GAZETA DE VISEU / MONUMENTELE MEMORIALE DIN VISAELE MARAMURESULUI

Monumentele memoriale sunt expresia recunostintei unui popor, in general si a unei colectivitati, in special, pentru eroii sai. Prin ridicarea unor monumente se gaseste cea mai elocventa forma de exprimare a nemuririi memoriei celor ce-si merita recunostinta urmasilor. Prin aceste insemne sunt imortalizate faptele, dar si luptele eroilor, indiferent de simbolul armei pe care l-a purtat ca: infanterist, vanator de munte, artilerist, tanchist, marinar sau aviator. Si locuitorii orasului Viseu de Sus au ridicat, prin edilii lor si prin persoane de actiune, monumente memoriale pentru eroii acestei comunitati, dar ocrotesc si morminte ale unor ostasi straini, ca tara si neam, care, in urma luptelor purtate in zona, au decedat si au fost inmormantati aici. Viseu de Sus, atestat documentar, pentru prima data la 1365, a avut, de la inceputurile sale, diferite numiri grafiate astfel: „ 1365 Ketwissou „Viseul de Jos si Viseul de Sus”, …1468 Felse Wysso, 1489 Felsewzs, 1549 Uj Viso, 1604 Felseo Viso…, 1828, 1851 Felsõ Vissó”. Orasul Viseu de Sus, avandu-i patroni pe Apostolii Petru si Pavel, era firesc sa li se dedice un insemn. Cel mai potrivit pentru preamarirea celor doi sfinti, cum e si firesc, trebuia sa fie crucea, iar materialul in care sa fie redat acel insemn era, tot firesc, sa fie lemnul, materia prima in care maramuresenii se exprima artistic, cu deosebita placere si competenta. Ca urmare, pe str. 22 Decembrie, la est de cladirea Bibliotecii orasului, orientata cu fata principala spre nord, intr-un scuar, a fost ridicata o frumoasa troita din lemn de stejar. Cele doua inscriptii, de la baza acestui insemn, una in stanga, sapata intr-o placa din marmura alba, de 5/18 cm, iar cealalta in dreapta, sapata in lemn, ne face cunoscut ca troita a fost „Sfintita la 29 iunie 2003 pentru Slavirea Sf. Ap. Petru si Pavel, protectorii spirituali ai orasului Viseu de Sus” si ca sunt „Donatori, Bonta Maftei, Ciolpan Vasile, Khesa Grigore”. Fata principala, orientata spre nord, este acoperita cu motive ornamentale ca: torsada, cruci, boabe de grau, romburi, balustri, potirul sub picioarele lui Iisus rastignit, scos prin cioplire din lemnul troitei. Sus, sub acoperisul central, in patru ape, sunt sapate cele patru initiale „INRI”, cu binecunoscuta lor semnificatie. Troita mai are inca doua acoperisuri laterale, fiecare in trei ape. Acoperisurile sunt invelite cu sindrila, care, prin modul de aranjare a rezultat suprafete cu romburi, adevarata arta. Inca o dovada a maiestriei mesterului-artist. Troita prezentata este fixata intr-un postament cu trei trepte, din beton imbracat cu placi de marmura alba. Pe cladirea de pe strada Libertatii nr. 20 se afla o placa comemorativa de 45/65 cm, de culoare alb-ocru, pe care este sapata inscriptia: „In aceasta cladire, in toamna anului 1944, au fost inchisi de catre armata horthysta in retragere, eroii martiri de la Moisei. Vesnica lor pomenire!” Insemnul acesta este ridicat la initiativa profesorului Viorel Igna, presedinte al Societatii „Avram Iancu”, filiala Viseu de Sus, fiind finantat de catre Consiliul Local, dezvelirea lui avand loc la 29 iunie 2007. In cladirea de aici au fost detinuti romanii care dezertasera din asa-zisele lagare de munca, de fapt lagare de exterminare, sau isi aparasera bunurile din gospodarie jefuite de catre horthysti. Pe timpul detentiei, de mai multe zile, nu au primit nici hrana si nici apa, ei fiind sortiti mortii de catre horthysti. Se stie de 44 de persoane care au fost detinute aici si care, in zilele de 13 si 14 octombrie, au fost duse spre moarte, la Moisei, dintre ele au scapat cu viata doar trei. Au fost asasinati, in trei case, 38 romani si 3 evrei. In parcul orasului, in partea de est, se inalta monumentul memorial intitulat „Flacara”, inchinat „In memoria eroilor viseuani cazuti pentru neam si tara”, cum ne spune inscriptia de pe placa de marmura alba, de 33/105 cm, fixata la baza monumentului, pe latura lui de nord. Simbolul memorial, care cinsteste jertfa fiecarui erou, viata sa data „pentru neam si tara”, a fost „cioplit