GAZETA DOAMNELOR / Femeia in Biserica, familie si societate

* Pentru o cat mai dreapta cumpanire a lucrurilor se impune sa cunoastem , inainte de toate, modul cum priveste crestinismul femeia si statutul sau, atat religios cat si social. Pozitia teologiei ortodoxe referitoare la rolul femeii in Biserica, familie si societate este cat se poate de clar conturat in paginile Sf. Scripturi. Pe baza referatului biblic din cartea Facerii 1,27, unde se afirma ca Dumnezeu a creat pe om „dupa chipul Sau, facandu-i barbat si femeie”, Biserica Ortodoxa sustine egalitatea deplina a femeii cu barbatul in ceea ce priveste zestrea ontologica – chipul lui Dumnezeu, deopotriva salasluitor in amandoi, cat si menirea lor comuna de a deveni asemenea Lui. In conformitate cu chemarea sa dintru inceput, femeia are menirea sa asigure perpetuarea speciei umane, iar aceasta nu este putin lucru. Urmandu-si vocatia specifica, ea implineste porunca divina adresata oamenilor, aceea de „a creste si a se inmulti si de a umple pamantul” (Facere 1,28). Darul nasterii de prunci este privilegiul pe care Dumnezeu l-a conferit femeii si , totodata, sansa izbavirii sale din pacat si din moarte, intrucat „femeia se va mantui prin nasterea de prunci, daca va vietui cu smerenie, in credinta, in iubire, in sfintenie” (I Timotei 3,15). Lucrul cel mai onorant pe care il afirma Biserica in privinta femeii este, neindoielnic, faptul ca Intruparea Fiului lui Dumnezeu se datoreaza acceptarii unei femei, Fecioara Maria, de a se face partasa Divinitatii la actul mantuirii intregii umanitati: „Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau!” (Luca 1,38). Daca printr-o femeie a intrat pacatul in lume, tot printr-o femeie a venit si eliberarea lumii din stricaciune si moarte. Pentru extraordinarul sau gest de fi consimtit la planul de mantuire a lumii, „de vreme ce ea nu stia de barbat”, Dumnezeu a facut dintr-o femeie o impreuna-lucratoare a Sa si, totodata, ne-a daruit pe mijlocitoarea la tronul Sau. Iata cinstea pana la care a ridicat crestinismul femeia! Prin Fecioara Maria, avem imaginea desavarsita a feminitatii a tot ceea ce are mai specific: fecioria si maternitatea, ea constituind idealul ravnit de orice fecioara sau femeie. Cultul deosebit de bogat inchinat Sf. Fecioare, precum si prezenta nenumaratelor femei sfinte in calendar, sunt dovezile cele mai graitoare ale cinstirii pe care o acorda femeii Biserica Ortodoxa. Imaginea pe care o doreste, si pentru care lupta cu atata ardoare, femeia zilelor noastre, este adeseori o denaturare a feminitatii. Miscarea feminista moderna exprima, in realitate, neputinta femeii de a se regasi pe sine, sau, poate, refuzul de a-si asuma chemarea pentru care a fost adusa in existenta, aceea de fi „pe potriva barbatului” (Facere 2,18). Ori, femeia este intr-adevar creata pe potriva barbatului, dar nu identica cu el! Nici in vocatie si nici in raspundere. Mai presus de diferentierile de ordin fiziologic, cei doi, barbatul si femeia, sunt chemati, fiecare in conformitate cu structura lor specifica, la implinirea intru acelasi ideal – Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel inviat, in Care „nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca, pentru ca toti sunt una in Hristos Iisus” (Galateni 3,28). Pr. Dr. Cristian Stefan