GAZETA VERDE / Aurul – momentul zero in minerit

Accidentul din ianuarie 2000 de la Baia Mare a adus in Uniunea Europeana o legislatie stricta cu privire la folosirea cianurii in minerit, stabilind conditii si reguli restrictive. In acelasi timp, in mai 2000 a aparut ideea infiintarii unui Institut de Management al Cianurii, cu sediul la Washington. In ciuda semnalelor alarmiste transmise la intervale regulate de diferiti "actori" publici, specialistii spun ca accidentul din ianuarie 2000, de la iazurul Aurul nu se mai poate repeta astazi. Conceptul de minerit si cel de protectie a mediului nu mai seamana deloc cu cel de acum 10 ani. Imediat dupa accidentul de la Iazul Aurul au fost revizuite normele tehnice de supraveghere a comportarii in timp a iazurilor de decantare si s-a reglementat necesitatea obtinerii autorizatiei de functionare in siguranta a acestora. Sectorul minier a fost nevoit sa faca o evaluare a starii tuturor iazurilor de decantare si sa implementeze masuri de cresterea sigurantei in exploatare dar si de intretinere a iazurilor inactive. In acelasi timp, in mai 2000 a aparut ideea infiintarii unui Institut de Management al Cianurii, cu sediul la Washington. Acest Institut este creat special pentru a monitoriza implementarea corecta a “Codului International de Management al Cianurii pentru productie, transport si utilizare a cianurii in productia de aur”, care a fost elaborat de un comitet international, sub indrumarea Programului de Mediu al Natiunilor Unite. (www.cyanidecode.org). Printre semnatarii codului se numara si Gabriel Resources, actionarul majoritar al Rosia Montana Gold Corporation (RMGC). Acest cod include cele mai bune practici pentru managementul cianurii si vizeaza: * productia; * transportul; * manipularea si depozitarea; * etapele operationale si de inchidere a exploatarii; * siguranta muncitorilor; * raspuns la situatii de urgenta; * instruire; * consultarea si informarea publicului. Directiva Seveso Una dintre cele mai importante efecte juridice ale evenimentului de la iazurul Aurul din 30 ianuarie 2000 este directiva Seveso, care aminteste in nota de fundamentare acest accident. Directiva Seveso II a fost transpusa in legislatia romaneasca prin HG. 95/2003 privind controlul activitatilor care prezinta pericole de accidente majore in care sunt implicate substante periculoase, iar Directiva Seveso III prin HG 804/2007. Romania a transpus in legisatia nationala si alte directive de mediu, ca Directiva 2004/35/CE din 21 aprilie 2004 privind raspunderea de mediu pentru prevenirea si repararea prejudiciului de mediu, care in principiu stipuleaza ca operatorul care a provocat o poluare a apei, a zonelor protejate si a solului este obligat sa suporte costurile de remediere a mediului, indiferent de culpa – principiul „raspunderii obiective de mediu” si Directiva Europeana privind Deseurile Miniere.