Gazeta de MARAMURES nr. 109

Scandalul imobilelor si suspecta aventura a “baronului-secretar” din Dragomiresti

Cum se fura un bloc!

Aparent o localitate linistita, Dragomirestiul intra in atentia noastra din cauza unui grav caz in care “actorii principali” sunt autoritati ale administratiei publice locale, in frunte cu secretarul Primariei, Gavris Ardelean. Scandalul a fost iscat de un bloc cu sase locuinte, aflat in prezent in patrimoniul Consiliului Local Dragomiresti. Un fost consilier local, Victor Bogdan, il acuza public pe secretar de faptul ca “a reusit sa corupa si sa timoreze” majoritatea consilierilor locali si ca, in virtutea legaturilor de rudenie pe care acesta le are cu angajatii Primariei si cu o seama de consilieri locali, acesta a comis o serie de ilegalitati.

Inainte de ‘90, in Dragomiresti s-au construit mai multe blocuri, cel mai frecvent fiind folosite ca locuinte de serviciu pentru cei care primeau repartitii in actualul oras (care are numeroase institutii: Judecatorie, Parchet, Notariat, Ocol silvic, Spital). Blocul problema se afla la actualul numar 89 si, la acea vreme, era proprietatea Statului. Dupa ‘90, blocul a intrat sub administrarea SC Goscom RA Viseu de Sus. In cladirea cu doua etaje, la parter este situat sediul Oficiului Postal, un birou notarial, un magazin, restul spatiului fiind ocupat de sase apartamente. Blocul a fost dat spre folosinta in 1990 si primul locatar a fost Dumitru Atanasoaie, actualul sef al departamentului de Cercetari Penale al Politiei din Dragomiresti. Ulterior s-au mutat Ioan Fitigau (fost primar, actual inginer agronom al Primariei); Mihai Florea (invatator); Gavris Ardelean (secretarul Primariei); Mircea Butuc (medic, inlocuit ulterior cu actualul viceprimar, Radu Pitic) si Mihai Ticala. In 1994, SC GOSCOM RA Viseu a predat Primariei Dragomiresti constructiile ridicate inainte de ‘90, inclusiv blocul cu pricina. Scandalul a inceput in 2003, o data cu cererea politistului Atanasoaie de a cumpara apartamentul in care locuieste. El considera ca legea il indreptateste sa faca acest lucru.

Datele nu concorda

Cazul este complicat de cateva inadvertente si anomalii. Fostul consilier local Victor Bogdan il acuza pe secretarul Gavris Ardelean ca repartizarile respectivelor apartamente s-au facut dupa bunul sau plac si ca timp de mai multi ani nu au existat contracte de inchiriere intre locatari si Primarie. Din dialogul cu Atanasoaie si din procesul verbal de predare-primire a locuintelor incheiat intre GOSCOM si Primarie reiese ca toti locatarii celor sase apartamente au contracte de inchiriere inca din 1993. Aici apare primul semn de intrebare. Daca respectivii s-au mutat in 1990, de ce s-au incheiat contracte de inchiriere doar dupa trei ani? Ce contracte s-au mai incheiat ulterior schimbarii administratorului este greu de precizat, cert este ca singurul care ne-a fost prezentat este cel datand din 2002, in care apare numele lui Atanasoaie Dumitru. Aici apare un alt semn de intrebare. Pe antetul contractului apare data de 5 februarie 2002, in timp ce in finalul acestuia se precizeaza: “prezentul contract s-a incheiat azi, 17 ianuarie 2001, in trei exemplare...”. O distanta in timp de peste un an! In atare conditii, respectivul contract este lovit de nulitate, pentru nerespectarea conditiilor de forma impuse de lege. Care este data reala a incheierii contractului? Avem serioase motive sa credem ca data este mult ulterioara lui februarie 2002. Este o supozitie argumentata.

Uite blocul, nu e blocul!

In anul 1999 a fost intocmit inventarul bunurilor apartinand domeniului public al comunei Dragomiresti (aprobat prin hotarare de Consiliu Local). Asa cum reiese din anexa la Hotararea de CL 20 din ‘99, blocul nu apare in evidentele Primariei (!). Totusi, ulterior, in 2004, secretarul Gavris Ardelean solicita CL includerea imobilului respectiv in lista, fapt care se aproba (!). La baza acestei aprobari a stat schimbarea destinatiei locuintelor, care au devenit sociale. Care este argumentul acestei schimbari? Probabil cei interesati constientizasera gravitatea situatiei (cazul se afla pe rolul instantelor), iar blocul trebuia sa apara undeva in acte. Pana la acea data imobilul era proprietatea statului, administrat de Primarie. Prin schimbarea destinatiei, blocul a fost inclus in domeniul public al comunei. In acest fel, locatarii au putut solicita Primariei cumpararea apartamentelor. Implicarea secretarului Ardelean este evidenta, semnatura sa aparand pe actul care consfinteste trecerea imobilului respectiv in administrarea Primariei, desi persoana indreptatita sa faca acest lucru (conform actului respectiv) era contabilul sef. O bulina neagra pentru secretar.

“Sarmanii” locatari

Dar cine sunt locatarii celor 6 apartamente? Fostul consilier Bogdan explica: “Fitigau este actualul inginer agronom al Primariei si fost primar si este in relatii stranse cu secretarul. Ioan Pitic, viceprimarul, este verisor cu secretarul. Florea, invatatorul, are casa pe care a dat-o in chirie, dar prefera sa stea in apartament (si daca imparti 1.400.000 lei, chiria pe imobil, la sase... cu doua sute de mii imi convine si mie sa stau in chirie). Secretarul Gavris Ardelean are casa in Dragomiresti, dar “sta in chirie” si la bloc. Iar Atanasoaie ar avea unde sa stea, Consiliul Local a predat prin transfer Politiei un bloc cu sase apartamente pentru lucratorii Ministerului de Interne. In momentul de fata, in acel bloc exista doua apartamente libere, la ultimul etaj. Acelea la ce se folosesc? In schimb, apartamentul in care sta Atanasoaie nu se poate da unui alt specialist care are cerere depusa la Primarie. Nu mai spun ca seful de la Cercetari Penale are material pregatit pentru construirea unei case.”

Cu familia la grefier

Toate aceste abuzuri au ajuns in fata instantelor de judecata. Seria proceselor a fost inceputa de Atanasoaie, care a solicitat in 2003, prin instanta de judecata, vanzarea apartamentului prin hotarare de CL (pentru a-l putea cumpara el). Procesul a fost pierdut de CL Dragomiresti, din motive ciudate. Bogdan afirma ca secretarul nu a instiintat CL de existenta unui proces (?). “Secretarul trebuia sa ne spuna: bai, tembelilor, uite aici citatia, ce facem? Punem avocat? Balamucul a inceput dupa ce s-a ajuns la proces”, sustine Bogdan. Pentru evidentierea stranselor relatii administratie-justitie din Dragomiresti, mentionam ca Primaria si Judecatoria au sediul in aceeasi cladire! Instanta a obligat CL sa incheie contract de vanzare-cumparare cu Atanasoaie. CL Dragomiresti a inaintat recurs si s-a ajuns la Curtea de Apel Cluj. Instanta i-a cerut lui Atanasoaie copia dupa contractul de inchiriere (avut cu administratia locala), dar pentru ca acesta nu l-a putut prezenta (!), procesul s-a suspendat. Ne punem intrebarea de ce Atanasoaie nu a prezentat instantei clujene contractul sau de inchiriere cu Primaria si de ce s-a adresat instantei pentru a obliga Primaria sa incheie un contract cu el? Judecatoria Dragomiresti a obligat institutia sa incheie un astfel de contract cu Atanasoaie. Bogdan declara ca acel proces nu a fost tocmai in regula: “exista o legatura intre secretarul Gavris Ardelean si Judecatorie: sotia sa, Ioana Ardelean e grefier la Judecatorie!”

Consiliul “unit”

In toata aceasta “panza de paianjen”, tesuta parca din pile, nepotisme si afaceri personale, secretarul Ardelan pare cel care “coordoneaza”. Tot Bogdan confirma nepotismul celor care decid in primarie: “Viorel Zubascu, consilier local, este finul secretarului; Ion Petrovan, consilier local, este verisor cu secretarul; Ion Zubascu, consilier local, este o alta ruda a secretarului; Ana Nut, trezorierul, este angajata la o asociatie sportiva a carei presedinte e secretarul; sotia sa e grefierul Judecatoriei; viceprimarul, Ioan Pitic, e verisor cu secretarul. Noul CL este in totalitate de partea secretarului Ardelean - unii sunt si dau cu trompeta pe la Ministerul de Interne. Am vazut legitimatia unuia dintre consilierii locali, pe care scrie !” Pe de alta parte, in unele sedinte de CL, Atanasoaie apare in actele oficiale ca fiind consilier local! In altele, apare ca invitat. De unde si pana unde aceste calitati, cine i le confera? Legea... in nici un caz. Pana la definitivarea cazului pe calea instantelor de judecata mai este drum lung, mai ales ca a fost sesizat si Parchetul National Anticoruptie din Cluj. Vom reveni.

“O frauda evidenta!”

“Am aflat de procesul de la Curtea de Apel Cluj doar in 19, cu o zi inainte de infatisare! Presedintele (completului de judecata, n.red.) s-a schimbat, pentru ca au fost interventii din exterior. Nu-l pot acuza pe presedintele Repede. El este din Viseu si probabil s-a opus, nedorind sa se compromita, a fost schimbat. A fost inlocuit cu adjuncta lui. In afara acestui bloc, mai exista un alt bloc predat de GOSCOM, ramas in faza de fundatie. Au fost aduse materialele, trebuia numai ridicat. Atat a mai ramas – fundatia, pentru ca secretarul si-a dus planseele si si-a facut casa. Iti spun si omul care le-a dus cu masina. Este o frauda atat de evidenta, incepand de la fals si uz de putere. Cat timp semnezi in locul contabilei sefe si tii actele sub perna... Cum se poate asa ceva? Sa treci toate nimicurile in domeniul public, ulite, statie de autobuz, curti, dar sa omiti blocul respectiv? Sa ma lamureasca si pe mine justitia, sa am inima impacata, ca este integru si merita sa mai stea acolo.” – Victor Bogdan

Ce spune Ardelean?

“In 1994, GOSCOM a predat atat blocul, cat si contractele de inchiriere catre Primarie (pentru ca pana atunci am platit chirie la GOSCOM). Consiliul Local, printr-o Ordonanta de Urgenta a Guvernului, era obligat inca din 2001 sa incheie contracte de inchiriere pe o perioada de cinci ani. Cu incalcarea legii, s-au prelungit doar pe sase luni. Fara a se tine cont de prevederile ordonantei. Daca se respecta efectiv legea, nu se ajungea aici. A fost o neregula a Consiliului Local. Contractele trebuiau reactualizate si CL nu putea sa accepte incasarea chiriilor fara a face asta. Dupa inceperea scandalului, noi, locatarii, am solicitat Consiliului Local prelungirea contractelor de inchiriere. Am obtinut acordul majoritatii consilierilor, dar vechiul consiliu s-a dizolvat si nu s-a mai aprobat. In 1999, blocul nu a fost cuprins in inventarul bunurilor domeniului public, pentru ca legea prevedea foarte clar faptul ca numai apartamentele cu destinatie de locuinta sociala pot fi incluse (ori la acea data, apartamentele aveau destinatie de locuinte de serviciu, pentru ca 90% din locatari erau functionari publici). In 2004, a fost cuprins, pentru ca apartamentelor li s-a schimbat destinatia prin hotarare de CL, care este pasibila de a fi atacata in contencios administrativ. Legea spune foarte clar care sunt apartamente sociale si care sunt de serviciu. In legatura cu faptul ca membrii CL nu au fost anuntati de procesul intentat de Atanasoaie, nu am nici o vina. Eu i-am comunicat primarului acest lucru si el avea obligatia de a convoca o sedinta extraordinara de CL si sa li se puna in vedere consilierilor faptul ca erau parte in proces. Casa am in Dragomiresti, dar e neterminata. Planseurile de la blocul neterminat, despre care Bogdan spune ca le-as fi dus acasa, nu au existat niciodata. Trebuie sa stiti despre Victor Bogdan ca a fost condamnat intre 1965 si 1971 de trei ori pentru furt si conducere fara permis, totalizand 11 ani si 10 luni inchisoare si 9 ani interdictie. Asta e o razbunare pentru ca nu am acceptat sa ma impac cu dansul in fata instantei.” Gavris Ardelean, secretarul Primariei Dragomiresti

Ciprian DRAGOS











POLITICA, ATITUDINE, ANCHETE





Lista parlamentarilor incompatibili legati de Maramures

Parlamentarii rusinii

Coalitia pentru un Parlament Curat a intocmit o lista care include toti candidatii considerati incompatibili pentru functia de parlamentar, aflati pe listele Uniunii PSD+PUR, Aliantei D.A. PNL-PD si partidelor UDMR si PRM. Din cei 153 de oameni considerati patati (din motive de traseim politic, colaborare cu Securitatea, uz de influenta in scopuri pecuniare, averi nejustificate, probleme cu legea), 95 apartin Uniunii, 46 PRM, 9 Aliantei si 3 UDMR.

Din judetul Maramures nu s-a regasit nici un candidat pe lista ”rusinii” intocmita de Coalitia pentru un Parlament Curat CPC, lista care urmeaza a fi multiplicata in doua milioane de exemplare si difuzata in intreaga tara. Maramuresenii n-au incaput pe liste, nu din pricina sfinteniei lor, ci pentru ca n-au fost prinsi cu ”fofarlica”. Inca. In schimb, pe lista am gasit (provenind din alte judete), o serie de candidati considerati incompatibili care au sau au avut legaturi de diferite tipuri cu Maramuresul.

Pesede-cruce-pur

l Teodor Maghiar (candidat de Bihor): fost rector al Universitatii Oradea, acuzat de presa pentru deturnari de fonduri, improprietarire prin fals, si cercetat de Parchet pentru fraudarea alegerilor. Are legaturi cu Maramuresul prin Universitatea in care taie si spanzura, institutie in care studiaza o multime de politisti, militari si functionari maramureseni, care (parte din ei) si-au luat examenele pe baza de ”relatii” cu ex-rectorul. l Razvan Theodorescu (Botosani): acuzat ca si-a favorizat prietenii (fosti tovarasi proletcultisti) cu fonduri ale Ministerului Culturii pe care il conduce, in detrimentul altor oameni de litere, mult mai valorosi. Din cauza indiferentei lui Theodorescu, conacul din satul Tisa a fost demolat, castelul din Satulung a incaput pe mana lui Maries, o multime de cladiri urbane (monumente istorice) au disparut, iar in cateva biserici de lemn ploua. Patrimoniul arhitectonic al Maramuresului a suferit pierderi imense si irecuperabile in ultimii ani, si asta “datorita” lui Theodorescu. l Ion Iliescu (Bucuresti): incepand cu 1994 s-a pronuntat impotriva restituirii de catre instante a imobilelor nationalizate si a padurilor catre fostii proprietari. Miile de procese deschise de maramureseni contra Statului stau marturie. Toti morosenii vaduviti de proprietati pana azi au, asadar, pentru ce sa-i multumeasca Tatukului. l Corneliu Pascu (Buzau): membru PUR. Actionar la fosta firma de stat SC Cominco SA si acuzat de neplata datoriilor catre Stat. Alti celebri actionari la Cominco sunt: Mihai Grozavu (Suceava), Octav Cozmanca (Suceava)-fost sef cadre UTC iar acum presedinte executiv PSD, si Serban Mihailescu (Teleorman) - fost Secretar General al Guvernului, protagonist in mai multe scandaluri de coruptie, cel care a fost administrator al Cominco SA. Firma respectiva a obtinut prin influenta patronilor acesteia, fara licitatie, o multime de lucrari executate pe bani publici. In Maramures, cel mai celebru caz de lucrari “made in Cominco” se gaseste la Baia Borsa. Acolo unde patru blocuri distruse intr-un incendiu au fost reabilitate de societatea baronilor PSD, in schimbul a circa 14 miliarde de lei. Lucrarile au fost supraevaluate, si sunt de o calitate execrabila. l Doru Ioan Taracila (Calarasi): celebru baron pesedist, cercetat penal pentru incalcarea embargoului cu Iugoslavia, dosar inchis in anul 2000, din cauza imunitatii sale de parlamentar. Taracila este perceput ca patron al SC BERG Sistem Gaz SA Calarasi, firma de apartament, care a castigat in mod dubios licitatia pentru distributia de gaz metan in Sighetu Marmatiei. Lucrarile evaluate la 3,5 milioane de dolari, nu au inceput nici azi, la un an de la obtinerea contractului. 60 de mii de maramureseni intra intr-o noua iarna fara gaz metan, datorita neseriozitatii firmei BERG. l Ioan Chelaru (Neamt): a fost proprietarul firmei Gelsor, cea care a administrat FNI, fond de investitii care a bagat o multime de maramureseni in faliment, banii depusi de acestia nemaifiind recuperati pana in ziua de azi. l Antonie Iorgovan (Prahova): avocat celebru, a aparat de-a lungul timpului o multime de corupti (desi legea interzice asta parlamentarilor). Iorgovan il apara de lege si pe ex-primarul de Borsa, Gavrila Grec, acuzat pentru mai multe fapte penale. l Ioan Mircea Pascu (Satu Mare): ministru al Apararii, banuit ca ar fi patron mascat al fondului forestier al Vaii Vaserului, prin intermediul firmelor lui Gheorghe Coman (zis Varzaru): Vasilica Com SRL si RG Holz Company. l Ilie Sarbu (Timis): fost director al Seminarului Ortodox din Caransebes, in anul 1990 exclus rusinos de Mitropolitul Nicolae al Banatului, pentru colaborare cu Securitatea. Protectorul preotului Vasile Petrovai din Sighetu Marmatiei, cel care a pus mana ilegal pe 4,5 hectare din suprafata Sighetului (aproape 1%). In perioada cand a fost ministru al Agriculturii si Padurilor, de Sarbu s-au lovit o multime de cereri de retrocedari fond forestier formulate de maramureseni. O parte din vina pentru distrugerile padurilor de la Borsa si Poienile de sub Munte poate cadea in sarcina sa. l Miron Mitrea (Vrancea): ministrul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, este acuzat de CPC ca a atribuit fonduri discretionar pentru localitatile si judetele pesediste, in incercarea de discreditare a eficientei alesilor opozitiei. Fapt verificabil si in Maramures, unde Sighet, condus de reprezentantii PSD, a obtinut prin Mitrea aproape 200 de miliarde pentru lucrarile de infrastructura (in special constructii de blocuri), iar Baia Mare-nimic.

