Gavril Ardusatan – profesor, consilierul presedintelui CJ, membru in Biroul Politic al PNL Bai

Carte de vizita Gavril Ardusatan s-a nascut la 26 octombrie 1973, in Baia Mare. A absolvit Liceul „Gheorghe Sincai” din Baia Mare in 1992, dupa care a urmat cursurile Facultatii de Filozofie din cadrul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj Napoca, finalizate in 1996. In paralel, a urmat si cursurile Facultatii de Studii Europene din cadrul aceleiasi universitati. Intre 1997 si 2002, a fost profesor de stiinte socio-umane la mai multe licee din Baia Mare. Este membru PNL din anul 2003, membru in Biroul Politic al PNL Baia Mare din anul 2005 si, din primavara acestui an, consilier al presedintelui Consiliului Judetean Maramures. Este doctorand in studii europene, cu lucrarea „Modelarea noii Europe”. Gavril Ardusatan crede ca, dincolo de toate jocurile politice, cultura politica a celor implicati in deciziile privitoare la comunitate, cultura jurnalistica a celor ce au menirea sa faca buna legatura intre cei ce selectioneaza elitele si elitele insesi, cultura muncii si antreprenoriala a cetatenilor oricarei cetati pot constitui, avand la baza minimele exigente ale comunicarii eficiente, triada magica a succesului economico-social. Reporter: Ce mai faci? Cum? De cand? Iti place? Gavril Ardusatan: Ce mai faci? Se-treaba oamenii cand se-ntalnesc! Cei care se cunosc bine-nteles... E o intrebare foarte grea, o intrebare care–mi solicita povestea intreaga a destinului meu privat de cand am incetat, conjunctural, sa ne-ntalnim. „Ce mai faci?” e intrebarea care vrea raspuns despre mine atat in ceea ce priveste cel care am continuat sa fiu, cel care face ceva in vremea timpului prezent si chiar incotro se indreapta actiunile mele cotidiene. Ia, fac bine, si ma ocup de politica... Cum?... De cand? ...Si-ti place? Intrebari la care trebuie sa raspund pentru ca sunt de bun simt si in plus mi-au fost de atatea ori puse in modul cel mai onest, fara sa se ascunda niciodata uimirea si curiozitatea celor ce aveam sa le explicitez ca raspunsuri. Uite cum sta treaba... Cu toate ca pare neverosimil ca tanar (relativ tanar, intre 30 – 40 de ani) sa ma ocup de politica, uite ca mie imi place. Politica nu trebuie neaparat sa fie acel rau necesar fara de care nu se poate. Adica, sa rectific, nu se poate fara politica, fiindca nu s-a descoperit un alt mediu de intalnire a intereselor publice care sa fie urmat de reglementari si decizii ce au ca argument principal vointa majoritatii. Si „majoritatea” nu intotdeauna decide in termeni de adevar – bine – frumos ca referinte ultime si universale ale umanitatii. Imi place pentru ca este extrem de provocator si solicitant pentru intelect sa caut, sa identific si apoi sa impun solutiile corecte corespunzatoare unor probleme ale comunitatii prin decizii ale autoritatiilor publice sau prin infuentarea lor. Sute de tineri ar trebui sa vina si sa faca politica, pentru ca, precum in sport, cu cat baza de selectie este mai mare, cu atat performantele sunt mai mari. Avem ceva de pierdut? Dimpotriva, daca in cazul unei organizatii politice sunt oameni cu mult mai buni ca tine, identifici unul sau doi pe care ii sustii in continuare si te retragi la ceea ce stii mai bine, adica meseria ta. Trebuie multa indrazneala, dar nu in ultimul rand cultura politica. Sugestii pentru o comunicare eficienta Rep.: Ai avut intotdeauna o anume preocupare pentru conceptul de comunicare. De ce? G.V.: Pentru ca m-am ocupat si in alte parti de comunicare si am ca fundament profesional exercitiul didactic; in domeniul stiintelor umane ma ocup actualmente cu exersarea unor strategii de comunicare politica in cadrul Organizatiei PNL Baia Mare. Reusita acestor eforturi se va vedea in timp, in calitatea comunicarii liderilor politici locali, dar mai ales in intelegerea mesajului pe care vrem sa-l transmitem ca partid… Imaginea unui guvern se bazeaza pe doua lucruri: ce face si cum comunica ceea ce face (la fel si pentru guvernarea locala). Guvernul Tariceanu nu e favorabil vazut de presa si a fost unanim criticat pentru comunicare, domeniul in care ar trebui facut ceva, cat se mai poate face ceva. Sugestia mea este sa se transmita rezultatele guvernarii de catre performerii administratiei locale/regionale cat si ai comunicarii politice si intotdeauna sub forma paralelei : guvernarea PNL de succes / guvernarea locala mereu performanta. Iar Baia Mare si judetul Maramures sunt realmente exemple de succes atat cat se poate relativiza functie de trend-ul national. Imaginea este importanta pentru ca inca ne aflam intr-o cultura a imaginii si, daca am dezvolta subiectul modernitatii tarzii, am putea identifica multe cauze. Dar ma intorc si spun ca in foarte scurt timp vom depasi aceasta superficiala abordare a politicii in introducerea in mesajele politice a temelor cu adevarat importante ce pot sa fie motor al justei decizii in structurile administrative si al dezvoltarii economico-sociale in general. De ce sa ne ferim de exercitiul politic? Rep.: De ce toata lumea are senzatia ca se pricepe la politica? G.A.: Asta e alta poveste. Vad ca toata lumea spune: politica este asa si pe dincolo, politicienii sunt cele mai detestabile fiinte vii, primarul X sau consilierul Y sunt nulitati si rolul lor este de a ne asupri etc. Acest gen de „discurs” sau „argumentatie” (in mod paradoxal este nascocit chiar de catre unii politicieni) seamana cu genul de comentariu sportiv din crasma : atacantul cutare este un impiedicat si o nulitate in materie de fotbal modern, antrenorul nu a stiut sa organizeze defensiva etc. Da, intr-adevar, la fotbal si politica se pricepe toata lumea... de pe margine. Daca pui pe cineva sa joace, acel cineva probabil va judeca cu capul lui un fenomen sau altul. Dealtfel, natiunea insasi n-a avut parte de exercitiu politic autentic, generatia parintilor nostri a invatat fortat ca politica este undeva atat de sus, incat nimeni n-are acces in afara de libertatea criticii cotidiene. Dar noi, care am mai apucat sa citim ceva dupa 1989, despre ale istoriei prin alte locuri, despre mentalitatile colective, despre rolul cetateanului in democratiile moderne, despre atat de necesarul simt civic si atatea altele, de ce sa ne ferim de exercitiul politic? Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro