GAZETA VERDE / Justitia ungara si aurul romanesc

In urma accidentului ecologic din 2000, fosta societate Transngold, "botezata" ulterior Transgold a intrat intr-un regres previzibil, generat de datorii, procesul cu statul ungar si normele de mediu. Din povestea aurului maramuresean au ramas doar niste file de poveste. O poveste despre justitie, aur, miliarde si faliment. Povestea Aurul SA a inceput in 1996. Societatea a fost infiintata in 1996, actionari fiind REMIN Baia Mare (44,8 la suta), in calitate de reprezentant al statului roman, Geomin Bucuresti (5 la suta), Institutul de Cercetari si Proiectari Miniere (0,1 la suta), UUMR (0,1 la suta), restul de 50 la suta revenind societatii australiene Esmeralda. Dupa nefericitul eveniment din anul 2000, actionarul australian si-a schimbat numele in Eurogold, iar societatea Aurul s-a desfiintat, in locul ei aparand Transgold SA. La momentul 2000, nu s-a aplicat nicio sanctiune penala sau contraventionala administratorilor companiei Aurul. Ulterior insa, Statul ungar s-a indreptat intai impotriva companiei Aurul, iar apoi a declansat o actiune in justitie impotriva Transgold. Dupa cinci ani de procese cu statul maghiar, societatea a fost somata de un tribunal din Ungaria sa-si diminueze productia cu 85%. Australienii au ripostat imediat, spunand ca se supun legilor romanesti si nu au fost instiintati de statul roman ca s-ar dori modificarea parametrilor de operare ai companiei. Povestea daunelor cifrate la circa 140 milioane de dolari a devenit si mai incalcita. Justitia a stabilit o culpa a companiei, dar daunele au ramas sub semnul intrebarii. Ulterior, chiar si Greenpeace, cea mai puternica organizatie care se ocupa de mediu recunostea ca Transgold nu mai reprezenta un pericol. Herwig Schuster, expert in substante toxice in cadrul Greenpeace CEE sustinea atunci ca:. „de la acest accident teribil, cateva lucruri s-au schimbat in bine in Romania, chiar daca in tara mai exista companii poluatoare, care nu pot face investitii urgente pentru eliminarea poluarii". Numai ca, pe fundalul problemelor istorice si a nerentabilitatii, "mariajul" romano-australian s-a destramat tocmai in prag de aderare. Investitorii de la Eurogold s-au retras discret si elegant, in urma unui proces de reorganizare si lichidare judiciara in baza Legii 64/1995. Declinul pare sa fi inceput in momentul sistarii investitiilor necesare alinierii la normele de mediu. Autorizatia de mediu a societatii a fost suspendata din cauza neindeplinirii unor termene scadente din programul de conformare. Apoi, pentru a-si acoperi pierderile, Transgold a incercat sa-si „faulteze” partenerii de asociere. In ultima perioada a activitatii, societatea prelucra si minereurile extrase de EM Aurum, iar pretul pe tona a fost majorat in repetate randuri, de multe ori, in mod nejustificat. Se pare ca, pentru a incasa in plus 2 dolari/tona de steril, conducerea Transgold a amenintat chiar ca va sista procesarea acestora la uzina Transgold. Contrata de minister si realizand ca balanta economico-financiara inclina spre pierderi, conducerea Transgold a plasat ici-colo argumente. In special, s-a acreditat ideea ca declinul economic al societatii este efectul Hotararii Judecatoriei din Budapesta, din aprilie 2005, prin care s-a limitat activitatea de procesare a minereurilor neferoase la 15% din capacitatea uzinei baimarene si s-a stabilit plata unor daune de 144 milioane de dolari. Ceea ce, in opinia conducerii a insemnat blocarea mai multor proiecte de finantare a activitatii si indepartarea investitorilor. Motivul poate fi corect, numai ca, a invoca o hotarare luata de instanta unui alt stat, fara aplicabilitate pe teritoriul Romaniei pentru a justifica propriile erori, este de neconceput. Au urmat apoi niste gafe administrative, celebrul episod cu inghetul unei conducte si a urmat vanzarea activelor. Dupa mai multe runde de licitatii acestea au fost achizitionate de britanici de la Oxus Gold pentru 16 milioane de lei noi, cam la cat se cifrau si creantele societatii catre cei 30 de creditori. Cu acest episod, epopeea Transgold s-a incheiat, problema daunelor cerute de statul ungar a devenit si mai incacita. Procesul se judeca inca in instantele din Romania, dar nimeni nu stie daca si cine va plati posibilele daune de circa 140 de milioane de dolari.