GAZETA DE SIGHETU MARMATIEI / Provocarile lui 2011

In 2011, anul in care guvernantii au promis iesirea Romaniei din criza, administratiile publice locale sunt lovite de o serie de probleme grave. La lipsa de fonduri se adauga dezinteresul „centrului” pentru problemele din teritoriu sau promovarea unor proiecte pe criterii politice. Eugenia Godja, primarul municipiului Sighetu Marmatiei, vorbeste intr-un amplu interviu despre provocarile anului 2011 si solutiile pe care administratia locala le are in vedere pentru rezolvarea problemelor. Reporter: Ce probleme si provocari mai mari o sa fie anul acesta? Eugenia Godja: Saptamana aceasta voi avea o intalnire cu Biroul de Strategie, Biroul de Investitii si Directia Economica si am convenit zilele trecute sa se adune toate datele pe proiectele pe care le-am gandit, unele promovate, altele urmand a fi promovate. Sa vedem ce documente insotitoare avem si sa vedem cum ne putem ordona prioritatile in functie de ceea ce inseamna nevoie, dar si posibilitate financiara de acoperire. Asta din cauza faptului ca, in sedinta cu primarii de la Consiliul Judetean ni s-au comunicat de catre Directia Generala a Finantelor Publice sumele si cotele defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale precum si sumele defalcate din TVA pentru finantarea cheltuielilor descentralizate pe anul 2011. Si, vazand cifrele, eu sunt de-a dreptul ingrijorata, pentru ca in raport cu necesitatile, sumele alocate acopera mai putin din jumatatea fondurilor cerute de noi. De exemplu, la cheltuielile de personal cu institutiile de invatamant preuniversitar avem alocate 19.682 mii lei. Aici am inteles ca diferenta este doar de 4 miliarde lei vechi, deci sa speram ca in cursul anului se mai revine si se poate acoperi necesarul. Dar sunt probleme si mai serioase la alte capitole. La drepturile asistentilor personali ai persoanelor cu handicap si contracte si indemnizatii lunare, noi avem un necesar de 2.200 mii Ron, ce inseamna 22 de miliarde lei vechi. Din 22 de miliarde noi nu am primit nici macar jumatate. Va inchipuiti ce probleme se vor isca? La fel se intampla si la cheltuielile sociale pentru incalzire, pentru serviciul de evidenta a populatiei pentru crese. Si aici, noi am cerut peste 10 miliarde lei vechi si am primit doar 575 mii lei (5,7 miliarde lei vechi). Este o situatie de disperare de-a dreptul! La sumele defalcate din TVA pentru echilibrare am primit doar 273 mii ron (2,7 miliarde lei vechi) si necesarul era de 1000 mii lei (10 miliarde lei vechi). Iar la cotele defalcate din impozitul pe venit am primit 228 mii lei si noi am calculat necesarul la 500 mii lei (5 miliarde lei vechi). Deci, banii sunt foarte putini, de aceea spun ca nu stiu cum vom ordona prioritatile, luand in calcul si alte obligatii asumate prin lege de catre Consiliul Local cum este situatia Spitalului. Reporter: Exista sanse sa impartiti responsabilitatea sustinerii financiare a spitalului cu alte administratii publice din zona, avand in vedere ca unitatea deserveste intreaga zona? E.G.: Noi am inceput demersurile in acest sens. Pentru ca Spitalul deserveste toata zona Maramuresului Istoric, am facut o intalnire cu toti primarii din zona pe o situatie concreta pe 11 luni primita de la Spital, situatie in care fiecare localitate avea calculate numarul zilelor de spitalizare si valoarea spitalizarii prin actul medical aplicat persoanelor din localitatile in cauza. Am cerut, si acum vom inainta in acest sens unitatilor administrative sa contribuie si primariile si consiliile locale cu o cota parte din ceea ce ar insemna cheltuiala Sighetului pentru spitalizarea si a persoanelor din alte localitati. Nu cred ca este moral si nu cred ca nu vom gasi intelegere. Pentru ca este de neacceptat ca din veniturile sighetenilor sa facem noi un efort asa de mare sa intretinem numai din contributia noastra Spitalul pe partea de cheltuieli materiale. Procent din internarile din alte localitati, fiecare primarie, ca si Primaria din Sighet, sa-si asume o responsabilitate de ordin financiar printr-o cota de bani pe care sa o aloce Spitalului. Ca sa nu vorbesc apoi si de cheltuielile materiale necesare institutiilor de invatamant. Nu vorbesc de invatamantul primar, nici de cel gimnazial, vorbesc de cel liceal. Avem licee cum este Grupul Scolar Forestier sau Grupul Scolar de Servicii si Industrie mica, unde majoritatea elevilor vin tot din mediul rural. Si am zis „trebuie sa intelegeti ca efortul este foarte mare. Noi avem angajamente financiare prin credite imprumutate pentru diverse lucrari pe partea de investitii si trebuie sa ne ajutati si voi”. Aici, pe partea de invatamant n-am facut inca un calcul, nu am convenit o formula prin care sa fim ajutati de exemplu cu lemne (ca au primariile paduri). Astea sunt doar cateva din marile cheltuieli ale orasului facute pentru toate unitatile administrative din aceasta parte de judet. Pana acum am dus noi greul, n-a fost nevoie de sprijin. Dar in precaritatea asta financiara n-avem cum asigura buna functionare a tuturor institutiilor din municipiu, in paralel cu realizarea unor lucrari de reparatii care trebuie facute mereu la drumuri, la canalizare, la aductiunea de apa sau lucrari de investitii pe care lumea le asteapta. Si cred ca cel care-si vede strada fara canalizare, fara apa si fara asfalt zice ca are si el dreptul ca si cel care are strada asfaltata, pentru ca si el plateste impozite. Si de aceea spun ca nu este corect sa platim noi impozite si din banii pe care-i dam sa se plateasca alte cheltuieli pentru altii si nu pentru noi. La Spital e o problema si cu decontarea serviciilor prin Casa de Asigurari de Sanatate. Exista restante foarte mari. Spitalul are de primit aproximativ 20 de miliarde pe servicii contractate. Mai au peste valoarea de contract, servicii medicale in valoare de 2,5 milioane de RON. Datoriile la furnizori erau de 1,5 milioane de RON catre furnizori la nivelul lunii decembrie. La aceasta suma se adauga cheltuielile salariale. Nu cred ca banii ar fi suficienti pentru acoperirea tuturor datoriilor, dar Casa de Asigurari de Sanatate ar trebui sa-si onoreze aceste obligatii. Rep.: Pe langa formulele de calcul dupa care se dau banii, vi s-au blocat proiecte importante si din motive ce tin de politic? E.G.: Mi se pare incorecta aprobarea proiectelor. Noi avem vreo 7 proiecte care stau pe loc din cauza unor chichite. Am vorbit cu cei de la Strategie, care colaboreaza cu omologi de-ai lor de la Alba Iulia, Piatra Neamt si sunt extrem de suparati ca proiectele acelora sunt aprobate, si ei spun ca le-au vazut si n-au greutatea continutului si densitatea informatiei pe care le au proiectele noastre. Dar pentru ca aici primarul are alta culoare politica decat cei de la ministere, stam pe loc si nu ni se aproba proiectele. Nu este corect. Eu, si cand era PSD-ul la guvernare, intotdeauna am criticat asemenea practici la nivel ministerial. Eu cred ca trebuie sa se termine o data. Sa se numeasca ministrii si secretarii de stat de culoarea celor care guverneaza, dar in rest, lumea sa fie neutra si echidistanta politic. Si sa serveasca exact in functie de valoarea si importanta proiectului depus. Pentru ca daca tot asa procedam va fi jale. Eu cred ca este si o ofensa la adresa oamenilor constienti de ceea ce se intampla in tara, și le provoaca nu numai suparare, dar si durere. Dar ce, in Sighet n-au fost pedelisti care i-au votat? Au fost foarte multi. Din pacate totul se face politic. Totul e in prisma asta. Modificarea ordonantei 34 spune ca unitatile administrativ teritoriale finantate nu vor mai tine licitatiile ei. Le va tine ministerul pentru absolut toate unitatile care intra in planul lor de finantare. Iar pe urma te trezesti cu un constructor luat de la centru, care cine stie ce face in teritoriu. Pe mine nu ma deranjeaza, sa faca Ministerul licitatiile, dar sa se si angajeze prin specialistii lor si la verificarea lucrarilor care au fost castigate de firme despre care n-ai auzit. Noi avem o experienta trista vizavi de a lucra cu oameni neseriosi pe un proiect de mediu si stim ca suntem in instanta si avem numai bataie de cap. Ei ne dau responsabilitati, dar nu ne dau parghiile. De exemplu, numirea directorilor la scoli este o chestiune care pur si simplu sfideaza normele pe care Ministerul Educatiei le tot afiseaza prin ministrul asta de acum: ca scolile se depolitizeaza. Nu este adevarat! Si nu cred ca este corect. Corect este ca intr-adevar politicul sa se opreasca la poarta scolilor. Dar numirea directorilor de catre organizatiile locale PD-L cu inspectorul general PD-L este un lucru de neacceptat. Eu nu cred ca acolo unde exista un consiliu de administratie dintr-o unitate de invatamant, in care Consiliul Local isi are reprezentant, primarul isi are reprezentant, nu se poate, pe o discutie absolut obiectiva, ajunge la omul pe care si-l doreste sa ajunga director, dar si sa aiba competentele pentru a se achita onorabil intr-o asemenea functie care te solicita mai mult decat cea de simplu cadru didactic. De aceea, cred eu ca trebuie sa inceteze o data cu numirea directorilor in afara autoritatii locale. Tu, ca autoritate locala, esti obligat sa dai cheltuieli materiale unor insitutii de invatamant. Pai daca eu dau bani, din banul pe care-l adun atat de greu prin serviciul de taxe si impozite, mi se pare corect sa stiu omul care foloseste acesti bani si modul in care are capacitatea sa-i foloseasca. Atunci, daca inspectoratul merge cu politica asta de a numi directori fara sa intrebe primari, fara sa consulte Consiliul Local, atunci spunem si noi „nu dam bani!”. Pentru ca nu este normal sa-ti numesti tu omul si sa ma obligi pe mine sa dau banii pe mana unui om care face ce crede el. Eu nu contest oamenii pusi pe functii, eu contest modul in care se pun pe functii oamenii. Trebuie sa se inceteze o data cu felul acesta de a ne obliga pe noi sa intretinem institutiile cu oamenii pe care tu ii asezi acolo politic. Iar acesta nu este un semnal pe care-l trag numai eu.