GAZETA VERDE / Cernobal. 25 de ani de la accidentul care a socat lumea

* In urma cu 25 de ani, pe 26 aprilie 1986, la ora 1.23 dimineata, doua explozii au zguduit reactorul numarul 4 de la Cernobal. Timp de zece zile, incendiul nu a putut fi stins. Efectele sunt vizibile si astazi, iar expertii sustin ca solul este inca contaminat. 25 de ani de la cel mai grav accident la o centrala nucleara pana la Fukushima. Trei sferturi din Europa a fost afectata de centrala a carui nume a devenit sinonim cu dezastrul: Cernobal. Accidentul produs in reactorul nr. 4 de la centrala nucleara din Cernobal a avut loc in timpul unui test de siguranta. Echipa care realiza testul respectiv intentiona sa verifice daca turbinele puteau produce suficienta energie pentru a mentine in miscare pompele de racire in eventualitatea unei avarii pana cand se activa generatorul diesel pentru situatii de urgenta. Pentru ca testul sa nu fie intrerupt, sistemele de siguranta au fost inchise in mod deliberat. Reactorul urma sa fie setat sa functioneze la numai 25% din capacitatea totala. Aceasta procedura nu a functionat insa conform planului. Din motive necunoscute, reactorul a ajuns sa functioneze la mai putin de 1a din capacitatea sa, ca urmare, a fost nevoie de un nou reglaj pentru a determina o usoara crestere a acestei cifre. La 30 de secunde dupa inceperea testului s-a produs pe neasteptate o crestere considerabila a nivelului de energie. Sistemul de inchidere a reactorului in situatii de urgenta, care ar fi trebuit sa stopeze reactia in lant, nu a functionat. In cateva fractiuni de secunda, nivelul energiei si al temperaturii a crescut considerabil. Reactorul a scapat de sub control, situatie care a culminat cu o explozie violenta. Scutul superior al cladirii in care se afla reactorul a fost pulverizat, iar la temperaturile de peste 2.000 grade Celsius combustibilul s-a topit. Invelisul de grafit al reactorului a luat foc si, in infernul care s-a declansat, produsele fisiunii radioactive, eliberate in momentul topirii miezului reactorului, au fost aruncate in atmosfera. In momentul dezastrului, reactorul a atins de 120 de ori capacitatea maxima. Dintre cei peste 40 de compusi si elemente radioactive eliberate in aer (circa 50 tone in total) cei mai activi si mai periculosi sunt dioxidul de uraniu (combustibil nuclear) si produsii de fisiune puternic radioactivi (iod 131 - care este absorbit la nivelul glandei tiroide, putand genera cancerul tiroidian; plutoniu 239, cesiu 134 si 137 - care inhalat sau ingerat poate afecta organele interne, ducand la cazuri de cancer pulmonar, leucemie sau mutatii genetice; strontiu 89 si 90 - care se acumuleaza in oase producand tumori si leucemie) Pentru lichidarea efectelor exploziei au fost mobilizate 800.000 de persoane, asa numitii ''lichidatori'' din care faceau parte soldați, pompieri si muncitori; aceștia au fost nevoiți sa intervina cu mijloace rudimentare, lipsiți de orice fel de protectie. Din randul lor au fost inregistrate cele mai multe victime, circa 200.000 fiind grav afectați, iar cel putin 25.000, murind ca urmare a expunerii la radiații care au depasit de pana la 50 ori valoarea anuala maxima admisa, in doar cateva ore sau zile. Alaturi de ei, milioane de oameni, din zonele inconjuratoare, o parte din nordul Europei, Belarus, Rusia, Moldova, Romania, au fost afectate de valul de radiatii. Pentru a opri emisiile radioactive, zona activa a reactorului a fost acoperita cu un ''sarcofag'' de beton, care ecraneaza radiatiile. Din aprilie 1986, de la evacuarea in graba, in orașul Cernobal si suburbia sa, Pripiat, aflate in vecinatatea complexului energo-nuclear, timpul s-a oprit in loc, iar orașul a devenit o fantoma. Singurele instrumente de masura utile sunt cele care indica nivelul radiației. Orasul nu va mai fi probabil locuit niciodata, considerandu-se ca radioactivitatea va scadea la un nivel acceptabil abia in jurul anului 2525. In urma accidentului au fost evacuate 135.000 de persoane in timp record; In urma lor a fost instaurata o așa numita zona de ''interdicție'' de 4000 kilometri patrați, cu un nivel de radioactivitate periculos. Agenția guvernamentala ucraineana Cernobal Interinform din Kiev a raportat, in martie 2002, ca din cele trei milioane de locuitori ai Ucrainei care au fost expuși radiațiilor, 84% au fost inregistrați deja ca suferind de diferite afecțiuni și boli. Aceasta statistica include și un milion de copii. Conform celor mai recente date publicate de Comitetul Cernobal, inființat in Minsk de guvernul din Belarus, media cazurilor de boala este mai ridicata in regiunile contaminate decat in cele necontaminate. Doctorul Oxana Lozova, de la spitalul pediatric din Rivne, 300 km vest de Cernobal, afirma ca sistemul imunitar al celor aflați la varsta copilariei in momentul accidentului este mult slabit fata de al generațiilor anterioare. Și in Romania, specialiștii apreciaza ca una dintre consecințele pe termen lung ale unei catastrofe de genul celei de la Cernobal este inmulțirea cazurilor de cancer. Fenomenul continua sa se manifeste alarmant și dupa 20 de ani de la accident. Astfel, in ultimii noua ani, numarul cazurilor de cancer s-a dublat. Cei 25 de ani de la catastrofa sunt comemorati in intreaga lume de 450 de organizatii. In Romania, Fundatia TERRA Mileniul III și Asociația Re.Generation se alatura acestor actiuni printr-un eveniment care va avea loc in Parcul Coltea: “vom expune un fotoreportaj realizat de fotojurnalistul italian Stefano Schirato, la 25 de ani de la catastrofa nucleara. Fotografiile ne transpun intr-o lume cutremuratoare in care saracirea populatiei si lipsa alternativelor de dezvoltare expun tanara generatie la pericole imense. Dezastrul de la Cernobal nu a fost doar unul de mediu, ci si unul cu implicații sociale dincolo de imaginatie”.