PRM

l Aurel Ardelean (Arad): rector al Universitatii Vasile Goldis din Arad, acuzat ca a dezvoltat sucursale nelegalizate si neacreditate, obtinand ”bani negri”. l Paul Magheru (Bihor): prorector al Universitatii Oradea, a reusit crearea unui mare clan de familie pe banii publici, in cadrul universitatii. Legat de Teodor Maghiar. l Ioan Bancescu (Suceava): intre 1991-1996 a fost subprefect al judetului in care candideaza, emitand o multime de titluri duble de proprietate. Padurile si pasunile aflate in litigiu intre Borsa si Carlibaba, in zona Pasului Prislop, se afla in situatie juridica incerta si din cauza lui Bancescu. De la Alianta D.A. si UDMR n-am gasit pe lista CPC nume legate de Maramures (decat tangential, precum pe Verestoy Atilla, cel care este proprietarul firmei Hungastro, producatoare de tichete de masa). Asta nu inseamna ca vom opri investigatiile. Timpul le rezolva pe toate, si probabil (aici trebuia scris: sigur?) vom obtine mai multe date ale invizibilei caracatite politico-economice. Pana una alta, lista rusinii in varianta maramureseana, este aceasta.

Teofil IVANCIUC





Ilegalitatile unui operator de televiziune prin cablu

Cablul care ucide!

Avalansa de firme-operatori de televiziune prin cablu i-a determinat pe unii patroni sa isi extinda aria de cautare a potentialilor clienti in mediul rural. Oferta redusa ii determina pe consumatorii de la sate sa accepte orice conditii de pret si calitate impuse de operator. Povestea de fata il are drept personaj pe patronul unei firme din Dumbravita, care instaleaza cablu TV pe stalpii de inalta tensiune, chiar daca nu este autorizat. Rezultatul: un angajat a murit.

La 60 de kilometri de Baia Mare, in Basesti, localnicii-teleasti sunt vitregiti de soarta. In comuna se “prind” doar cele doua canale ale postului national. Prin luna august 2004, in zona si-a facut aparitia Aurel Sabau, administratorul unor firme din Dumbravita, care se ocupa cu televiziunea prin cablu. Pentru a castiga credibilitatea satenilor, patronul Aurel Sabau a fost insotit de Ioan Calauz, primarul comunei, si de Bolchis, seful de post din localitate. Prezenta “persoanelor cu greutate” a avut rezultatul scontat de Sabau: satenii au “baut aldamasul” pentru afacerea secolului – televiziune prin cablu in comuna.

Actiunea “Cuplarea”

Doritorii au platit conectarea de 1,5 milioane de lei, plus un cost suplimentar pentru cablul intins de la stalpii de curent (!) pana la casa fiecarui abonat, suma totala depasind 2 milioane de lei. De asemenea, abonatii s-au angajat sa plateasca lunar 130.000 de lei. Chiar daca e “cam scump”, iar transmisia e departe de a fi ireprosabila, satenii se multumesc cu putin (“ce sa facem?, inainte de abia aveam 2 canale, ii bine asa cum ii...”). Pentru firma lui Sabau, problemele au inceput sa apara la vreo doua saptamani de la instalarea cablului, cand angajatii Electrica au dat jos cablul, Sabau nefiind autorizat sa aseze cablul pe stalpii de inalta tensiune. Intreruperea a durat doar cateva zile deoarece, cu tupeul unui adevarat om de afaceri, chiar daca nu a incheiat un contract cu Electrica, Sabau si-a pus din nou cablul pe stalpi. “Nu e terminata reteaua si nu se poate face deocamdata proiectul(!). Cand este gata, se monteaza amplificatoare pe stalpi. Acum, acestea nu sunt montate si functionam cu amplificatoarele noastre de la blocul din Basesti, de unde emitem”, a explicat Sabau. Adica mai intai iti contruiesti casa si apoi ceri aprobarea proiectului? Nu e prima data cand auzim asemenea scuze.

Iar contractele…

Avand in vedere ca nu toti abonati au fost “cadorisiti” cu cate un contract, este destul de interesant cum se va realiza proiectul cu Electrica. “Eu am incasat in locul lor abonamentele, ca sa nu vina ei de fiecare data, cu contractele nu ma ocup eu. Stiu ca nu or dat contracte la toata lumea, ca or fost oameni care nu or platit toti banii o data. Numai vreo noua oameni au platit toti bani pe loc. Da, o spus ca trebuie sa le aduca. Eu nu stiu ce sa va spun, mai bine vorbiti cu domnul Sabau”, a spus Slivia Bolchis, sotia sefului de post, responsabila cu colectarea abonamentelor (“functie” cu care a fost platit acceptul seful de post de a face parte din delegatia comunala ce i-a convins pe sateni?). Cele cateva contracte si chitante impartite prin sat arata ca pe fituici apare o firma, iar pe chitante… alta firma. “Saptamana trecuta am scos chitantele pe noua firma. Am incheiat contractele pe firma Electronic Tare, dar vom incheia facturile tipizate pe firma Per Alma. Am vrut sa fac o alta firma. Apoi, vom incheia si contractele, dupa ce se achita toata contravaloarea”, sustine Sabau, avansand un scenariu cam paralel cu legea. De asemenea, localnicii isi pun intrebarea ce se va intampla in cazul in care proiectul lui Sabau nu va fi acceptat de Electrica. Cine ii va despagubi (pentru ca 2 milioane de lei - plata pentru cuplare - nu sunt o nimica toata pentru sateni)?

Mort pe cablu

Cel mai socant fapt legat de montarea ilegala a cablului pe stalpii de curent a fost moartea unui angajat. Dar Sabau paseaza responsabilitatea exclusiv in vina fostului angajat, desi banuim ca nu s-a cocotat omul pe stalpi, de capul lui. “Referitor la accidentul de la Dumbravita, este vina celui care s-a urcat pe stalpi si a aruncat un cablu peste sarmele de curent si au facut scurt-circuit. A fost angajatul meu. El este vinovat. Nu avea ce sa caute la acea inaltime pe stalpi, din moment ce noi lucram mult mai jos”, explica Sabau.

“Oameni fara responsabilitati...”

“Este vorba despre firma Electronic Tare. Cei de acolo si-au montat cablu pe reteaua noastra fara proiect, fara contract si fara aprobare. Sunt doi pasi care trebuie urmati. In primul rand, se face un proiect pentru a vedea daca stalpii sunt destul de rezistenti sa suporte cablul respectiv si, in faza a doua, se incheie un contract, firma urmand sa achite o chirie. In acest caz nu s-a intreprins nimic in acest sens si am dat cablul jos. Daca este tot pe stalpi, inseamna ca nu s-a deplasat nimeni de la noi acolo. Cu ei am mai avut un caz, la Dumbravita, unde, tot asa, au instalat fara aprobarea noastra. Numai ca persoana care s-a urcat pe stalpi sa monteze cablul s-a atins de un fir de otel care sustinea reteaua noastra si a murit. Noi l-am dat jos. Sunt oameni fara responsabilitati si daca vor sa aiba o activitate lucrativa, atunci trebuie sa fie seriosi.” – Radu Lupan, director SC Electrica

Mihaela MIHALEA, Ciprian DRAGOS





Trista si dramatica realitate din lumea copiilor institutionalizati

Prostitutia copiilor

Cunoscut mai degraba ca o “casa de copii” decat o cladire cu valoare culturala, conacul de pe strada Valea Borcutului din Baia Mare se afla in pragul distrugerii definitive. Castelul, cum era numit, a fost construit la inceputul secolului XX si a apartinut lui Alexiu Pocol. Conacul fostului liberal a fost vizitat de personalitati ale vremii, printre care Nicolae Iorga.