in marmura de un grup de studenti din Cluj-Napoca”, fiind dezvelit la 1 decembrie 2003. Finantarea realizarii monumentului a fost suportata de catre Consiliul Local si Primarie. Monumentul este orientat cu fata principala spre nord, unde are trei trepte si o platforma partial suspendata. O alta platforma, partial si ea suspendata, se afla spre vest. In zona centrala a ansamblului de elemente de constructie, trepte si platforme, inalte de 82 cm, se inalta monumentul, cu un postament de 120/80/36 cm si un modul din marmura alba, in care sunt sapate limbi de foc, ce se ridica la nord-estul modulului si la sud-vest, in partea lui de sus. Pe fata de sud se afla un element arhitectural de tip contrafort. Dimensiunile modulului sunt de 62/100/320 (inclusiv flacara de sus), asa ca monumentul acesta are o inaltime de 438 cm. Aleile de acces, dinspre nord si sud, ca si zona din jurul monumentului, de 8/8 m, sunt pavate cu placi din beton, tip „piscoturi”. Spatiul de protectie al monumentului este delimitat de zona verde prin stalpi din inox, cu posibilitatea de legare intre ei prin lanturi sau bare metalice; in acest ultim caz, tot din inox. Tot in parcul orasului, in partea sa de vest, a fost ridicat monumentul memorial „Bustul Nicolae Dunca”, a carui dezvelire a avut loc la data de 24 octombrie 1999, cum aflam din inscriptia sapata in placa din marmura neagra, de 80/60 cm: „Nicolae Dunca, 1837-1862, In memoria capitanului Nicolae Dunca, simbol al jertfei pentru unitate si demnitate umana. Ofiter al lui Alexandru I. Cuza, Giuseppe Garibaldi si Abraham Lincoln, a cazut eroic in razboiul civil american, in ziua de 8 iunie 1862 in batalia de la Cross-Keys si inmormantat in cimitirul National al eroilor din orasul Stanton-Virginia-Statele Unite ale Americii” To the memory of captain Nicolae Dunca, symbol of the sacrifice for human unity and dignity. Officer of Alexandru I. Cuza, Giuseppe Garibaldi and Abraham Lincoln, he died heroically in the American civil war, at Cross-Keys, va, USA, on june 8th, 1862, and is buried in the heroes national cemetery of the city of Stanton, Va, United States of America. Eternal gratitude from the American Nation and the United StateEmbassy in Bucharest. Realizata de Societatea Culturala PRO MARAMURES „DRAGOS VODA” si Primaria orasului Viseu de Sus la 24 octombrie 1999”. Bustul capitanului Nicolae Dunca, de 97/78/38 cm, turnat in bronz, este opera sculptorului baimarean Vasile Cornestean, iar inscriptia de pe placa din marmura a fost realizata la Cluj-Napoca, cu sprijin din partea d-lui Vasile Ciolpan. Postamentul este format din doi moduli, de 109/105/32 cm, cel de jos, 89/85/30 cm, cel de sus si soclul monumentului, de 66/60/170 cm, sunt din beton, totul imbracat cu placi din marmura alba. Inaltimea monumentului este de 327 cm. In cimitirul romano-catolic, in partea sa de est, se afla un cimitir pentru soldatii din armata Austro-ungara si germana, cazuti in luptele din primul razboi mondial. Erau 81 de morminte si inca cinci, undeva in partea centrala a cimitirului mare. In grupul celor cinci morminte se afla inhumat un polonez. Mai sunt inhumati inca trei ofiteri la capela din locul numit „Faina” sau „Faina”. In acest cimitir erau si 12 morminte ale soldatilor italieni, ale caror oseminte au fost exhumate si duse in Italia, prin anul 1922. In anul 1966 crucile de capatai din lemn au fost inlocuite cu altele, tot din lemn, de stejar, inclusiv pentru mormintele italienilor. Dupa constituirea acestui cimitir militar, aici a fost mutata, de langa capela din cimitirul romano-catolic, o cruce-rastignire, ridicata in anul 1891 de catre parintii unui preot catolic, fiul lor. Pe o placa metalica, rotunda, scris: „Barany Tivadoar es neje szul(etet) Engesyer Maria adomanya. 