysaetos), acvila tipatoare mica (Aquila pomarina), viesparul (Pernis apivorus), soimul calator (Falco peregrinus), porumbelul de scorbura (Columba oenas), ciusul (Otus scops), pupaza (Upupa epops), ghionoaia verde (Picus viridis), ciuvica (Glaucidium passerinum), minunita (Aegolius funereus), huhurezul mic (Strix aluco), huhurezul mare (Strix uralensis), ciocanitoarea neagra (Dryocopus martius), ghionoaia sura (Picus canus), ciocanitoarea cu spate alb (Dendrocopus leucotos), ciocanitoarea de munte (Picoides tridactylus), muscarul gulerat (Ficedula albicollis), muscarul mic (Ficedula parva), sorecarul (Buteo buteo), uliul (Accipiter gentilis), uliul pasarar (Accipiter nisus), vanturel rosu (Falco tinnunculus), cinteza (Fringilla coelebs), cucul (Cuculus canorus), porumbelul gulerat (Columba palumbus). Mamifere In privinta mamiferelor se poate afirma ca exista un bun nivel de cunoastere. Studiile releva existenta a 41 specii de mamifere, printre care 21 dintre ele apar pe lista rosie IUCN. Cele mai reperezentative specii pentru teritoriul PNMM sunt: cerbul (Cervus elaphus montanus), capriorul (Capreolus capreolus), mistretul (Sus scrofa), ursul (Ursus arctos), lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), rasul (Lynx lynx), pisica salbatica (Felis silvestris), vidra (Lutra lutra), jderul de copac (Martes foina), dihorul (Mustella putorius), bursucul (Meles meles), nevastuica (Mustella nivalis), lilieci. Din acest ultim grup au fost identificate 10 specii, in afara acestora, 3 specii sunt cunoscute din literatura de specialitate recenta (Rhinolophus ferrumequinum, Myotis brandtii, Plecotus auritus), 11 specii apartin familiei Vespertilionidae si doua familiei Rhinolophidae.