Dupa moartea lui Alexiu Pocol, unul dintre bogatii orasului ajuns primar in anii ‘27-’28, conacul de pe valea Borcutului a fost parasit, fara a avea o destinatie anume. In anii “epocii de aur”, in cladire au fost adusi copiii institutionalizati. Pe vremea aceea, administrarea conacului cadea in sarcina Inspectoratului Scolar (ISJ). Dupa Revolutie, dupa anii haotici in ceea ce priveste protectia copiilor, dupa infiintarea Directiei pentru Protectia Drepturilor Copilului (DPC), casa de copii de pe Valea Borcutului a fost preluata de noua institutie. Azi, conacul este o cladire prapadita, din care sunt utilizabile doar beciul (depozit de muraturi) si cateva incaperi de la etaj (unde se stocheaza haine).

Proiectul “prietenilor”

Incepand din februarie 2004, in Centrul respectiv se deruleaza un proiect de inchidere a locatiei, urmand ca 92 de “locatari” - copii sa beneficieze de o alternativa rezidentiala (ce se va intampla cu respectivul conac nu intereseaza pe nimeni - DPC si ISJ l-au folosit zeci de ani, iar acum il lasa prada ruinei). Proiectul este rezultatul unui parteneriat intre DPC si HHC Romania, cu finalizare in martie 2005. Asa cum reiese din proiect, obiectivul este “inchiderea institutiei Valea Borcutului, prin plasarea rezidentilor in ingrijire alternativa”. Pana in prezent, copiii au fost reintegrati, trecuti in plasament familial, iesiti din sistem in baza varstei de 18 ani si asistati. Se preconizeaza ca o parte din cei ramasi sa vina in casele de tip familial. Nu intram in amanuntele unui proiect cu dedesubturi suspecte, marginindu-ne acum la alte aspecte. Proiectul prevede ca 25 de copii sa treaca in asistenta maternala. Asta trebuia sa se intample pana acum, dar realitatea demonstreaza ca numai cinci copii au fost dati in asistenta maternala (cat despre asistentii maternali, cine le va plati salariile, din moment ce organigrama DPC e deja prea incarcata?). Cei din Consiliul Judetean nu au stiut nimic despre proiect, iar acum se vad nevoiti sa respecte contractul. Pe de alta parte, un numar important de copii vor ajunge in casele de tip familial construite de Stefan Darabus. Ciudat, pentru ca asa cum aratam in articolul anterior, drumul catre gasirea de locuri libere in casele respective (pentru a se evita supra-aglomerarea) a fost pregatit prin parteneriatul ASSOC-DPC, care viza restructurarea centrului de pe Dragos Voda. Florian Salajeanu nu a respectat termenii contractului si a luat trei copii din casele lui Darabus. Care Darabus avea nevoie de spatiu pentru copiii de pe proiectul lui. Observati traseul?

Abuz sexual si prostitutie!!!

Intre argumentele care au dus la promovarea si castigarea proiectului gasim si faptul ca in Centrul de pe Valea Borcutului au avut si au loc abuzuri sexuale. “In institutie exista o traditie a abuzului sexual, multi copii din Valea Borcutului fiind implicati in prostitutie si supusi riscului de a fi traficati pentru a fi exploatati sexual. Inchizand Valea Borcutului vom provoca si industria locala a sexului si vom intampina un grad mare de rezistenta din partea grupurilor de infractori care castiga sume considerabile de bani din vanzarea copiilor”, se specifica in proiect. Este pentru prima data cand intr-un act oficial se gasesc referiri la grave anomalii ce au loc in aceste case de copii ai nimanui. Am verificat cele expuse in proiect si unele lucruri s-au confirmat. Marti, 16 noiembrie, ora 18, am incercat sa intram in Centru si sa luam legatura cu copiii prezenti. Letitia Popan (educator) ne-a refuzat, argumentand ca a primit instructiuni ca cei din presa sa nu aiba acces decat in prezenta sefului de centru ori a directorului DPC. Seful de Centru fiind in Baia Mare, nu am fost lasati sa discutam cu copiii. Totusi, mai multi dintre ei, vazandu-ne, au iesit in strada si ne-au impartasit cateva “amanunte” socante. “Fetele de aici sunt curve. Se duc cu tiganii de sus. (din partea de sus a vaii, n.red.) Nu stiu ca au mers pe . Era o fata care a facut strip-tease si a fost pe . Dar de altele nu mai stiu”, a declarat I.F., unul dintre copiii din centru. “Stim ca centrul se va desfiinta. Acum, ca ne-am obisnuit aici... Noi am vrea sa mergem in case de tip familial, dar cu blocul ce se va intampla? O sa-l sparga tiganii. Da, fetele is curve. Mai vin unii si le mai platesc, mai mult tigani”, a afirmat G.N.

Confirmari de la Politie

Trecand peste declaratiile acestor copii, declaratii ce pot fi subiective, ne aflam in fata unui crunt adevar. Multi din copiii institutionalizati au fost si mai sunt inca abuzati sexual. In afara de acest centru, aflat la capat de lume, unde se pot intampla multe, GAZETA a gasit cazuri similare la casa de pe Dragos Voda sau mai cunoscutele cazuri de la Gardani, Ocna Sugatag etc. Si de la abuz sexual pana la prostitutie nu este decat un pas. Din numeroasele informatii primite la Centrul de pe Valea Borcutului, unele minore practica “cea mai veche meserie” cu stiinta celor care ar trebui sa-i ingrijeasca. Vom reveni asupra acestui subiect, mentionand ca am luat legatura cu Politia judetului si, la o prima discutie, am aflat ca in acest an, intr-adevar au fost mai multe sesizari privind abuzuri sexuale in Centrul de pe Valea Borcutului. Ne mira faptul ca cei care conduc DPC sufera subit de un soi de amnezie, necatalogata in publicatiile de specialitate. Vom reveni. Cu siguranta.

Nicolae TEREMTUS, Ciprian DRAGOS





Liderul USM Maramures amenintand (!) viitorii parlamentari. Ha-ha!

Batand campii cu... lampa

Soarta mineritului din nordul tarii este “batuta in cuie” de mai bine de un an. Actualul guvern a stabilit strategia de dezvoltare a sectorului minier pana in 2007, anul aderarii la UE. Este cunoscut faptul ca una din conditii a fost eliminarea subventiilor in minerit, ceea ce inseamna a pune lacat cam pe tot ce inseamna exploatari miniere. Ceea ce nu-i o noutate.

Strategia de dezvoltare a sectorului minier se poate intui usor din celebrul program “Andersen”, din cerintele FMI, BM, din spusele ministrului Industriilor sau ale lui Gavrila Baican (Secretar de Stat), din presa. Acesta e motivul pentru care si in acest an, peste 1.500 de mineri moroseni au parasit sistemul. Programul de “eliminare” a activitatii miniere din Maramures (nu vom discuta acum corectitudinea acestuia) este stabilit, bugetul Companiei Remin pe 2005 este 75% din cel de pe anul acesta, in buget fiind incluse si sumele care se vor dirija catre capitolul “Plati compensatorii” (adica subventia este si mai mica). Rezulta ca 2005 vine cu noi concedieri colective sau, altfel spus, se respecta ce s-a hotarat.

