GAZETA DE RELIGIE / STAREA GENERALA A BISERICII ORTODOXE ROMANE

STAREA GENERALA A BISERICII ORTODOXE ROMANE DIN MARAMURES LA REINFIINTAREA EPISCOPIEI (II) Sub-raport economico-financiar a) Spre a cunoaste situatia reala a tuturor bunurilor din eparhie, Consiliul Eparhial a dispus inventarierea bunurilor bisericesti din intreg Maramuresul. Bunurile bisericesti, dupa destinatia lor, se impart in doua categorii si anume bunuri sacre si bunuri comune. Bunurile sacre, in baza art. 9 din Decretul 177/1948, sunt cele destinate cultului divin si anume lacasurile de cult (catedrale, biserici, paraclise, capele), odoarele si vesmintele bisericesti, precum si cartile de ritual si cimitirele. Bunurile comune, in baza art. 181-183 din Statutul de organizare si functionare a Bisericii Ortodoxe Romane, sunt cele destinate intretinerii bisericii si slujitorilor ei, case parohiale, terenuri, muzee, creante, avere in numerar etc. Pe temeiul celor de mai sus, bunurile Episcopiei Maramuresului la data infiintarii erau: Biserici: erau un numar de 32, dintre care, din piatra si caramida 18 biserici, iar din lemn 14 biserici. De asemenea, se aflau in constructie din piatra si caramida un numar de 12 biserici, iar din lemn 2 biserici. Din lipsa spatiilor de cult s-au improvizat inca 16 capele, dintre care, 13 in locasuri proprii, iar 3 in diferite scoli. Case parohiale: erau 24, dintre care, din piatra 15, iar din lemn 9 si in curs de constructie 5 case parohiale. Sesii parohiale: existau 16 parohii cu sesie completa, 29 parohii cu sesie incompleta, iar 19 parohii fara sesie. Cimitire parohiale: parohiile ortodoxe au avut in anul 1937 cimitire proprii numai in 22 de parohii. Din aceasta pricina s-au iscat multe neintelegeri intre parohiile ortodoxe si unite, bazate pe faptul ca bisericile unite n-au lasat preotii ortodocsi sa inmormanteze credinciosii in cimitirele intabulate de catre greco-catolici. b) Un capitol distinct a fost acela al organizarii cancelariei eparhiale. In acest sens s-au intocmit dosarele de proprietati ale bunurilor bisericesti si s-a alcatuit o biblioteca cu circa 1.000 carti teologice si de cultura generala, in sectorul economic fiind angajati, in prima faza, trei functionari. c) Avand biserici si case parohiale in constructie, noua eparhie a purces la cereri pentru ajutoare, primele venind de la Mitropolia Bucovinei. Desi era toamna tarzie cand noua episcopie si-a inceput activitatea, mitropolitul Visarion a gasit rezervele financiare necesare ca sa ajute bisericile in constructie cu peste un milion de lei si cu materiale de constructie, iar Centrul Eparhial din Sighet cu 200.000 lei. d) In afara de mijloacele financiare, noua episcopie trebuia inzestrata si cu bunuri materiale. Drept urmare, Consiliul Eparhial Interimar a facut mai multe memorii pentru inzestrarea episcopiei cu bunurile necesare. Astfel, in conformitate cu dispozitiile articolului 44 din Legea pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Romane, episcopia trebuia improprietarita cu 300 hectare de padure. S-au facut interventiile necesare pentru dobandirea acestei paduri pe raza localitatii Costiui, comuna Rona de Sus, insa nu s-a putut ajunge la o finalizare, deoarece la conducerea Ocolului Silvic se aflau frati din “cealalta strana a Bisericii”. De asemenea, s-a incercat improprietarirea unor sesii episcopale si a unor imobile, dar toate aceste cereri au ramas fara raspuns. In baza Canonului 38 Apostolic, organul competent pentru administrarea averii bisericesti este episcopul. Canonul dispune ca “episcopul sa poarte de grija tuturor bunurilor bisericesti si sa le chiverniseasca pe ele ca si cand Dumnezeu i-ar sta de veghe, dar sa nu-i fie lui ingaduit sa-si ia ceva din acestea sau sa le daruiasca rudelor proprii, cele ale lui Dumnezeu”. Cu toate acestea, nu episcopul este administratorul direct al averii, ci economii si subalternii sai. Canonul 40 Apostolic dispune “sa fie cunoscute in mod lamurit bunurile proprii ale episcopului, ca episcopul, cand s-ar savarsi din viata, sa lase ale sale cui vrea, ca rudele sa nu cada la certuri si procese, iar moartea episcopului sa nu se acopere de ocara”. Se cuvine ca bunurile Bisericii si bunurile personale ale episcopului sa fie tinute in evidente separate, pentru a nu se face confuzie intre ele. De asemenea, Canonul VII Gangra dispune astfel “daca cineva ar vrea sa ia rodurile aduse pentru Biserica sau sa le dea celor din afara Bisericii, fara socotinta episcopului sau a aceluia caruia I s-au incredintat acestea, si n-ar voi sa procedeze dupa socotinta aceluia, sa fie anatema”. In fine, conform dispozitiilor Canonului 24 Antiohia “bine este ca cele ale Bisericii sa se pastreze pentru Biserica cu toata grija si cu credinta catre Atotvazatorul si Judecatorul Dumnezeu”. (Va urma). Pr. Dr. Vasile Augustin, Vicar administrativ al Episcopiei Ortodoxe a Maramuresului si Satmarului.