GAZETA VERDE / Mega-structuri: Runcu

Dupa doua decenii de “moarte clinica”, mega proiectul acumularii Runcu a fost resuscitat printr-o „infuzie” de capital de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei. Valoarea totala depaseste 3900 de miliarde de lei vechi. Mega-proiectul « Acumulare Runcu » a fost parafat printr-un decret ceausist din 1985 si revitalizat tot printr-un act normativ, doi ani mai tarziu. Cum in perioada respectiva industria miniera era in floare, iar consumul de apa era mai mare decat putea sa asigure Barajul Firiza, mintile luminate ale erei comunismului au propus o solutie inedita: amenajarea unui baraj dincolo de Deal, care sa comunice cu Firiza. Asa s-a nascut proiectul giganticului baraj Runcu. Degraba s-au inaltat camine muncitoresti, au fost aduse utilaje si muncitori, luati cu heirup-ul de pe santierele patriei din Maramuresul Istoric. In vremurile „de aur” ale comunismului la acest baraj lucrau chiar si 800 de oameni. Numai ca a venit Revolutia si, odata cu ea, regresul activitatii miniere. Giganticul proiect nu-si mai gasea practic utilitatea, pentru ca, in zona Baii Mari, consumul de apa a scazut. Asa ca, s-a intocmit un nou studiu de fezabilitate si noi documentatii. De aceasta data, acumularea Runcu trebuia sa asigure doar o rezerva de apa pentru Baia Mare si Baia Sprie. Cea mai mare cantitate din imensul volum de 27 de milioane de metri cubi urma sa asigure alimentarea cu apa a zeci de localitati din Maramuresul Istoric, de pe valea Marei, Izei, Cosaului, Tisei, inclusiv Municipiul Sighetu Marmatiei. Numai ca, in primii ani de dupa Revolutie, desi toti politicienii trambitau necesitatea realizarii proiectului, fondurile au venit cu „taraita”, astfel ca, vreme de aproape 7 ani santierul a fost „mort”. In preajma alegerilor, diferiti guvernanti, secretari de stat sau parlamentari care se perindau prin Maramures, isi aduceau aminte brusc de doua proiecte ale Maramuresului: Runcu si tunelul pe sub Gutai. Numai ca, imediat dupa alegeri, „prioritatea zero Runcu” era uitata... Din evaluarile specialistilor, intregul proiect se cifreaza la fabuloasa suma de 3915 miliarde de lei vechi, din care, potrivit unor date furnizate de Lucia Ana Varga, pana la finele anului 2005, se alocasera doar 10%. Nici politicienii care au ocupat fotoliile importante din judet in primii ani postdecembristi nu s-au aratat prea interesati de lucrare, iar primarii care trebuiau sa beneficieze de giganticul proiect s-au resemnat la gandul ca nu vor vedea niciodata barajul si au realizat retele de alimentare cu apa in regim propriu, fie din fonduri locale, fie din fonduri europene. Gheorghe Nemes, directorul Socot, firma care executa lucrarile, declara ca daca am aduna banii cheltuiti de fiecare localitate pentru aductiunile de apa, suma ar fi fost suficienta pentru finalizarea barajului Runcu. Dupa Revolutie au fost avansate mai multe termene de finalizare a proiectului. Doar ca, din fonduri proprii, Guvernul n-ar fi putut suporta niciodata o asemenea investitie intr-un timp atat de scurt. Daca mai punem la socoteala si hatisul birocratic in care s-au pierdut miliarde, avem tabloul complet al cauzelor pentru care proiectul s-a executat cu viteza melcului. Numai ca Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei a aruncat un „colac de salvare” de circa 50 de milioane de Euro, la care se va adauga si o contributie de la Guvernul Romaniei. Rusinos e insa faptul ca fondurile nu vin in urma „lobby-ului” intens al oficialilor romani, ci datorita faptului ca reprezentantul BDCE pentru Europa Centrala si de Est a vizitat Runcu si a promis sa gaseasca fonduri pentru finalizarea acumularii. Nemes povesteste ca: „A functionat relatia interumana. Reprezentantul BDCE pe Europa Centrala si de Est este un turc care traieste la Paris si iubeste Romania. A venit in zona, a vazut Runcu, s-a implicat si pana la urma a reusit. Altfel ne trebuiau 40 de ani sa terminam proiectul. Runcu facea parte dintr-o amenajare hidroenergetica ce cuprindea Firiza, alimentarea Baii Mari si Runcu, in prima etapa era Brazi - Valea Neagra si in a doua etapa barajul care sa completeze Firiza, pentru ca va lucra cu Firiza. Cand n-are Firiza suficienta apa, pleaca din Runcu, cand nu, se stocheaza in Runcu. Contribuie si la alimentarea cu apa a Baii Mari si Baii Sprii si ar asigura alimentarea cu apa pentru Maramuresul Istoric - Valea Marei, pana la Vadu Izei, Valea Cosaului, Valea Izei - din Sighet pana la Barsana si pe lunca Tisei pana la Sapanta si Municipiul Sighet. Dar proiectul a fost blocat multi ani din lipsa de fonduri. Din 1993 pana in 2000 a fost blocat. Daca alimentarile cu apa din comunele astea erau oprite, din banii alocati se termina Runcu. Si inca mai sunt proiecte in derulare, pentru ca nu exista o strategie unitara”. Ultimul apel Ultima interpelare care viza proiectul Runcu a fost facuta de deputatul Catalin Chereches anul trecut. Ministerul Mediului a raspuns ca proiectul se afla pe lista prioritatilor si este finantat din creditul extern angajat de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei si cofinantat de la bugetul de stat si ca valoarea estimativa se ridica la 3.910.550.000 lei. Banii europeni asigura finantarea a 63% din proiect si termenul de finalizare este undeva in jurul anului 2012. Restul, sustin guvernantii, va fi finantat din bugetul statului, in limita posibilitatilor. Subiectul lucrarii de la Runcu a fost dezbatut si rasdezbatut in numeroase sedinte ale mai marilor judetului. Anul trecut, suma alocata lucrarilor de investitii s-a cifrat la circa 39 milioane lei. Insa, din estimarile reprezentantilor Guvernului in teritoriu, suma necesara pentru finalizarea lucrarii, care ar trebui alocata de Stat, se cifreaza la circa 30 de milioane de Euro.