1891” (Ridicata de Barany Tivadar si sotia nascuta Engesyer Maria. Anul 1891). Pe cruce a fost fixata o placa din metal, de forma ovala, care se refera la cei cazuti in primul razboi mondial si inhumati aici. „Az 1914-1918 as haboruban elhunyt hosok emlekere” (In amintirea celor cazuti in razboiul din 1914-1918) Pentru ca semnele de capatai, din lemn de stejar, erau degradate, in anul 2005 sau 2006, pe spatiul acestui cimitir militar au fost asezate cruci din beton, 15 la numar, grupate cate trei. In partea superioara a postamentului crucii din 1891 a fost incastrata o placa din marmura alba, de 30/40 cm, in care s-a sapat urmatorul text: „Hier Ruhen Deutsche Soldaten gedenket Ihnen und de opfer aller Kriege. Cinstire eroilor tuturor razboaielor”. Mai la nord cu cca. 5 m fata de crucea centrala, se afla un stalp din beton, cu dimensiunile de 40/15/130 cm, pe care este fixata o placa din marmura alba, de 80/35 cm, in care s-a sapat inscriptia: „Deutscher soldatenfriedhof Oberwischau 1914-1918. Cimitir militar german Viseu de Sus”. In partea de nord a cimitirului german se afla o alee cu brazi, cu o vechime de cca. 40 de ani. La sud de acest cimitir sunt morminte ale horthystilor. Intr-un mormant sunt inhumate doua persoane: un ofiter si ordonanta sa. Mormintele hothystilor sunt in numar de 13, dintre care 11 au putut fi nominalizate. Fiecare mormant are cate o cruce din metal inalta de 95 cm si cate o placuta de 3/17 cm, cu numele decedatului, anul „+1944” si un text comun, care se repeta la fiecare. Ii enumeram, scriindu-le doar numele si prenumele: „Hallanda Mihaly +1944 Emlekul a „Remenyik Sandor” kult. Egys Felsoviso 2004; Vitez Gal Istvan…; Ujlaki Janos…; Toht Vilmos…; N.N…; Mate Janos…; Szemes Vazul…; Andras Lajos…; Gorgy Lazar…; Simo Imre…; Gorbe Illes…; Adorjan Imre…; N.N…” In anul 1966, si aici au fost inlocuite crucile din lemn. Pentru aceste morminte s-a ridicat o cruce-rastignire, din metal, inalta de 205 cm, inclusiv soclul din ciment. Pe o placuta, de forma ovala, sta scris: „Az 1941-1944 es haboruban elhunyt hosok emlekere” (In amintirea celor cazuti in razboiul din 1941-1944) Cruce-rastignire, din lemn de stejar, monument memorial pentru martirii bisericii unite si pentru eroii neamului, ridicata in fata bisericii de lemn, unita, pe str. 22 Decembrie. Urmarind personajele, ornamentele si inscriptiile, de sus in jos, pe fata principala orientata spre strada, ele sunt distribuite astfel: doua personaje pe stanci, inscriptia „INRI”, Iisus Cristos rastignit, un potir sub picioarele lui, soarele si luna pe bratul orizontal al crucii, torsada, cu rol de cadru si pomul vietii, redat tot prin motivul torsadei. Toate aceste elemente sunt redate in basorelief. Mai sus de pomul vietii, intr-un cadru redat prin torsada, a fost sapata inscriptia care defineste rolul si scopul crucii-monument: „Ridicatu-s-a aceasta sfanta cruce in Anul Domnului 1995 de credinciosii greco-catolici (uniti n.n.) din Viseu de Sus in memoria martirilor bisericii romane unita cu Roma si eroilor neamului”. Pe fatada de nord, spre biserica, sunt redate motive unghiforme, dinte de lup si torsada. Ultimul motiv ornamental, desfasurat pe muchiile stalpului vertical si ale bratului orizontal, reda inca o data crucea. Monumentul, inalt de 470 cm, are un postament din beton, sub forma de trei trepte, cu un plan dreptunghiular de 188/175 cm. Crucea propriu-zisa are inaltime de 420 cm, iar stalpul vertical are grosimea de 35/15 cm. Crucea-monument, lucrata de Gavril Hotico Harenta, din Ieud, maiestru in arta lemnului, a fost sfintita in ziua „Inaltarii Sfintei Cruci”, la 7 mai 1995. In concluzie, prezentarea insemnelor memoriale existente in orasul Viseu de Sus, incepand si sfarsind lucrarea cu cate un monument realizat in lemn, aducem, inca o data, un omagiu tuturor mesterilor, maiestri-artisti, in prelucrarea lemnului, din zona si din Maramuresul istoric, ce ne-au dat adevarate opere de arta in acest nobil material, lemnul, care, ca padurea, ne-a ocrotit si aparat, iar cand e adus in gospodarie din nou ne ocroteste sau, ca opera de arta de diferite forme, ne incanta privirea si sufletul. Din partea noastra, insa, trebuie ca si noi, la randul nostru, sa-l aparam si ocrotim, sub ambele sale stari, amintite mai sus. In final, amintim legea care spune ca „Autoritatile publice, institutiile de orice fel si toti cetatenii tarii au indatorirea de a pastra si de a intretine monumentele eroilor si locurile lor de veci”. Traian URSU, Prof., muzeograf, Baia Mare