GAZETA DE VISEU DE SUS /

LIMBA ROMANA SI CULTURA IN PREOCUPARILE ASOCIATIUNII PENTRU CULTURA POPORULUI ROMAN DIN MARAMURES „Pentru un popor e un semn de cultura atunci cand cercetatorii locului se intorc cu pietate spre generatiile inaintasilor si cauta sa reinvie viata celor de altadata din filele ingalbenite de vreme peste care s-a asternut pulberea istorica a arhivelor” - Al. Filipascu de Dolha si de Petrova, Istoria Maramuresului O incursiune in istoria unor institutii culturale romanesti din Maramuresul secolelor al XIX-XX-lea, situate in fruntea luptelor pentru trezirea constiintei nationale prin limba si cultura, reprezinta una dintre cele mai generoase teme de cercetare, prin bogatia informatiei, prin intalnirea cu un tecut incarcat de straveche civilizatie care continua sa atraga prin mirajul ei numerosi cercetatori din tara si strainatate. De la bun inceput, precizam ca demersul nostru se axeaza pe Maramuresul Istoric. O cuprindere monografica a asociatiilor culturale maramuresene, in frunte cu Asociatiunea pentru Cultura Poporului Roman din Maramures, se dovedeste necesara, cu atat mai mult cu cat putine incercari s-au facut pentru o perioada de timp atat de intinsa. Cu cat ne indepartam mai mult in timp de epoca de inceput a renasterii nationale, marcata de infiintarea Asociatiunii maramuresene, cu atat ni se pare mai important rolul jucat de aceasta institutie culturala, nobletea misiunii ei istorice in formarea constiintei nationale, in promovarea valorilor spirituale si morale ale poporului roman. Si aceasta misiune nu se putea duce la indeplinire fara patriotismul si sacrificiul unor intelectuali cu spirit iluminist pe care Maramuresul i-a dat culturii noastre. Cercetarile privind Asociatiunea pentru Cultura Poporului Roman din Maramures, despartamintele Astrei din spatiul Maramuresului istoric si alte asociatii culturale maramuresene colaboratoare au scos la lumina numeroase elemente edite si inedite care, prin bogatia informatiilor, prin frumusetea si nobletea mesajului lor, ne dau un sentiment de respect si de gratitudine pentru truda si implinirile inaintasilor nostri. Sub egida asociatiilor constituite, viata culturala in Maramures s-a desfasurat sub semnul cinstirii limbii romane, credintei, datinilor, aspiratiei spre progres si libertate ale locuitorilor din acest colt de tara romaneasca. In tara lui Dragos s-au perpetuat astfel, cu o mare vitalitate, stramosestile datini si obiceiuri, care fac si astazi, din acest tinut, un punct de atractie turistica deosebit de interesant pentru toti cetatenii Europei unite si pentru pasionatul de frumos, din orice colt al lumii, de autentic tezaur etnografic. Printre idealurile culturale ale asociatiilor maramuresene, in frunte cu cea mai veche, Asociatiunea, figura si cunoasterea trecutului istoric romanesc al zonei, afirmarea demnitatii de odinioara a nobilimii romane locale, a caracterului latin al limbii noastre, cultivarea unei mandrii bazate pe o stralucita istorie. Istoricul Asociatiunii pentru Cultura Poporului Roman din Maramures si a asociatiilor colaboratoare, prin prisma preocuparilor lor pentru limba si cultura, este cu atat mai interesant, cu cat astazi, dupa decembrie 1989, intelectualitatea maramureseana se afla in fata unor noi provocari, la reasezarea vietii democratice si reinfiintarea vechilor institutii care au dat noblete si demnitate unui tinut incarcat de legenda. Pastrarea datinilor si traditiilor maramuresene a fost si este un semn al culturii fata de stramosi, o durata intru frumos si demnitate incarcata de o istorie aparte, in care limba romana isi are rolul principal pe spirala continuitatii si statorniciei in acest colt de tara romaneasca. Teza este structurata pe capitole, urmarind evolutia dezvoltarii societatii maramuresene si rolul limbii romane in promovarea cultural-spirituala si nationala in aceasta zona incarcata de istorie a Romaniei. Primul capitol, intitulat Maramuresul – perspectiva istorica, l-am considerat necesar pentru a crea cadrul istoric in care a evoluat societatea maramureseana, incepand din Evul Mediu, semnaland si treptele mai importante ale evolutiei limbii si culturii romane pana la aparitia Societatii pentru Cultura Poporului Roman din Maramures si a asociatiilor culturale colaboratoare. Este relevant faptul ca Tara