Gandaci de Baia Mare

Gandacul mic si cu cel mare se plimbau pe bulevardul central al municipiului. Era o frumoasa zi de toamna si asfaltul s-a încalzit de la razele unui soare generos. Cei doi gandaci, asa-zisi formatori de opinie, se lamentau de modul discretionar în care sefii administrativi ai coloniei îi tratau. Gandacul mic, ce se credea un fel de detinator al adevarului absolut, „descalecator” de pe calul alb al dreptatii, singurul care are curajul sa se ia de piept cu cei de la deratizare, îi spunea gandacului mare ca el îsi baga trei picioare, din cele opt pe care le avea, în beneficiile de la masa celor puternici. Suparat, micutul a spus ca mai bine rabda de foame, de sete, nu mai roade partile moi ale unor gandaci mai bine dezvoltati, din motiv de caracter. Mirat, gandacul mare, care de fapt nici nu era asa de mare, doar ca avea pe cap o tichie care îl facea mai impozant, îi spuse colegului ca ar face o prostie, ca mai este de ros, supt, lins diverse blide, cani, dosuri si alte locuri unde cei doi, ani de zile au prestat servicii. Tot discutand despre subiectul fierbinte, cei doi gandaci nu au observat ca la trecerea de pietoni din fata lor astepta o masina a celor de la deratizare. Pericolul era mare deoarece, în municipiu s-a dat o directiva: eliminati gandacii ca sunt prea multi. Evident, gandacii din toate mediile. Pe ici, pe colo se vedea o îmbunatatire a vietii de zi cu zi, respectiv împutinarea gandacilor. Este drept ca s-a apelat si la substante pentru deratizare din Bucuresti, ba chiar au venit si specialisti în deratizare, din capitala. Niste baieti stilati si cu vaste cunostinte în privinta gandacilor. Cei doi gandaci nu au intrat, înca, în atentia specialistilor, dar ar putea fi doar o problema de timp, vorbeau fluturii ce nu mai puteau dansa seara, pe asfaltul curat al bulevardului din cauza gandacilor. Gandacul mic observa masina periculoasa si îl trase pe colegul lui langa gratarul de la canalizare. De acolo, de jos, venea o miasma puternica de rahat, spre imensa placere a celor doi gandaci. Sedati de aromele puternice, cei doi o pornira spre locul de unde au plecat, considerand ca este destul de periculos sa te plimbi ziua, pe strada. Pe cand au crezut ca au scapat, o flegma a unui trecator a cazut pe gandacul cel mic. Asta, se zbatu ce se zbatu, si disparu sub scuipatul gros si gretos. Gandacul cel mare se amuza de zbaterile colegului si nu observa calcaiul care îl facu una cu asfaltul. În departare se auzea masina care face curatenie pe strada. Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro