GAZETA DE RELIGIE / P.S. Iustin Sigheteanul a prezidat conferinta preoteasca din Prot. Baia Mare

* Joi, 26 mai 2011, au avut loc doua evenimente importante in Baia Mare. Dupa conferinta preoteasca desfasurata in Catedrala Episcopala “Sfanta Treime” din Baia Mare, a avut loc slujba de binecuvantare a noului sediu protopopesc din strada Gheorghe Doja nr. 8, oficiata de catre Preasfintitul Iustin Hodea Sigheteanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului si Satmarului, inconjurat de Consiliul Eparhial, in prezenta preotilor Protoieriei Baia Mare. Saptamana trecuta a avut loc conferinta preoteasca cu tema: “Taina Sfantului Botez in gandirea Sfintilor Parinti”, prezidata de catre P.S. Sa Iustin Hodea Sigheteanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramuresului si Satmarului. 2011 este Anul omagial al Sfantului Botez si al Sfintei Cununii. Sfanta Scriptura constituie izvorul si suportul intregii teologii. Sfintii Parinti ai Bisericii au aprofundat Sfanta Scriptura, interpretand-o intr-o maniera teologica si stiintifica, tinand cont de toate progresele inregistrate in epoca. Parintii si scriitorii bisericesti se vor dovedi aparatori ai crestinismului si promotor ferventi ai dreptei credinte in Iisus Hristos. Ei au impresionat atat prin profunzimea cugetarii lor, cat si printr-o traire autentica, vie a credintei in Dumnezeu, aratand ca numai concordanta dintre gandire, cuvant si fapta poate asigura cu succes impunerea crestinismului in societatea contemporana lor. Lucrarea de fata isi propune sa evidentieze modul in care Sfintii Parinti rasariteni au tratat Taina Botezului, demonstrand cu argumente solide faptul ca Botezul este inceputul vietii in Hristos si temelia colaborarii omului cu harul lui Dumnezeu in noua viata inceputa acum. I. Botezul – temelia colaborarii omului cu harul dumnezeiesc Botezul reprezinta prima Taina a Bisericii lui Hristos, prin intermediul careia se revarsa asupra primitorului harul lui Dumnezeu, aducand iertarea pacatelor. Este, totodata, o conditie absolut necesara intrarii in Imparatia Cerurilor, asa cum reiese fara echivoc din convorbirea Mantuitorului Iisus Hristos cu Nicodim: “Adevarat, adevarat zic tie: de nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in Imparatia lui Dumnezeu” (Ioan III; 5). Sfantul Chiril al Ierusalimului numeste aceasta Taina baia Botezului si baia renasterii. El exclama: “Mare lucru este Botezul! Pret de rascumparare pentru cei robiti, iertare pacatelor, renastere sufletului, haina luminata, pecete sfanta care nu se poate strica, car catre cer, desfatare a paradisului, pricinuitor al Imparatiei, harisma a invierii”. Botezul este prima dintre cele sapte Sfinte Taine, dand numele lui Hristos oricarui nou botezat (numele de crestin), introducandu-l sau incorporandu-l in Trupul Domnului, Biserica. Metodiu de Olimp spune ca Biserica, asemenea unei mame, este cea care se afla in dureri si naste pe cei care se boteaza; prin Botez, in fiecare om se naste in chip spiritual Hristos. Cei care s-au botezat in Hristos, prin transformarea adusa de Duhul, au devenit hristosi, Biserica fiind cea care ii transforma prin puterea cuvantului. Este necesar ca in sufletele celor renascuti sa se imprime cuvantul adevarului. O data cu Botezul incepe viata in har, sufletul dobandind puterea de a se avanta spre Dumnezeu. Harul divin se da cu adevarat celor innoiti prin Taina Botezului si „nu exista nicio indoiala ca Dumnezeu e de fata in Taina aceasta”, sustine vehement Sfantul Grigorie de Nyssa. Ne punem intrebarea fireasca: ce inseamna „nasterea de sus” despre care vorbeste Domnul Iisus Hristos in celebrul Sau dialog cu fariseul Nicodim (Ioan III; 3), Sfantul Chiril al Alexandriei ne raspunde in felul urmator: Domnul a numit „nastere de sus” nasterea din nou din Duhul, infatisand pe Duhul ca fiind fiinta cea mai presus de toate si prin El facandu-ne partasi de firea dumnezeiasca, facand sa rodeasca in noi pe Cel ce provine fiintial din ea si, prin El si in El, reintiparind in noi chipul frumusetii arhetipice si refacandu-ne spre infierea dumnezeiasca. Astfel, am fost nascuti din nou spre innoirea vietii si recreati spre infierea dumnezeiasca. Domnul a instituit Botezul ca Taina inainte de inaltarea Sa la cer, dupa Jertfa Sa de bunavoie pe Cruce, dand Apostolilor urmatoarea porunca: “...mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh” (Matei XXVIII; 18-19), precizand ca: “Cel ce va crede si se va boteza se va mantui; iar cel ce nu va crede se va osandi” (Marcu XVI; 16). Crestinii se consacra lui Dumnezeu prin Taina Botezului, subliniaza Sfantul Iustin Martirul si Filozoful. Botezul a fost si este poarta de intrare in Biserica si condiția primirii celorlalte Taine. Crestinii primelor veacuri ale crestinismului erau constienti de acest lucru si vor acorda momentului increstinarii lor respectul si solemnitatea cuvenite. Faptul ca se botezau la o varsta mai inaintata demonstreaza ca erau constienti de ceea ce se intampla cu ei si traiau la maximum intensitatea lepadarii de pacat si a inceputului unei vieti noi cu Hristos. De multe ori, Botezul cu apa era urmat de cel prin sange, avand in vedere persecutiile care au cutremurat Biserica. In pofida acestora, Biserica a rezistat prin sacrificiul celor consacrati prin Taina Botezului, adica al crestinilor, si prin puterea daruita de intemeietorul ei, Iisus Hristos. Activitatea publica a Mantuitorului Iisus Hristos cunoaste o etapa premergatoare, al carei exponent este Sfantul Ioan, Botezatorul Domnului. Incarcat de smerenie, Ioan profetea venirea lui Hristos, pregatind poporul pentru primirea Acestuia: “Si propovaduia, zicand: Vine in urma mea Cel ce este mai tare decat mine, Caruia nu sunt vrednic, plecandu-ma, sa-I dezleg cureaua incaltamintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apa, El insa va va boteza cu Duh Sfant” (Marcu I; 7-8) si “cu foc” (Matei III; 11). Se impune sa facem o distinctie intre botezul pocaintei, practicat de Sfantul Ioan Botezatorul si Botezul crestin, instituit de Mantuitorul nostru. Botezul lui Ioan se numea si botezul pocaintei, intrucat el indemna si chema la pocainta pe cei ce veneau sa se boteze, pregatindu-i pentru primirea lui Hristos. Acest botez nu era o Taina, ci un ritual, deoarece nu ierta pacatele, ci presupunea numai o curatire exterioara, simbolica. De aceea se si spunea ca este “spre iertarea pacatelor” (Luca III; 3), pe care avea s-o faca Cel ce venea dupa Sfantul Ioan. Era, am putea afirma, o anticipare a Botezului crestin. “Ioan, zice Sfantul Vasile cel Mare, a predicat botezul pocaintei si se ducea la el toata Iudeea. Domnul predica Botezul infierii, si care om din care-si pun nadejdea in El nu va asculta? Botezul lui Ioan ducea la Botez; Botezul acesta desavarseste; acela era indepartare de pacat; acesta, unire cu Dumnezeu”. De asemenea, Sfantul Chiril al Ierusalimului a remarcat faptul ca “Iisus a sfintit Botezul cand Insusi S-a botezat. Iisus nu S-a botezat ca sa ia iertare de pacate (caci era fara de pacat), ci, cu toate ca era fara de pacat, S-a botezat ca sa dea har dumnezeiesc si vrednicie celor care au sa se boteze”. Botezul crestin se savarseste prin afundarea de trei ori in apa, in numele Sfintei Treimi, insemnand moartea noastra pentru pacat, ingroparea impreuna cu Hristos in moarte, prin Botez, si invierea impreuna cu El la o viata noua, potrivit Sfantului Apostol Pavel: “Au nu stiti ca toti cati in Hristos Iisus ne-am botezat, intru moartea lui ne-am botezat? Deci ne-am ingropat cu El, in moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, asa sa umblam si noi intru innoirea vietii; caci daca am fost altoiti pe El prin asemanarea mortii Lui, atunci vom fi partasi si ai invierii Lui” (Romani VI; 3-11). Izvorul harului, ca energie divina necreata, este Dumnezeu, Unul in Treime, indiferent daca spunem harul lui Dumnezeu sau harul lui Hristos ori harul Duhului Sfant, pentru ca Tatal daruieste totul prin Fiul impreuna cu Sfantul Duh; nu se deosebesc intre ele darurile Tatalui si ale Fiului si ale Sfantului Duh, fiindca exista o singura mantuire, o singura putere, o singura credinta. Sfantul Ioan Damaschin arata ca noi, conform cuvantului Domnului, ne botezam in numele Sfintei Treimi si astfel suntem invatati marturisirea in Tatal si in Fiul si in Sfantul Duh, un Dumnezeu in trei ipostaze sau persoane, iar cei care n-au fost botezati in Sfanta Treime trebuie rebotezați. Ne botezam in Sfanta Treime pentru motivul ca avem nevoie de Sfanta Treime spre mentinerea si dainuirea noastra; este cu neputinta sa nu fie impreuna cele trei persoane treimice, fiindca Sfanta Treime este nedespartita. Harul divin izvoraste din fiinta dumnezeiasca unica, motiv pentru care spunem ca este o energie a Sfintei Treimi, apartinand in egala masura Persoanelor Treimice. Prin har lucreaza intreaga Sfanta Treime, iar identitatea de actiune in Tatal, in Fiul si in Duhul Sfant arata limpede absoluta asemanare de natura, scrie Sfantul Vasile cel Mare. Desi se numeste harul Sfantului Duh, totusi este harul Sfintei Treimi, fiindca si Botezul se savarseste in numele Acesteia: „credinta si Botezul sunt doua conditii ale mantuirii si sunt legate, de nedespartit, una de alta. Pe de o parte, credinta se desavarseste prin Botez; iar pe de alta parte, Botezul se intemeiaza pe credinta; ambele sunt depline prin invocarea acelorasi nume. Pentru ca dupa cum credem in Tatal si in Fiul si in Sfantul Duh, la fel ne si botezam in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Marturisirea precede credinta, care duce la mantuire, insa Botezul, cel ce pecetluieste asentimentul nostru, il urmeaza de aproape”. Este vorba aici despre Botezul persoanelor mai in varsta, care se pot decide in vederea primirii Tainei dupa o cunoastere prealabila a invataturii lui Dumnezeu, dupa manifestarea concreta a credintei in El. Omul isi marturiseste credinta in Dumnezeu, dupa care este pecetluit prin Botez, Mirungere si Euharistie (Tainele de initiere). In cazul pruncilor, care sunt botezati inainte de a-si putea marturisi in mod personal credinta in Dumnezeu, harul care se salasluieste in ei le va oferi posibilitatea si puterea de a se deschide spre Dumnezeu, de a-I simti iubirea si dreptatea si de a trai impreuna cu El prin alegerea binelui, prin progresul neincetat in virtute. Copii fiind, nu-si pot exprima asentimentul pentru primirea harului la Botez. Pe de alta parte, harul prezent in fiinta omului, incepand cu Taina Botezului, va lucra doar cu asentimentul acestuia in noua viata in Hristos. Viata noastra a fost mantuita si se va mantui prin apa, intrucat noi suntem „filtrati prin Botez”, zice Clement Alexandrinul. Sfantul Chiril al Ierusalimului subliniaza faptul ca Botezul se savarseste prin apa, care nu este insa una obisnuita; prin rugaciunile savarsite este invocat harul Duhului Sfant, ce ii confera materiei respective (apei) o putere de sfintire. Daca omul are o structura dihotomica, curatirea primita prin Taina Botezului este si ea indoita: atat sufleteasca, prin puterea Duhului Sfant, cat si trupeasca, prin apa ca atare. Harul se da prin apa, nu printr-un alt element, pentru ca “apa este mare lucru si cel mai nobil dintre cele patru elemente care sunt in lume. Apa este inceputul lumii, iar Iordanul, inceputul Evangheliilor… Prin baia apei in cuvantul lui Dumnezeu se elibereaza lumea de pacate”. Este interesanta paralela pe care o face aici Sfantul Chiril al Ierusalimului. Intr-adevar, la inceputul creatiei aflam ca pamantul era netocmit si gol, iar Duhul lui Dumnezeu Se purta deasupra apelor (Facere I; 2). Fara apa nu exista viata. Daca lumea incepe cu apa, la fel, propovaduirea Evangheliei Imparatiei Cerurilor are ca punct de plecare momentul Botezului Domnului in Iordan, prilej cu care lumea are posibilitatea sa-L identifice pe Fiul lui Dumnezeu intrupat in persoana lui Iisus din apa si sa sesizeze existenta unui Dumnezeu intreit in persoane. La fel, fiecare persoana trebuie sa interpreteze Botezul ca fiind temelia vietii in Hristos, a unei vieti ce incumba responsabilitate si misiune evanghelica, un inceput al unei evanghelii proprii, ca fiind baza pe care trebuie sa cladeasca, colaborand cu harul dobandit atunci. Nasterea din nou se realizeaza prin Botez, cand firea umana primeste in sine puterea lui Dumnezeu. Daca prin Hristos a venit harul, omul botezat primeste aceasta energie prin care este ridicat si pe care o va pune in lucrare prin vointa sa libera. Este vorba despre participarea la viata dumnezeiasca prin energia (harul) lui Dumnezeu, care patrunde adevarata umanitate si o readuce la starea ei naturala. Harul dumnezeiesc este cel care implineste viata umana, conferindu-i superioritate. In afara harului nu exista mantuire. Se impune ca omul sa se pregateasca duhovniceste prin apa pentru harul invierii, pentru ca el nu poate invia daca n-a trecut intai prin baia nasterii din nou. Cel care vrea sa se mantuiasca trebuie sa se nasca de sus. Prin Taina Botezului, omul se naste din nou la o viata noua in si cu Hristos, devenind frate al Sau si fiu al Tatalui, atragandu-si o uriasa raspundere pentru fiecare act intreprins in viitor. Inrudirea persoanei umane cu Hristos implica o viata din care trebuie exclus pacatul, spune Sfantul Grigorie de Nyssa. Botezul este in acelasi timp o moarte si o inviere: o moarte a omului vechi al pacatului si o inviere a omului nou, la o viata noua cu Mantuitorul, caracterizata prin sfintenie, deoarece harul Duhului Sfant se pogoara peste cel botezat, stergand pata pacatului. Prin Botez, factor unificator, devenim frati intreolalta, un singur trup, imbracandu-ne in Hristos: “Caci, cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este rob, nici liber; nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca, pentru ca voi toti una sunteti in Hristos Iisus” (Galateni III; 27-28). Sfantul Grigorie Palama arata ca noi “cu totii suntem frati, nascandu-ne prin Botez si prin harul cel dumnezeiesc. Asa precum trupul este unul singur, dar madulare are multe, iar toate madularele unui trup, desi sunt multe, un singur trup sunt, tot asa este si Hristos. Caci intr-un Duh noi toti ca un singur trup am fost botezati. Asadar, fratilor, una este baia nasterii celei din nou si dumnezeiesti, una credinta, una nadejdea, unul Dumnezeu peste toti si pentru toti si in toti, Care ne aduna intr-Insul prin dumnezeiasca iubire, facandu-ne madulare ale Sale si madulare unii altora”. Va urma. Preot dr. CRISTIAN BOLOS