Hop si Pasca

Daca pentru toti cei din sistem lucrurile sunt limpezi (din acest punct de vedere, repetam: ar fi existat si alte solutii, dar mafia din minerit ca si cea a lemnului, mafie cu iz trandafiriu ori cu izul celor care s-au perindat la Putere, au stiut sa “traga spuza pe turta lor”), pentru Gheorghe Pasca, liderul sindicatului USM Maramures, lucrurile stau diferit. Daca ar fi doar asta, nu ar fi nici o problema, dar Pasca uzeaza de instrumentul numit “o anumita parte a presei locale” pentru a produce si induce ideea ca este stapan pe situatie. El a convocat o intalnire cu politicienii angrenati in campania electorala pentru a afla, cica!, ce vor face acestia pentru mineritul maramuresean. Raspunsurile celor ce vor voturi (minerii sunt inca o masa de voturi insemnata) nu au putut fi decat ipocrite. Ce poti face intr-un sistem care este deja planificat sa dispara? Pasca, in schimb, ameninta cu actiuni sindicale (aici chiar ne-am distrat amintindu-ne de ultimele pichetari ale Prefecturii), dar si cu voturile ortacilor in schimbul sprijinului pentru a prelungi agonia. Pasca s-a plans ca vor avea de suferit firmele care lucreaza cu Remin. Ei, aici este durere mare!

Firme si sponsorizari

Liderul USM Maramures are multe interese in aceasta zona si nu numai. Pasca ii acuza pe pesedisti si ii ameninta, dar sunt cunoscute legaturile sale cu cei de la Putere, cu cei pe care i-am numit “baronii mineritului din nord”. Tocmai de aceea punem si noi cateva intrebari:

1. Firmele lui Dulfu (cel ce a fost in perioada romantica a revolutiei romane pe “baricade”) si Birle (al carui fiu conduce Agentia de Dezvoltare… aia cu denumire imposibila si kilometrica) vor avea de suferit dupa 2007?

2. Aceste firme fac comert cu concentrate in spatiul ex-iugoslav?

3. Cele doua familii s-au incuscrit si au legaturi de rudenie cu liderul Pasca?

4. Sunt alte firme care sponsorizeaza activitati sportive (rugby) unde liderul USM este presedinte, iar prin reducerea activitatii aceste sponsorizari vor disparea (la fel ca si importanta lui Pasca)? Ar mai fi multe de-ntrebat, dar pana la primirea raspunsurilor ne limitam la atat. Este clar ca cel care pozeaza in “luptatorul” pentru cauza minerilor are o mare problema. Pe masura ce ne apropiem de momentul 2007, Pasca va trebui sa se reorienteze si sa se apuce de o activitate. El, care de atatia ani mimeaza o activitate intensa sindicala, dar nu prea stie cum se vede lumea din subteran. Ar fi regretabil daca politicienii vor dovedi slabiciune de caracter si vor tine cont de spusele acestui lider depasit de situatie, in aparenta, dar care are multe interese, paralele cu ale celor pe care ii reprezinta.

Nicolae TEREMTUS





Am mai castigat doua procese!

In 2 iulie 2004, un gardian public, imbracat in uniforma si aflat in stare de ebrietate, m-a amenintat cu moartea, pe motivul ca “am scris despre un coleg de-al sau ca nu-i incape capul sub cascheta”. Fapta s-a petrecut in incinta Memorialului Sighet, in prezenta mai multor martori. L-am actionat in judecata pe gardian pentru infractiunea de amenintare, solicitand condamnarea sa si daune morale. Cateva zile mai tarziu, gardianul m-a dat in judecata pentru ca l-as fi calomniat in presa. Procesele s-au derulat pe parcursul mai multor sedinte, ultima avand loc pe 8 noiembrie. In 16 noiembrie, Judecatoria Sighet a dat sentintele: in dosarul pentru amenintare, inculpatul Dancus Dinu Dorin a fost gasit vinovat si a fost condamnat la plata unei amenzi penale in valoare de 5 milioane de lei si cheltuieli de judecata. In cazul in care am fost inculpat pentru calomnie (acuzat ca as fi folosit termeni ca “bruta” sau “stare de ebrietate”), instanta m-a gasit nevinovat, fiind achitat. Remember jurnalistic: in 2004 am fost amenintat de doua ori, lovit o data, tarat in doua procese de calomnie etc. Am trecut peste toate, am castigat ce s-a putut si merg inainte. Dar fac un apel public catre cei care nu au loc de mine, apel pe care sper ca Seful il va gazdui in paginile GAZETEI: “Dragi dusmani: Mai lasati-ma o data in pace! N-am chef sa fiu tarat prin tribunale, doar pentru ca sensibilitatea voastra este exagerata. Daca nu va convine ce scriu eu, cereti drept la replica! Mai ales ca nu atac pe nimeni din motive personale, ci doar pentru informarea cititorilor. Daca optati pentru atacul in Justitie, aflati dar ca stiu sa ma apar. Si ca, si de-o fi sa pierd in instantele romanesti, stiu calea catre Strassbourg. Si ca acela care ma va da in judecata fara sa fiu vinovat isi va asuma un risc: voi proceda la fel, solicitandu-i daune morale. Pentru ca m-am saturat sa-mi pierd zilele pe holurile tribunalelor, asa, pe degeaba. Tineti minte! Gazetarul de serviciu, Teofil Ivanciuc.” P.S.: Corpul Gardienilor Publici Maramures s-a umplut de... cacao, in cazul Dancus. Poate acum o vor drege. Mai ales ca astfel de angajati ar putea compromite definitiv institutia. Urmarim reactia, domnule Zehan.

Teofil IVANCIUC





Coltu’ meu

Lasa-ne!

Nicolae Boitor, destoinicul director al DPC Maramures (interimar si destoinic, deoarece isi ridica o casa ca tot omu’) nu realizeaza ca in functia de conducere pe care efemer o gireaza este nevoie de un om care sa poata conduce in sensul adevarat aceasta institutie-colos, aflata in subordinea CJ. Cat timp la conducerea judetului s-au aflat pesedistii lui Alexandru Cosma, am pus pe seama lor greselile din DPC. Si am avut dreptate. Dupa alegerile locale, cand “au venit ai nostri”, dupa cum au spus multi, nu s-a intamplat mai nimic bun la DPC. Singura masura luata, si aia cu “cantec”, a fost schimbarea directorului Augustin Botis. Acum, director este Boitor si daca acest om va mai fi lasat inca mult timp la conducerea institutiei, “guvernantii” judetului vor avea surpriza sa constate ca problemele DPC au ajuns si mai grave decat au fost. Se pare ca cei care conduc administrativ judetul nu inteleg ca bugetul acestui judet nu este al DPC, nici al lui Kovacs, ori al consilierilor ce alcatuiesc comisia de specialitate din CJ. Nu este posibil ca dupa atatea luni sa nu se ia masuri radicale la problemele care se cunosteau sau la problemele ridicate, de exemplu de GAZETA. Nici acum nu ati facut nimic pentru copiii adusi de la Sighet. Am trimis atentionari unor organisme internationale, dupa cum am promis. Am ramas cu un gust amar vazand ca cei care conduc acum judetul trateaza aceste probleme cu atitudinea celor care sunt sefi. Adica, nu fac nimic! Probabil, voi fi acuzat ca am fost cumparat (a devenit un loc comun), am aflat si suma pe care am primit-o pentru materialele care au aratat o parte din porcariile de la DPC. Nu sunt un incoruptibil, nu vreau sa pozez in cel care vine calare pe calul alb al dreptatii si este singurul detinator al adevarului. Sunt un tip care bea zilnic chefir, de mai bine de o luna nu mai fumeaza (dar viseaza cartuse de tigari) si are ce are cu problema copiilor institutionalizati. Sunt afectat, daca se poate intelege acest lucru, de modul in care administratia judetului de acum, si cea de dinainte si tot asa, si-au batut joc de copiii nimanui. Domnule director Boitor, astazi (miercuri, n.red.) mi-ati demonstrat ce stiam. Nu sunteti pregatit pentru aceasta functie. Sunteti din categoria “asa nu!”. Povestea casei de pe Valea Borcutului va continua si va anunt respectuos ca voi fi primul care va semna ca sa fiti schimbat. Poate voi face o colecta de semnaturi in Piata Revolutiei!

Nicolae TEREMTUS





Cacialmaua programelor guvernului Nastase care au clacat

Calculator cu lemne

Guvernul PSD a promis mai multe decat oricare alt Executiv: de la restituirea proprietatilor si pana la compensarea cu 90% a medicamentelor sau recorelarea pensiilor. Rezultatele se vad la sfarsit de mandat: majoritatea promisiunilor nu au fost onorate sau au fost realizate partial. Pentru exemplificare, aflati cum au clacat programele “Un calculator pentru fiecare” si “Ajutoare pentru incalzire”.