Maramuresului, in pofida situarii ei la marginea celorlalte tari romanesti, a avut cu acestea o permanenta legatura, atat in plan social-economic si politic, cat si in plan cultural si spiritual, pastrandu-si insa farmecul individualitatii ei prin milenii. Leagan de descalecatori de tara, de cnezi si voievozi, Maramuresul este spatiu etnic romanesc asupra istoriei caruia s-au aplecat numerosi cercetatori. Atat dovezile arheologice, cat si cele de natura lingvistica, etnografica, folclorica, toponimica, atesta continuitatea vietii umane pe aceste meleaguri. In Evul Mediu, trecerea de la voievodatul unei „tari romanesti”, cu cnezate si voievodate, la forma administrativa de comitat al regatului Ungariei, s-a facut in a doua jumatate a secolului al XIV-lea, „prin atragerea feudalitatii romanesti si cu ajutorul ei”, inca din anul 1349 este amintita o asemenea adunare romaneasca, la care au fost convocati toti cnezii zisei tari a Maramuresului (convocatis omnibuz kenesiis terre predicte). In spatiul maramuresean s-au ridicat monumente religioase romanesti, datate inca din prima jumatate a secolului al XIV-lea. O vechime considerabila o au si biserica din Cuhea, constructie din piatra datata inainte de anul 1330-1340, biserica de piatra din Sarasau, biserica de piatra din Giulesti, despre care Tit Bud scrie ca ar fi ridicata in anul 1509, precum si bisericile de lemn din Ieud (1391) si Barsana (1391). Deosebit de importanta pentru istoria vietii spirituale in Maramures a fost si manastirea de la Peri, ridicata la rangul de exarhat. Dupa Revolutia pasoptista, atat in administratia comitatului Maramures, cat si in administratia unor comune fruntase maramuresene, incepe lupta pentru introducerea limbii romane ca limba oficiala. Infiintarea in 1860 a „Asociatiunii pentru Cultura Poporului Roman din Maramures”, institutie care isi propunea sa fie „azilul limbii, lumina mintii si fantana culturii noastre”, a fost un moment de varf al realizarilor pe plen national romanesc in Maramuresul istoric. Asociatiunea a infiintat Preparandia romaneasca de la Sighet si apoi internatul sau Convietuitor „Sf. Vasile”. Este meritul Asociatiunii pentru Cultura Poporului Roman din Maramures si al celorlalte asociatii culturale de a fi intretinut in permanenta cultul unitatii de neam, de a fi creat personalitatile care au participat la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Momentul de varf al istoriei noastre, Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, este si realizarea acelor „preoti cu crucea-n frunte”, a intelectualilor, a tuturor „poporenilor” care s-au jertfit pentru ideea de neam, de limba si de stat national unitar roman. Din pacate, o parte insemnata a Maramuresului istoric va ramane peste granita, dincolo de Tisa. Capitolul 11, intitulat Asociatiunea pentru Cultura Poporului Roman din Maramures, se constituie intr-o sinteza monografica a acestei institutii emblematice a culturii romanesti din Maramuresul istoric, aparuta ca o necesitate istorica in conditiile social-politice cunoscute din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, in avantul general de renastere nationala de dupa Revolutia de la 1848-1849. Fruntasii politici romani si ai intelectualitatii maramuresene (printre care Iosif Man, Gavrila Mihalyi senior, Gavrila Mihalyi junior, Vasile Mihalca s.a.) au observat ca singura cale de propasire nationala a romanilor, dupa secole de feudalism intunecat este accesul poporului la cultura, la educatie, la afirmarea limbii romane, a literaturii si artei in general. Maramuresul istoric a avut sansa de a-si fi crescut o pleada de astfel de carturari si patrioti care sa traduca in viata dezideratele nationale care se impuneau. Asociatiunea a creat Preparandia de la Sighet, obtinandu-se de la imparat un intravilan, s-a constituit o cladire pentru Preparandie, apoi pentru internat, prin contributia si solidaritatea nationala a numerosi maramureseni, popor de rand, intelectuali, clerici. S-a preconizat ca limba de dezbateri a Asociatiunii sa fie limba romana. Asociatiunea a reusit sa colaboreze benefic cu o serie de alte asociatii culturale ca sa dezvolte si sa apere limba romana, cultura nationala, consstiinta nationala a romanilor din Maramures. Dorina-Maria Marina TOMOIOAGA, prof. dr. Liceul Teoretic „Bogdan Voda” Viseul de Sus