Garda Financiară, greu de ucis

Desfiinţarea Gărzii Financiare, anunţată de ministrul Maria Grapini ca o victorie a buticarilor, vânzători de şampoane, a atras atenţia unei părţi din presa scrisă şi audio-vizuală centrală. Ineditul l-au constituit mentalitatea exprimată şi victoria subsidiară ce reies din declaraţia ministrului pentru I.M.M.-uri, erijat în răzbunător al firmelor mici şi mijlocii. GAZETA de Maramureş a realizat o radiografie a situaţiei de fapt, existente în acest moment precum şi a declaraţiilor ministrului Finanţelor, Daniel Chiţoiu.

Maria Grapini, ministrul delegat pentru IMM-uri, a anunţat zilele acestea desfinţarea Gărzii Financiare şi înfiinţarea în locul acesteia a Direcţiei Antifraudă. „Sunt vizate marile reţele, firmele ce au făcut evaziune, nu se va ocupa cu buticuri care vând şampoane”, a spus Grapini, potrivit Mediafax.

Nu este prima dată când spectrul desfiinţării, reorganizarea, ori restructurarea prin diverse comasări cu alte instituţii, inclusiv cu actuala Direcţie de Investigare a Fraudelor din cadrul Poliţiei, planează asupra Gărzii Financiare. Zvonuri, intenţii nematerializate vreodată, ori dimpotrivă, planuri puse în practică, dar ineficient gestionate, nu au condus, de-a lungul timpului, decât la slăbirea, uneori intenţionată, alteori inconştientă, a acestui aparat pilon în combaterea evaziunii şi fraudei fiscale.

Acum, guvernul Ponta afirmă înfiinţarea unei structuri antifraudă, un fel de DNA al fiscului, doar că modul cum se încearcă implementarea acesteia şi declaraţiile publice făcute de oamenii politici nu facdecât să diminueze din valoarea declarată a proiectului.Mai mult, în logica acestor afirmaţii, desfinţarea Gărzii Financiare pare să reprezinte un scop în sine, ori, mai degrabă, aşa cum a titrat şi televiziunea naţională, o vendetă.

Ianuarie 2013. Ministrul Finanţelor Publice, Daniel Chiţoiu, anunţă înfiinţarea unei mega instituţii anti-evaziune: „Garda Financiară, Autoritatea de Supraveghere Vamală şi Direcţia Antifraudă (din cadrul ANAF - n.red.) se vor desfiinţa şi se va înfiinţa un organism nou de control antifraudă”, a explicat ministrul în cadrul emisiunii “Realitatea la raport” de la Realitatea TV.

În cadrul comisiilor reunite de buget din Parlament, Daniel Chiţoiu a adăugat: „Toate aceste trei structuri ale ANAF se vor desfiinţa şi toţi oamenii respectivi vor pleca acasă. Vom înfiinţa o structură nouă, cu oameni competenţi şi integri”, titrează adevărul.ro. Desigur, partea cu plecatul acasă şi angajarea altor oameni, din afara sistemului, este total pe lângă cadrul legal existent, dar a cataloga ca incapabili şi necinstiţi toţi angajaţii unui sistem reprezintă mai mult decât o jignire, reprezintă o desconsiderare cu rea credinţă a unei munci susţinute de-a lungul a zeci de ani, o anulare a unor extraordinare realizări în combaterea marii evaziuni fiscale.

Februarie 2013: „În maxim două săptămâni vom da actul normativ, care este un act normativ cu putere de lege, pentru că va reorganiza trei instituţii ale statului, urmând ca în termen de maxim 45-60 de zile să putem să constituim noua structură care se va constitui la nivel naţional şi regional”, a explicat Chiţoiu, citat de agenţia Mediafax. Suntem în ultima decadă a lunii mai şi tot ce s-a reuşit până acum este realizarea unui proiect de ordonanţă de urgenţă privind noua structură, care se doreşte a fi funcţională începând cu luna iulie. Desigur, acest lucru nu se va realiza, nici la această dată, în primul rând pentru că încă nu s-a realizat regionalizarea. Pe urmă sunt multe aspecte de legislaţie care trebuie clarificate. Sfârşitul anului pare mai plauzibil.

Mai trebuie spus că acest proiect de ordonanţă putea fi citit pe site-ul www.sedlex.ro, rubrica noutăţi, al Alianţei Naţionale a Sindicatelor Bugetarilor, până în data de 14 mai când a fost şters. Intrigant! GAZETA de Maramureş a încercat să obţină un răspuns de la reprezentanţii SED LEX, referitor la acest aspect, apelând de mai multe ori numerele de telefon afişate pe site-ul organizaţiei precum şi prin solicitarea răspunsului prin e-mail. Până la închiderea ediţiei, nu s-a primit niciun răspuns.

Este necesar să menţionăm că în cuprinsul proiectului de ordonanţă doar pentru Garda Financiară este prevăzut clar că „îşi încetează activitatea”. Printre atribuţiile noii autorităţi antifraudă figurează şi atribuţii de cercetare penală a actelor şi faptelor de fraudă şi evaziune fiscală. Iată ce a înţeles ministrul Chiţoiu din acest aspect, declarând, aşa cum titrează Agerpres, că noua structură antifraudă va avea, spre deosebire de competenţele actualei Gărzi Financiare, şi atribuţii de aplicare directă a sancţiunilor pentru infracţiunile constatate. Să înţelegem că, deşi nu apare în proiectul de ordonanţă, ministrul Finanţelor are în vedere şi restructurarea instanţelor judecătoreşti, singurele în măsură a sancţiona infracţiuni!?

Şirul acestor declaraţii, în stilul original al politicii dâmboviţene, nu face decât să discrediteze total un proiect care, altfel, gândit şi implementat cu seriozitate şi răspundere, ar putea însemna un pas înainte pentru România. Dar, oare, se vrea cu adevărat asta?

Lipsa de coerenţă, pe termen lung, a voinţei politice reale, lipsa adevăraţilor specialişti care să stabilească o strategie naţională adecvată precum şi nevoile structurale şi de acţiune ale unui astfel de organism, fie el numit într-un fel sau altul, sunt, în ultimă instanţă, în detrimentul nostru, al tuturor. Chiar şi al buticarilor, vânzători de şampoane.

Prima reorganizare a Gărzii Financiare a avut loc în 2003, odată cu înfiinţarea Autorităţii Naţionale de Control, condusă de Ionel Blănculescu, căruia i s-a conferit, în acest scop, un fotoliu ministerial. Din păcate, o parte din comisarii cu experienţă, bine pregătiţi, nu au fost preluaţi de ANC, rămânând în structurile direcţiilor generale ale finanţelor publice. După doi ani acest aparat s-a desfiinţat, deşi a dovedit o oarecare eficienţă, iar Garda Financiară a rămas slăbită, prin diminuarea numărului de comisari.

În 2007, au urmat două valuri succesive de angajări, fiind nevoie de ani pentru formarea şi pregătirea corespunzătoare a noilor comisari.

Culmea, după reîntregirea personalului necesar, a existenţei unui cadru legislativ destul de ferm privind combaterea evaziunii şi a unui sistem informatic eficient şi în continuă perfecţionare, a urmat, în 2010, o nouă lovitură dată Gărzii Financiare. Prost gestionată de către fostul şef al ANAF, Sorin Blejnar - despre care, numai de bine -, noua reorganizare a avut ca efect destabilizarea instituţiei prin reducerea masivă şi fără nicio justificare viabilă a numărului de comisari, abuzuri, inechităţi şi încălcări flagrante ale Legii privind Statutul Funcţionarilor Publici şi ale Codului Muncii. Urmarea: sute de procese aflate în diferite faze pe rolul instanţelor din întreaga ţară cu o mare marjă de posibilitate ca ANAF să fie obligată să plătească foştilor comisari zeci de milioane de lei, despăgubiri salariale.

Destabilizată numeric şi încărcată cu sarcini suplimentare cum sunt detaşările comisarilor la punctele de frontieră, desigur că instituţia a ajuns să funcţioneze acum, mai mult ca un aparat birocratic, rezolvând adrese din teritoriu şi diverse sesizări şi reclamaţii fiindu-i imposibil, în aceste condiţii, să gestioneze fenomenul evaziunii fiscale. Acest fapt nu se datorează neprofesionalismului comisarilor, ci politicului coordonat de interesele unei anumite părţi din mediul afacerilor.