Conform fisei municipiului Sighetu Marmatiei, indicatorii tehnico-economici privind configuratia saraciei arata astfel: in Sighet traiesc in saracie extrema 0,8% din populatie, in saracie severa 1%, 25% din populatie supravietuieste intr-un “grad de saracie cu deficit de resurse necesare unui trai decent”, iar alti 35% au un venit relativ scazut. Tragand linie, din totalul de 42.000 de locuitori, peste 10.000 sunt saraci, iar o alta treime o duce modest. Cele circa 2.500 de familii paupere nu sunt, in mare parte, inregistrate la birourile Asistentei Sociale, astfel ca cele mai multe ajutoare guvernamentale le trec pe langa buzunar. Motivele pentru care acei oameni prefera sa ramana anonimi tin, probabil, de mandria sau discretia lor. Asadar, guvernul Nastase a promis, printre multe altele, derularea unui program de ajutoare de incalzire a familiilor cu venituri mici. Sighetul este debransat de la caldura inca de acum trei ani, atunci cand sistemul de termoficare a dat faliment, pe fondul numarului tot mai mare de debransati voluntar. Mai mult, municipiul nu este racordat nici la reteaua de gaz metan, asa ca singura sursa de incalzire ramane asigurarea energiei calorice cu ajutorul lemnului de foc. Pentru o iarna intreaga, necesarul mediu de combustibil solid, este de circa 10-15 metri steri de lemn. Adica echivalentul a 6-10 milioane de lei. Ajutorul guvernului inseamna, insa, doar 2,1 milioane.

Foc la rece

Ei bine, desi poate ca ar fi mii de sigheteni care ar putea beneficia de ajutorul guvernamental pentru incalzire, asta nu se intampla. Din vina Ordonantei 55/2004, care la articolul 8 prevede ca: “beneficiarii de ajutoare pentru incalzire din zonele neracordate la sistemul centralizat de termoficare trebuie sa fie beneficiari ai ajutorului social.” Astfel, dintr-o trasatura de condei, din multimea de sigheteni care nu au bani pentru un bat de lemn au mai ramas doar 241 de familii (care beneficiaza de ajutor social conform legii). Totalul dosarelor depuse la nivel de urbe pentru primirea ajutorului social au fost circa 400, dar restul poporenilor n-au indeplinit conditiile, asa ca… “In 29 octombrie, Primaria a platit 241 de ajutoare financiare a cate 2,15 milioane lei fiecare. Asta avand in vedere faptul ca beneficiarii pot incasa suma de 430.000 de lei lunar, pentru un numar de cinci luni. Toti banii s-au virat intr-o singura transa, la inceputul sezonului rece”, a declarat Anuta Grigor, de la Biroul de Asistenta Sociala din cadrul Primariei Sighet. Restul de potentiali beneficiari ai pomenii guvernamentale, care si-au depus dosarele mai tarziu, vor trebui sa astepte pana la sfarsitul lui noiembrie, cand vor primi, la randu-le, ajutorul cumulat pe doar patru luni de iarna. Pentru ca s-au trezit prea tarziu. Oricum, cu maruntii aruncati de Nastase nu se pot cumpara decat circa patru metri cubi de lemn. Suficienti, in cel mai bun caz, pentru doua luni. Si asta doar daca se face foc intr-o singura soba.

Vreti calculatoare?

Atunci mergeti la munca, nu la intins mana! Cam asa s-ar traduce o Hotarare de Guvern mult laudata, care da dreptul elevilor sau studentilor proveniti din familii cu venituri reduse (sub 1,5 milioane de lei lunar per membru) sa primeasca un ajutor financiar constand in echivalentul in lei a 200 de euro, pentru achizitionarea unui calculator. Diferenta de plata, urmeaza a fi suportata de beneficiar. In 28 octombrie, Alexandru Athanasiu, ministrul Educatiei, si-a facut bilantul in cadrul unei sedinte de Guvern. Din spusele sale reiese ca “in acest an, 25.051 de beneficiari vor putea intra in posesia cupoanelor valorice necesare pentru achizitionarea calculatorului.” Din datele pe care le-am obtinut de la Centrul de Executie Bugetara Sighetu Marmatiei reiese ca pe jumatate din Maramuresul istoric “si-au depus cerere de primire a ajutorului pentru calculatoare un numar de 410 elevi si studenti. In urma analizarii dosarelor, au mai ramas doar 67 de beneficiari.” Adica, un calculator in fiecare sat. Adica, vax. Din moment ce jumatatea nordica a judetului are 200.000 de locuitori, rezulta ca daca se pastreaza proportiile, statistic vorbind, ori ministrul a gresit, laudandu-se cu numarul de dosare depuse, si nu cu cele castigate, ori Maramuresul a fost nedrept si din nou vaduvit. Caz in care cei care vor plati ar trebui sa fie sefii din Inspectoratul Scolar Judetean si directorii de scoli. Apropo, oare ce mai face Delia Ardelean? Tot pasiva, tot pasiva?

Teofil IVANCIUC





Dan Mihalache, dezlantuit:

“Man este un marlan!”

Disputa politica maramureseana intre Uniunea PSD + PUR si Alianta PNL-PD continua cu sterile dezbateri televizate (avand in vedere protagonistii), dar si cateva interventii interesante. Desi criticati cand au “acceptat” pe liste pe cei de la Centru (Codrut Seres si Dan Mihalache), spre surprinderea multora, PSD puncteaza in aceste confruntari. Daca Seres nu a mai participat la emisiuni TV la care a fost prezent deputatul democrat Mircea Man, Mihalache, consilier al premierului, nu s-a sfiit. De altfel, el a si recunoscut ca ii place acest tip de disputa, acceptand eticheta de “paratraznet” al filialei PSD Maramures in disputele politice. Mihalache, un tip ce parea a fi genul de bucurestean cu fite, s-a dovedit a fi un politician abil, inteligent si cu o anume eleganta nespecifica majoritatii pesedistilor locului. Dupa ce s-a intalnit cu presa baimareana pentru a face bilantul primei jumatati a actualei campanii electorale, Mihalache a ocolit diplomatic subiectul Izolarea Maramuresului, afirmand ca nu exista cineva din guvern care sa aiba ceva cu judetul din nord sau cu vreun alt judet. “Exista, insa, o competitie intre judete. Exista un financiar care, inevitabil, este limitat si beneficiaza cine este mai bun in aceasta competitie. Primesc cei care au reprezentanti mai buni, care stiu sa se bata mai bine pentru judet. In schimb, trebuie sa recunoastem ca uneori colegii din PSD au fost mai preocupati de conflicte interne si mai putin de administrarea judetului”, a spus Mihalache.

Eternul Man

Din discursul lui Mihalache nu au putut sa lipseasca referirile la deputatul democrat Man. “Ma mira ca opozitia de aici afiseaza un anumit grad de isterie. Nu au spirit de competitie. Dupa discutia cu domnul Man de ieri (vineri, 12 noiembrie, n.red.), ma intreb daca acesta are cei sapte ani de acasa. Eu, de regula, ma adresez la persoana a doua atata timp cat persoana in cauza nu mi-a permis sa o tutuiesc. Sunt lucruri care nu se fac. Este un om de calitatea a doua. Mircea Man este un prototip de nevorbitor parlamentar. In patru ani de mandat a avut doua interventii, din care una a fost cand a spus . Mi se pare o mare nedreptate sa comparam comportamentul unui om de bun simt, Ioan Buda, cu cel al lui unui nesimtit, din asta, mitocan. Asta e. O stiti si voi, presa. Asta-i un marlan si mai vrea patru ani de Parlament ca sa joace fotbal, nu?”, s-a intrebat Mihalache, calm si bine studiat. Prognoza electorala anunta dispute in aversa.

Nicolae TEREMTUS





Biserica majoritara si propaganda pro-PSD

Finantarea crestino-electorala

In actuala campanie electorala, mai disperat ca oricand, PSD finanteaza, in disperare, Biserica majoritara din Romania, in speranta (deloc desarta) ca preotii se vor dezice de hotararea Sfantului Sinod din aceasta primavara (de a nu implica Biserica in politica) si vor cere din inaltul amvoanelor ca enoriasii sa voteze “cu cine trebuie”.

