GAZETA DE SIGHET / Lectia de finante publice

Interviu cu Ioan Barbus, directorul economic al Primariei Sighetu Marmatiei * Pe langa ca e sarac, bugetul tarii e si prost si rigid impartit, dupa norme care dateaza din perioada regimului rosu. Unul dintre cei mai buni specialisti ai cifrelor din judet, Ioan Barbus, directorul economic al Primariei Sighetu Marmatiei, explica, pe intelesul tuturor, modul de structurare, si mai ales, problemele bugetului. Reporter: Primariile au primit printr-o serie de legi tot mai multe sarcini si obligatii. Au crescut si fondurile alocate? Ioan Barbus: Ar trebui sa se aloce mai multi bani decat au alocat pana acum, dar se pare ca anii care vin vor aduce mai putini bani. Ba dimpotriva, din comunicarile pe care le-am primit pentru elaborarea bugetului pe 5 ani de acum incolo, pentru ca s-a facut o estimare, sumele pe care ni le-au comunicat ca se vor aloca pentru echilibrarea bugetului local, au scazut cu 40% fata de anul precedent. Timp in care s-au tot transferat in sarcina autoritatii locale o serie de unitati, care pana mai anul trecut erau in subordinea altor ministere. Rep.: Care-i cauza pentru care au scazut atat de mult alocatiile bugetare? I.B.: Nu-ti explica nimeni care-i cauza. Este criza financiara, si ca atare trebuie sa te gospodaresti si sa te descurci din surse proprii. Rep.: Dar sursele proprii nu scad din cauza crizei? I.B.: Ba da, scad, ca asta-i problema. Rep.: Practic, comaseaza tot mai multe servicii in subordinea primariei, iar banii se duc tot la nivel central. I.B.: Da, o mare parte din banii incasati se duc la nivel central. Unele sume ar trebui sa se intoarca. Potrivit legilor in vigoare, de exemplu, din veniturile incasate de la agentii economici din zona, 47% ne revin noua. Sigur ca legea a cam dus conturile de colectare in alte sfere. De exemplu, marii contribuabili vireaza impozitele pe venit direct la Bucuresti. Contribuabilii medii vireaza la nivel de judet. Asa ca, la nivel local raman doar micii contribuabili. Cotele pe care le primim, le primim de la nivel local si de la nivel judetean. Sigur ca, de exemplu, veniturile incasate de alte banci care au sediul in Bucuresti, de acolo nu mai vedem nimic. Rep.: Au tot fost discutii si despre formula cum se impart banii. I.B.: Formula din legea 273/2006 nu s-a modificat, dar din comunicatele primite de la Ministerul de Finante pentru elaborarea acestui buget pe 5 ani, se pare ca nu se va mai tine cont de acea formula. Pentru ca noi am mai primit niste sume de echilibrare si anul acesta, sume alocate initial prin hotarari de Consiliu Judetean, respectiv dispozitii date de directorul Directiei Finante Publice. Sume pe care ni le-au retras, dupa cum se stie. Sigur ca nu motiveaza nimeni de ce ne-au retras banii. E buget de austeritate si trebuie sa te aliniezi. Rep.: Dupa parerea dumneavoastra, in cat timp o sa iasa bugetul statului din criza? I.B.: Dupa parerea mea, n-o sa iasa repede. N-o sa iasa anul viitor, desi sunt previziuni. Potrivit unei statistici recente, noi cheltuim din imprumuturi de la FMI 600 de euro pe minut. Astia-s bani imprumutati. Chiar si o persoana care nu stie ce inseamna sa angajezi un credit bancar, isi poate da seama ca un imprumut atrage dupa sine niste cheltuieli suplimentare. In afara ca trebuie sa restitui creditul, exista si niste dobanzi. Ori, noi nu ne putem descurca fara sa platim nimic. Dar sa incepem sa rambursam si sa dam si dobanzi. Deocamdata, doar luam imprumut. Nu stiu cat vom mai merge cu imprumuturile, dar nu mi se pare o situatie normala. Ar fi fost normal sa iei eventual un imprumut pentru investitii, dupa care sa-ti aduca bani. Dar se iau bani imprumut pentru pensii, salarii. Investitiile in infrastructura nu te ajuta sa-ti scoti banii, decat intr-o varianta in care am realizat o autostrada si am pus taxa. Dar aia se putea face printr-un parteneriat public privat. Se putea da unei firme sa vina sa faca autostrada si sa-si puna taxa. Rep.: Se tot spune ca trebuie sa facem economii. Unde se mai pot face economii in afara de furturi si achizitii dubioase? I.B.: Nici nu stii. Pentru ca statul a privatizat toate resursele naturale, resurse care ar fi trebuit sa fie ultimele privatizate. Daca ar mai fi avut in mana aceste resurse, statul ar mai fi avut o sursa de acumulare a unor profituri la nivel national care acum ne ajutau. Ori, astea sunt in mana unor firme care le-au cumparat, firme care realizeaza profit de miliarde de euro. Sigur ca dau statului impozit sau redevente, dar statul putea avea un control, sa ajute de exemplu populatia reducand costul energiei electrice, gazului sau carburantului. Sigur ca nu erau venituri, dar era altfel intelegerea din partea cetateanului, care ar fi acceptat sa renunte la 50% din salariu daca i se reduce aia si aia. Dar asa... TVA-ul este o sursa de venit, iar consumatorul final suporta TVA-ul, deci ala care consuma, care cumpara alimente, beneficiaza de utilitati etc. Nu stiu ce insemna pentru buget reducerea TVA-ului la alimentele de baza, pentru ca era doar la cateva produse. Iar in felul acesta ar fi scazut automat pretul. Oricum, daca se ajunge sa se faca asemenea calcule pentru paine si ulei, deja se poate vorbi de supravietuire. Marea problema este ca noi importam si produsele alimentare de baza, cand noi avem pamant nelucrat. De ce nu luam masuri sa producem noi si sa exportam noi? Rep.: Tot spuneati ca e o metoda invechita dupa care se face bugetul. I.B.: E vorba de structurarea unui buget care gestioneaza banul public. De exemplu, bugetul are niste capitole, articole si aliniate. La salarii ti se da structura ca si cum placinta ar fi impartita in mai multe feliute si eu trebuie sa tin cont de costul fiecarei feliute. Daca de exemplu sunt cheltuieli salariale 100 de mii, eu trebuie sa dau exact cat e salariul de incadrare, cat sunt sporuri, cat e premiu etc. Apoi, care sunt costurile pe care le plateste angajatorul: CAS, CASS, fond de risc etc. Si trebuie ca nu cumva sa ies din acesti parametri, ca altfel trebuie sa fac virari dintr-o parte in alta pentru ca am gresit. Deci, e o munca in plus. Asta e partea de cheltuieli salariale. La cheltuieli materiale, asa analitic, trebuie structurat totul pe articole si aliniate, incat am bani pentru reparatii curente, pentru materiale de intretinere, hrana pentru oameni, hrana pentru animale, medicamente, materiale sanitare, cheltuieli de reclama, de deplasare etc. Totul este foarte analitic. Si ma pune intr-o situatie in care, de exemplu, daca mai am nevoie de detergenti, ma pune sa iau de la deplasari si sa mut banii dincolo. Daca ai terminat carburantii planificati in buget nu mai poti misca masina. E foarte rigid. Mie mi s-ar parea corect ca un buget sa fie structurat in felul urmator: ai bani pentru salarii atat, pentru materiale atat, pentru cheltuieli de capital atat. Si de acolo-n colo e treaba ta cum te gospodaresti. Ca nu poti anticipa cat detergent ai nevoie intr-o luna sau daca intr-o luna te deplasezi mai mult decat in alta. Eu am 37 de ani vechime in functii economice. De cand ma stiu, si-n liceul de specialitate si in facultate s-a invatat aceeasi structura. Nu s-a schimbat nimic de pe vremea lui Ceausescu. In alte tari sunt sisteme financiar-contabile diferite. O parte din Europa e pe sistemul francez si o parte pe cel englezesc. In cel englezesc, in economie era o contabilitate mult mai simpla, exclusiv pentru banul public. Si ai 3 – 4 fonduri de venituri, 3-4 de cheltuieli si in functie de astea iti gestionezi activitatea. In felul actual e foarte complicat. De exemplu, la o scoala s-au alocat 20 de mii lei pentru lemne pentru iarna. TVA-ul a crescut si lemnele costa acum 25 mii lei. Asta inseamna ca trebuie sa-si mute banii, sa renunte la niste reparatii sau alte cheltuieli si sa mute in structura lui de buget aceste sume. Plus ca in invatamant, cu aceste masuri de descentralizare, au crescut enorm costurile de intretinere si functionare. De exemplu, noi am avut Centrul de Executie Bugetara care gestiona toate bugetele scolilor si gradinitelor. Centrul avea 4 – 5 persoane care se ocupau cu salariile, cu urmarirea executiei, cu contabilitatea etc. In urma descentralizarii, s-au facut alte 12 entitati. Asta inseamna 12 contabilitati, 12 vize de control financiar preventiv, 12 programe informatice de urmarire, 12 indemnizatii de conducere ca si contabili sefi, lucrezi cu 12 institutii in loc de una etc. La nivel de judet sunt peste 100 de asemenea entitati. Contabilii din administratiile publice locale au cam 30% din salariile contabililor de la scoli, dar au fost niste drepturi dobandite si nu le comentez. Dar nu mi se pare echitabil.