GAZETA DE SIGHET / Despre modele adevarate

* Intr-o perioada in care se vorbeste mai mult despre proiecte si mai putin de fapte, in care se calculeaza fondurile si nu rezultatele si in care se vorbeste prea mult despre vedete si celebritati si prea putin despre modele, Eugenia Godja, primarul municipiului Sighetu Marmatiei, propune un recurs la memorie, la oamenii si lucrurile care conteaza cu adevarat. Reporter: Sunteti profesor de istorie. Mai este astazi capabila Romania de istorie? Eugenia Godja: Astazi, Romania este o tara fara proiect, fara tinta, fara viziune. Si e o tara fara viziune, pentru ca cei care ne conduc sunt niste oameni politici fara viziune. Imi amintesc de un text al lui Eliade, „Piloti orbi”: „Imoralitatea clasei conducatoare romanesti, care detine „puterea” politica de la 1918 incoace, nu este cea mai grava crima a ei. Ca s-a furat ca in codru, ca s-a distrus burghezia naționala in folosul elementelor alogene, ca s-a napastuit țaranimea, ca s-a introdus politicianismul in administratie și invațamant, ca s-au denationalizat profesiunile libere – toate aceste crime impotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru, ar putea – dupa marea victorie finala – sa fie iertate. Dar cred ca este o crima care nu va putea fi niciodata uitata: acesti aproape douazeci de ani care s-au scurs de la unire. Clasa noastra conducatoare, care a avut franele destinului romanesc de la intregire incoace, s-a facut vinovata de cea mai grava tradare care poate infiera o elita politica in fața contemporanilor și in fața istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politica. Nu e vorba de o simpla gainarie politicianista, de un milion sau o suta de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie și santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui insași existența istorica a neamului romanesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai vad. Nici nu mai gasesti cuvinte de revolta. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai vad, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de capetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins. Dar pilotii orbi stau surazatori la carma, ca si cand nimic nu s-ar intampla. Nu simt ca s-au schimbat unele lucruri in aceasta tara, care pe alocuri nici nu mai pare romaneasca”. Acest text a fost scris la 20 de ani de la Unire. Si, la acum, la 92 de ani de atunci si la 20 de ani de la Revolutie, mi se pare extrem de actual. Rep.: Nu avem repere sau le uitam prea repede? E.G.: Nu mai avem, pentru ca uitam. Recent, s-a stins invatatorul meu. Un om simplu, dar un intelectual adevarat, un patriot mare, un om care ne-a invatat responsabilitatea si bucuria de a invata. Un om care traia din pasiunea pentru invatatura si care ne-a transmis pasiunea pentru invatatura. Asa cum am spus si la inmormantarea lui, uitam cat de trecatori suntem si uitam ce inseamna sa traiesti clipa. A trai clipa nu inseamna a face totul pentru tine. Inseamna a uita de sine pentru altii. Astfel de oameni au trait cu adevarat si astfel de oameni merita, la sfarsit, a fi infasurati in tricolor, asemeni invatatorului meu. Saptamana trecuta s-au implinit 15 ani de cand a plecat Corneliu Coposu. Un patriot, un intelectual, un roman adevarat, dar mai ales un OM. Un reper. Din pacate, aproape nimeni nu a vorbit despre asta, asa cum nu s-a vorbit despre geniul literar a lui Paunescu pana la moartea sa. Poate ca, si „pasagerii”, nu doar pilotii sunt orbi. Poate si noi, nu doar guvernantii, ne-am pierdut simtul de orientare, pentru ca am scapat din ochi „punctele fixe”, valorile. Rep.: Cum vedeti ceea ce se intampla pe scena politica din Maramures si din tara? E.G.: Confictele, in marea lor majoritate, sunt cauzate de orgolii sau de dorinta de a arde etape. Si-n politica, si-n partid, si-n tara, lucrurile cred ca stau cum le descria Coposu, Dumnezeu sa-l ierte: „Patriotismul este o dragoste deosebita pentru țara, o diponibilitate de a-ti da oricand viata pentru ea si de a nu marturisi acest sentiment. Gasesc ca afisarea patriotismului este indecenta. Un om care simte dragoste pentru tara, un om care este decis ca in interesul tarii sa-si sacrifice propria existenta nu are voie sa se bata pe piept cu sentimentul acesta.” La fel, cei care vor binele unui oras, al unui partid, al comunitatii. Trebuie sa-si demonstreze disponibilitate si loialitatea, nu sa o afiseze. Rep.: Exista vreun remediu pentru poporul satul de politica? E.G.: Exista si se cheama interes pentru viitor si generatiile viitoare. Noi cetatenii acestei tari, suntem cu totii datori sa ne ocupam de problemele politice ale neamului si tarii romanesti si de a gasi varianta cea mai buna pentru patrie. Asta inseamna politica. A spune ca nu ne intereseaza politica, inseamna a spune ca nu ne intereseaza soarta tarii si neamul romanesc ori viitorul copiilor nostri.