GAZETA DE SIGHET / Sistemul bolnav al sanatatii

Preluate in mod heirupist și peste noapte, spitalele au devenit o povara pe bugetele locale. Practic, Consiliile Locale s-au trezit stapane pe niste institutii asupra carora au doar obligatii, nu si drepturi. La inceputul verii, Ministerul Sanatatii a dispus preluarea spitalelor in subordinea Consiliilor Locale. Gestul a generat valva din partea unora si opozitie din partea altora. Consiliul Local Sighetu Marmatiei si-a asumat insa aceasta responsabilitate. Ioan Barbus, Directorul Economic al Primariei Sighetu Marmatiei explica insa ca preluarea s-a facut fara a pregati insa si parghiile legislative si financiare necesare bunei functionari a institutiei: „ nici Ministerul de Finante, nici Ministerul Sanatatii n-au gandit pana-n capat cum va functiona relatia autoritate locala-spital intr-o varianta de finantare, in sensul ca spitalele realizeaza venituri din mai multe surse. Sursa principala de realizare a veniturilor este contractul cu Casa de Asigurari de Sanatate. Apoi, mai are venituri proprii realizate din activitati specifice, respectiv radiologii, ecografe, cele pe care le presteaza, si au niste tarife. Apoi, mai pot realiza venituri din inchiriere de spatii. Mai pot realiza venituri din donatii, sponsorizari, si din alocatii bugetare. Intr-un ordin al Ministerului Sanatatii se spune ca primarul este ordonatorul principal de credite pentru unitatile spitalicesti preluate de autoritatea locala. Dar pentru aceste surse de finantare pe care le-am enumerat, cele directe, inca nu s-au emis norme metodologice privind trecerea veniturilor cu Casa prin bugetul consiliului local. Ei au o relatie directa cu casa. Noi, ne limitam, la ora actuala, la a centraliza niste informatii pe care ni le pun la dispozitie. Deci, ne-au dat in subordine, dar nu ne-au dat total”. Pe langa bani in plus, spitalele inseamna si munca mai multa pentru aparatele proprii ale primariilor: „Asa ca acum avem un volum de munca in plus, pentru ca pe langa unitatile de subordonare locala mai avem una, extrem de mare, careia trebuie sa-i preluam bilantul, lucrarile specifice (contul de executie, detalieri, monitorizarea salariilor etc.). Pai unde-i puterea de decizie a ordonatorului de credite data in ordinul ministrului? Nu e nicaieri! Pentru ca ordonatorul de credite nu dispune asupra veniturilor pe care spitalul le incaseaza direct in cont. In plus, mai trebuie marit numarul de personal, pentru ca o singura angajata se ocupa de centralizarea acestor informatii, de urmarirea corelatiilor bilantiere etc. Asta e rezultatul pana la ora actuala a preluarii acestor unitati. Predarea s-a facut haotic si nu s-a gandit ce se vrea de fapt. Probabil in bugetul anului viitor ne va obliga ca autoritate locala sa alocam sume in suplimentar pentru partea de intretinere si functionare a acestor unitati. Alta logica nu o vad. Costurile de intretinere si functionare sunt enorme. Ar trebui jumatate din bugetul local pe care-l colectam din impozite si taxe sa-l alocam spitalului ca sa poata functiona! Ma refer la utilitati, la prepararea hranei, medicamente si materiale sanitare etc.”. Practic, legea nu atribuie niciun fel de putere primariilor asupra bugetului spitalelor. Practic, relatia buna dintre institutii nu se datoreaza in niciun caz cadrului legislativ. Barbus spune ca: „De cand a trecut sub autoritatea locala inca nu stim daca avem o putere de decizie asupra bugetului lor. Pentru ca inca n-au aparut norme care sa spuna.” Din pacate, se pare ca scartaie si relatia dintre CAS si spital si, conform ultimelor estimari, lunile noiembrie si decembrie ar fi descoperite din punctul de vedere a deconturilor cu Casa. Iar la aceasta „gaura” se adauga si sumele care trebuie recuperate de la CAS pentru serviciile prestate in lunile precedente si care se cifreaza la circa 20 de miliarde de lei vechi.