Dupa cum s-a observat si in comedia electorala de la alegerile locale, banii publici au fost directionati discreditar in scopul obtinerii voturilor. Sume mari de bani au fost indreptate spre biserici si manastiri, atragandu-se astfel, pe ultima suta de metri, simpatia enoriasilor nehotarati, inspre partidul-Stat. In luna mai, numai in zona Sighetului, s-au impartit din bugetul local al comunei Bocicoiu Mare bani care s-au transformat in sute de saci de ciment care au fost dirijati spre parohiile ortodoxe din satele Tisa, Craciunesti, Bocicoiu Mare si Lunca la Tisa. Anul trecut, preventiv, Consiliul Local Sighet a donat Catedralei Ortodoxe un teren situat in centrul orasului, pentru a sluji de parc. In primavara, pe banii publici, s-a finantat iluminarea zonei cimitirului, care apartine de biserica din cartierul Iapa. Operatiunea s-a savarsit in toiul campaniei electorale. Toate directionarile acestea de bunavointa si fonduri au fost gandite in schimbul voturilor si figura a tinut: preotii au sugerat credinciosilor sa voteze trandafirii. In august 2004, aflat in turneu preelectoral prin Maramures, Adrian Nastase a ajuns si la Manastirea Moisei. Jeep-ul sau l-a scuturat binisor pe premier pret de 3,5 kilometri de drum neasfaltat de acces la staretie. Acest amanunt, coroborat cu informatia ca in fiecare an, in 15 august, vin la manastire peste 50.000 de credinciosi, l-a convins pe premier sa aloce din fondul de rezerva al Guvernului (destinat urgentelor si calamitatilor!) aproximativ 8 miliarde de lei pentru asfaltarea drumului. In aceasta saptamana, din acelasi fond de rezerva al Executivului, s-a decis alocarea a 1,7 miliarde de lei, intru dezvoltarea infrastructurii manastirii Barsana. Parsivism cu evidenta tenta electorala. Daca macar 300 de milioane din banii respectivi ar fi fost alocati pentru repararea acoperisului bisericii monument istoric din Bogdan Voda (in care de peste trei ani ploua peste frescele de secol XVIII) parca situatia ar fi fost normala. Daca o mica parte a acelor bani ar fi fost directionata spre zecile de monumente istorice bisericesti aflate in paragina in acelasi Maramures, ar fi fost laudabil (mai ales ca premierul se da “un iubitor al artelor”). De ce nu a luat Nastase aceste masuri? Pentru ca ar avea un impact electoral minimal fata de masurile luate vizavi de Moisei si Barsana. Tot acum, in plina campanie electorala, IPS Pimen al Moldovei si-a vandut sufletul pe 30 de arginti (pardon, pentru 95.000 de hectare de padure), binecuvantand PSD (compus din ”atei si necredinciosi”, dupa cum chiar arhiepiscopul a spus-o) doar pentru ca a primit pomana o felie (groasa si ilegala, ce-i drept!) de padure. Nastase nu a descoperit nici oul (i le-am numarat si doar unul am gasit!), nici gaina. Scenariul piesei de teatru absurd “Bani, limbi si facilitati Bisericii contra propaganda electorala” a fost testat si de Bush jr. in campania prezidentiala din SUA. Acesta a chemat Biserica alaturi de republicani si a castigat. Reversul: 50.000 de americani emigreaza in Canada, Australia sau Noua Zeelanda pentru ca nu mai suporta inca patru ani sub conducerea Juniorului, iar un american s-a sinucis, de disperare ca “a iesit” din nou razboinicul presedinte. Daca iese Nastase, cu sau fara sprijinul ortodoxiei, vor lua calea bejeniei multi romani (unii chiar drept-credinciosi)? Oricum, ramane valabila sintagma: cine pleaca ultimul, sa stinga lumina…

Teofil IVANCIUC





Schimbul de azi

Vicov, zis Cel ce canta-n luna

... pana atunci urlase, caine fiind, la o luna plina, o luna care dadea drumul strigoilor pe ulita satului, izbavindu-i de insingurare. Povestea asta este despre Vicov, si vreau sa lamurim asta inca de la inceput, sa n-avem surprize. Vicov este un personaj pe care nici macar Patrick nu-l cunoaste, pentru ca n-am apucat inca sa-i impartasesc decat putin din putregaiul lumii. Iar Patrick? Patrick este un copil a carui intrare-n adolescenta n-am putut sa o observ decat in prea mari “salturi de timp”. Daca il intrebi, Patrick spune despre el ca este “cel mai celebru copil din lume”. Si apoi rade. Exista insa o certitudine, Patrick implineste treispe ani, chiar acum cand citeste, alaturi de tine, randurile astea despre Vicov. Si daca Vicov imi epuizeaza spatiul acestei scrieri, Patrick il umple, inconstient, cu o candoare la care sper sa renunte doar peste cativa ani (pentru ca locul acesta in care convietuim nedrept iertati de Dumnezeu “arata” din ce in ce mai salbatic – si in salbaticie, trebuie sa te adaptezi sau...). Revenind la Vicov, trebuie sa va spun... pardon!, sa va scriu, ca s-a nascut in Moldova, aproape de Rusia, patria despotilor, a votcii si a femeilor frumoase. Pentru ca, sunt convins ca ati observat!, nu era femeie, Vicov nu avea nimic comun cu frumusetea, ca atatia altii dintre noi. In schimb, isi argumenta rautatea-cameleonica prin apropierea de Rusia (“io is mai rau ca ”) si prin faptul ca, intr-un martie nenorocit “din anul Domnului una mie sapte sute sasezeci si sapte”, un anume domnitor Grigore Colinuoh ii asuprise strabunii din Fratauti si Straja (“s-apoi mare prapad au facut familiei, sa stii!”). Culpa sub care acceptase sa-si duca existenta il apasa atat de mult incat, uneori, scuzele - argument al rautatii, erau necesare. Era algocalminul si fenobarbitalul sau de seara. Da’ in definitiv, ce-a facut Vicov asta ca sa merite o asemenea rusine. Si-a turnat rudele la Securitate, “si-a scos banii mai repede” de la Caritas si FNI, s-a inscris in PSD, si-a batut nevasta, a fost implicat in trafic de minore, a spart bancomate-n Franta si a facut bara-bara cu procurorii mioritici sa-l scoata basma curata, a sponsorizat manelisti sau ce? Raspunsul e: da. La toate intrebarile. Insa, peste toate, Vicov a mai comis o infractiune peste pragul de suportabilitate al clementei romanului onest si demn. Ce poate fi cel mai inspaimantator eveniment care i se poate intampla unui roman? Ei bine, doamnelor si domnilor, dupa toata viata traita-n sperjur si ilegalitati (bat tobele, suna goarnele, rumoare) Vicov a fost cel care... i-a vandut droguri lui mutu, tradand singura speranta a unui popor fotbalist si masochist (perpetuu votant al celor care ii face rau).

P.S.: De la tranzactia care i-a indepartat chiar si ultimii sai prieteni de smenuri, ramas singur-singurel, Vicov a inceput sa urle la luna. Si azi, in cate-o noapte cu luna plina, il puteti auzi. Urmatorul “spectacol”, in 28 noiembrie.

Catalin VISCHI





Si micii fraudatori aduc Statului prejudicii mari

Cum se dribleaza Fiscul?

Micii comercianti fura Statul in stil mare! In ciuda controalelor Garzii Financiare, fenomenul este inca de amploare. “Uitand” sa ofere bon fiscal sau chiar sa-si achizitioneze case de marcat (!), agentii comerciali aduc anual prejudicii de miliarde de lei. Iata mai multe exemple care ar trebui sa-i determine pe inspectori sa-si intensifice controalele.

Zeci de agenti economici maramureseni insala Fiscul! In dispretul legii, micii afaceristi “uita” sa-si declare veniturile, transformand obligatoriul bon fiscal intr-un detaliu nesemnificativ. Logica e simpla: pentru veniturile nedeclarate nu se platesc taxe sau impozite. Cat despre lege, da-o-n… colo. Desi organele de control au umplut visteria Statului cu cateva miliarde bune (provenite din amenzi), micii fraudatori isi vad linistiti de treaba. Fiecare maramuresean a fost martor la o asemenea frauda. De cate ori nu ati primit bon fiscal din piete, angrouri, frizerii sau de la micile magazine de cartier, ati participat, involuntar, la un furt din pusculita Statului. Adica, din buzunarul nostru, al tuturor. Desi in urma controalelor Garzii Financiare din ultimele luni s-au aplicat cu generozitate amenzi, chiar in buricul targului gasesti agenti economici care tin casa de marcat pe post de obiect decorativ sau, mai grav, nici macar nu o au! “In ultimele 9 luni am efectuat aproape 500 de controale si am aplicat amenzi contraventionale de 4,3 miliarde de lei, confiscand produse in valoare de 263,2 milioane si dispunand suspendarea activitatii a 77 de agenti economici. Sanctiunile au fost aplicate pentru neinregistrarea veniturilor, nedotarea cu case de marcat sau neutilizarea acestora. Am amendat si vanzatorii care nu au eliberat sau nu au inmanat clientului bonul fiscal. Cele mai multe nereguli au fost inregistrate la agentii economici din comert, prestari servici, piete, angrouri, inclusiv la scoli de soferi”, a confirmat Ioan Pop, comisar sef la Garda Financiara Maramures.

Facultativul obligatoriu

Deghizati in cumparatori, am vizitat o parte din magazinele care au avut ghinionul sa ne iasa in cale (cu siguranta, “lista neagra” e mult mai lunga). Am cautat afaceri gen fast-food, magazine second hand, standuri care vand en-gros sau firme de prestari servicii. Magazinul AF Kulcsar vinde haine de import second hand fara probleme si fara sa ofere clientilor bonuri fiscale. Printre mormanele de vechituri nu am zarit nici casa de marcat, dar poate o fi ascunsa in vreun cotlon si scoasa la vedere doar in cazul controalelor. Altfel, nu ne putem explica cum a putut scapa magazinul de “vigilenta” inspectorilor, avand in vedere ca este situat aproape de interesectia Bulevardelor Traian si Republicii, si nu in vreun cartier marginas. Oricum, in aceasta zona fenomenul a devenit normalitate, deoarece nici floraria gazduita de magazinul de haine de pe strada Cosmonautilor nu are casa de marcat. Daca nu cumva o fi pitita printre trandafiri. Metoda micii fraude la florarii a fost adoptata si de vecinii de la angroul SC Roventa SRL, care sub masca vanzarilor en-gros, mai face cate un ciubuc ilegal (nu se complica nimeni cu bonuri fiscale pentru un kilogram de ceapa, de exemplu).

Placinta cu frauda

Nici firmele care au standuri in centrele comerciale nu se inghesuie sa respecte legea. Desi unii sunt constiinciosi si si-au cumparat case de marcat, ba mai mult au afisate si atentionari legate de obligatia cumparatorului de a solicita bon fiscal, uneori “uita” ca ei sunt cei care trebuie sa il elibereze. Micii comercianti din alimentatie continua spiritul ilegalitatii. Chiar daca au vanzari considerabile (doar toata lumea mananca, nu?), majoritatea placintariilor si tonetelor gen fast-food nu elibereaza bonuri fiscale. Ba mai mult, nici nu-si expun casele de marcat (!), eliminand astfel riscul ca vreun cumparator “rau intentionat” sa ceara bon. Daca cautati ilegalistii din acest domeniu puteti trece pe la placintariile din zona “Center” sau pe la fast-food-urile de pe bulevardul Bucuresti. Deasupra legii planeaza si micile frizerii de cartier, care nu se mai complica cu bon fiscal pentru un simplu tuns. Un exemplu negativ din aceasta bransa ar fi frizeria de pe bulevardul Decebal, din zona Semiluna. Lista fraudatorilor ar putea continua cu alti prestatori de servicii (reparatii incaltaminte, electrocanice, auto, cabinete medicale sau inchirieri camere), dar nu vrem sa luam organelor de control “painea de la gura”. Asa ca ilegalistii va apartin, domnilor! Noi asteptam rezultatele. Nu mult timp.

Legea e pentru fraieri?

“Agentii economici care efectueaza livrari de bunuri sau prestari de servicii direct catre populatie, pentru care nu este obligatorie emiterea de facturi, sunt obligati sa utilizeze aparate de marcat electronice fiscale. Agentii economici au obligatia sa emita bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale si sa le predea clientilor. In cazul in care agentii economici efectueaza atat activitati de vanzare cu amanuntul, cat si cu ridicata, acestia au obligatia sa emita bonuri fiscale pentru bunurile vandute cu amanuntul si facturi fiscale pentru vanzarile cu ridicata.” - OUG 28/1999.

Mihaela MIHALEA, Ioana LUCACEL





Ma tot mir

Importanta capilaritatii

Un eveniment deosebit de important pentru destinul natiei romane a fost mediatizat de toate posturile de televiziune: presedintele Iliescu s-a tuns la o frizerie din cetatea lui Bucur. La multe popoare se crede ca, aidoma unghiilor sau membrelor, pletele omului pastraza relatii intime cu acesta chiar dupa separarea lor de trup, cam cum ar fi relatia lui Iliescu cu PSD: separat de partid, c-asa-i cere Constitutia, da’ intim pana la a face campanie electorala partidului de guvernamant, ca sa arate ca-l doare undeva in zona parului pubian de prevederile constitutionale. Gestul populist al presedintelui ma trimite cu gandul undeva in China antica, in care renuntarea la par echivala cu o mutilare ce interzicea accesul la anumite functii. S-o fi tuns si Iliescu, pentru prima oara din 1989 incoace, de ciuda ca nu mai are dreptul sa candideze la functia de sef al statului. Sau poate ca episodul se leaga de povestea biblica a lui Samson, in care eroul isi pierde puterea si virilitatea, dupa ce e tuns de o prostituata in poala careia isi lasase capul si adormise. Puterea politica si Dalila au cateva puncte comune. Tunsul nu face altceva decat sa intareasca aceasta asemanare, ca altceva n-are cum… Suvitele de par au un mare rol in cultul moastelor sfintilor si nu vad de ce, daca la sediul PSD din Iasi s-a pus icoana Sfintei Parascheva, sa nu se puna la biserica episcopala a lui IPS Pimen o mica racla cu parul inainte-statatorului PSD. Pe cat de pesedista este sfanta, pe atat de sfant e presedintele si oricum niste reciprocitati s-au stabilit deja intre lingaii in sutana si cei in costume. Taierea asta a parului prezidential n-are nici un corespondent in vechile culturi, ca sa-i poti dibui intelesul. Casta razboinica nipona acorda o mare importanta parului lung, la celti doar servitorii si oamenii de conditie inferioara erau tunsi, iar regele si nobilii Frantei si-au pastrat pletele lungi, insemn al puterii, chiar cand lumea a inceput sa-si taie parul. Ar exista totusi o explicatie pentru toata vanzoleala creata in jurul acestui eveniment: multe popoare transforma prima taiere a parului unui copil in prilej pentru o importanta ceremonie, dar asta ar insemna ca Iliescu a dat in mintea copiilor… N-am mai apucat sa vorbesc despre procedeul scalparii, agreat de primii locuitori ai tarii lui Bush… si mie-mi plac traditiile americane.

Ioan BOTIS





INTERVIU

Cornel Udrea, vicepresedinte al Societatii Ecologiste “Grigore Antipa” si umorist

“Fata Morgana - insarcinata!”

A fost casatorit de patru ori (cu un stomatolog, o balerina, un avocat si o profesoara de muzica). Despre cele patru casatorii, Cornel Udroiu a raspuns in stilul caracteristic celor care se hranesc cu umor: “viata a vrut sa fiu asa. Am fost intr-o permanenta cautare de ideal (nu numai feminin), insa idealul meu nu s-a potrivit cu modelul ales.”

Carte de vizita

S-a nascut la 27 martie 1947, in Gheorghieni (jud. Harghita). In 1969 a absolvit Facultatea de Filologie din Cluj. Din 1970 este redactor la Radio Cluj, iar din 1989 este si coordonator de programe. Intre 1985 si 1989 a fost administrator de cinematografe. A publicat 14 volume de proza umoristica, 4 volume de teatru si 3 volume de versuri. In premiera mondiala, a publicat primul volum de proza umoristica in alfabetul braille - ”Clepsidra cu minutare”. A realizat 19 spectacole de teatru, de revista si musical. Este membru al Uniunii Scriitorilor, vicepresedinte al Societatii Ecologiste “Grigore Antipa” si rector al Academiei de Umor ”Razesii” din Suceava. Din 1996 a renuntat la bautura, nu si la fumat.

Cornel Udrea spune ca in intreaga sa viata a pendulat intre ofiterul starii civile si tribunal: “amandoua sunt experiente limita, dar toate au esuat din cauza ca mai aveam o mare pasiune: bautura (la care am renuntat in urma cu sase ani, inainte sa devin o amintire). Toate casatoriile mele au fost avertismente ca nu se poate trai numai din idealuri, din ceea ce ai vrea tu sa se intample, dar nu se intampla niciodata. A fost si o perioada mai teribilista a vietii mele, mai boema, in care adrenalina statea in doua picioare in permanenta.” Reporter: Printre aburii bahici, femeile vi se pareau mai aproape de ideal?

Cornel Udrea: Bautura imi crea stari false despre realitate. Cu bautura vopsesti foarte repede realitatea in culori convenabile tie. Cred ca, la un moment dat, mi-am asumat si responsabilitatea deplina a casniciei. Casnicia nu inseamna doar sa locuiesti in aceeasi casa cu cineva, ci sa locuiesti in sufletul cuiva. Niciodata n-am asociat bautura cu fostele mele sotii. Oricum, cred ca nu exista femei urate, ci doar barbati care n-au rabdare. Intre doi oameni, dintre care unu-i treaz, iar celalalt baut, nu poate exista dialog. Dar, d