Furtuna din paharul cu tiosulfat. Un drept la replică

Recent, GAZETA de Maramureș a publicat un material despre problema­tica cianurilor în mineritul neferos și soluții alternative la  acest proces tehnologic. În principal, este vorba de tiosulfatul de sodiu, o soluție a specialistului băimărean Jack Goldstein care a lucrat cu un colectiv de la fostul Institut de Cercetări din Baia Mare. Domnul Goldstein a văzut materialul și ne-a căutat, furios fiind, pentru explicații.

Inginerul băimărean consideră că am publicat neadevăruri și a cerut un drept la  replică. A solicitat expres ca acest drept la replică să fie publicat „in integrum”, să nu modificăm sau să omitem ceva. O cerere oarecum amuzantă. Niciodată  GAZETA de Maramureș  nu a intervenit în textele venite spre publicare. Pe de altă parte, se impun câteva precizări. Textul la care face referire Goldstein l-am publicat, deoarece încercăm, prin mijloace de presă, să descoperim de ce s-a închis mineritul neferos, care sunt pagubele pentru economie, ce se mai poate face...
În decursul anilor, am publicat multe materiale pe această temă. Am revenit la problematica cianurilor și a soluției Goldstein, deoarece am intrat în pose­sia unui material, a unui raport al comisiei parlamentare ce a studiat cazul Roșia Montana.
Scandalul izbucnit în urmă cu ceva ani a dus la un proces interesant care se judecă în instanțele internaționale.

În concluzie, nu avem ceva cu domnul Goldstein și cu soluțiile domniei sale. Nu susținem cauza cianurilor, dorim doar să înțelegem ce s-a întâmplat cu mineritul neferos românesc. Mai jos publicăm materialul primit.  Iar în numărul viitor vom publica partea a doua a acestui drept la  replică.

„Dreptul la replică

Poate tehnologia cu tiosulfat să revitalizeze industria aurului și argintului în Baia Mare.
Replica la articolul „Despre cia­nură și tiosulfat de sodiu” publicat în Gazeta de Maramureș nr. 1007 din 11-17 februarie 2023 .

Pentru a fi credibili la această replică, trebuie să consemnăm că cercetătorii care au realizat tehno­logia de extragere a aurului și argintului cu tiosulfat au în palmaresul lor o activitate de cer­cetare de peste 40 de ani, realizând în cadrul institutelor de cercetare chimico-metalurgice și miniere din Baia Mare 380 lucrări de cer­cetare, 69 lucrări prezentate la congrese internaționale, 78 de brevete de invenții, din care 38 aplicate în producția industrială și 36 lucrări științifice publicate în țară și străinătate. Din activitatea de cer­cetare și brevetare am realizat la Baia Mare, ca o noutate națională, producția industrială de metale rare - cadmiu, indiu, seleniu, telur, bismut, stibiu și produse chimice tiosulfați de sodiu și amoniu, se­leniți, săruri de zinc, cupru, mangan, etc.

Analizând accidentul minier din anul 2000 cu ruperea barajului iazului cu suspensii și soluții de cianură de la Bozânta - Baia Mare, el fiind al doilea din ultimii 50 de ani după catastrofa de la Certej - Hunedoara și al 14-lea pe plan mondial și cunoscând rezervele de aur și argint din minereurile și ste­rilele din Maramureș - Baia Mare, ne-am hotărât să depunem toate eforturile pentru a cerceta și a realiza o tehnologie de extracție a aurului și argintului, o tehnologie netoxică, prietenoasă cu mediul înconjurător, fără iazuri, lacuri de acumulare, soluții toxice și ape reziduale.
Această tehnologie trebuie să asi­gure - în prima fază - extracția aurului și argintului din sterilele existente în Maramureș sub forma de iazuri poluante, care totalizează cca 40.000 de kg aur și 1.000 de tone argint.

Tehnologia în prima fază a fost realizată în perioada 2000 - 2011, experimentată în faza pilot și având ca agent de solubilizare tiosul­fatul de sodiu și catalizator al procesului sulfatul de cupru. Ea a fost brevetată în Romania ROI26480/2012, cât și în Uniunea Europeana, Canada, Statele Unite.
Tehnologia este una de recirculare a reactivilor (tiosulfat de sodiu și amoniac în soluție) separă aurul și argintul prin electroliză, cu formarea unui cement metalic de aur și argint. Se utilizează o soluție cu 50 - 60 g/1 tiosulfat de sodiu, care extrage aurul și argintul din sterile și minereuri complexe cu plumb, cupru, zinc, fier. Extracția aurului și argintului din aceste materii prime se poate realiza dacă aurul este la o concentrație ce depășește 1 g/t. Randamentul de extracție este de 78% pentru aur și 76% pentru argint.
Cu toate că prin aplicarea indus­trială a acestei tehnologii se obțin efecte tehnice și economice similare cu cea de solubilizare cu cianură și cu toate că are avantajul lipsei iazurilor de decantare și a consumurilor mari de apă, ea nu ne-a mulțumit, deoarece pragul de extracție al aurului din minereuri și sterile a rămas la limita de 1g/t, iar majoritatea sterilelor au conți­nuturi mai mici de 1 g/t aur.
După o nouă cercetare de 4 ani, tehnologia a fost modificată în sensul că solventul tiosulfat de sodiu a fost înlocuit cu tiosulfat de amoniu, iar catalizatorul sulfatul de cupru a fost înlocuit cu amina de cupru.

Tehnologia astfel experimentată la nivel de laborator a fost verificată pe un pilot productiv cu o capacitate de prelucrare a 2000 t/an minereu.
Această tehnologie permite extragerea aurului și din minereuri sau sterile cu conținuturi de minimum 0,5 g/t aur la o concentrație a tiosulfatului de amoniu de 10-25 g/1 și a cuprului de 0,1 - 1,0 g/t. Randamentul de extracție a aurului este de 88 - 93% iar cel al argintului de 48 - 86%.

Tehnologia a fost testată la nivel pilot productiv în 2014 pentru extragerea aurului și argintului din minereurile de la Kremnica - Slovacia. Rezultatele obținute sunt prezentate alăturat în revistele de specialitate de către firma bene­ficiară Ortac Resources Limited (vezi anexele).

Pentru a generaliza la nivel inter­național posibilitatea aplicării tehnologiei cu tiosulfat de amoniu la o gamă largă de minereuri, au fost testate la nivel laborator și pilot minereuri cu proveniență din țările Europei, Africii și Americii.
Pentru a permite și a asigura utilizarea tehnologiei de solubilizare a aurului cu tiosulfat de amoniu în cadrul Uniunii Europene, în perioada 2018 – 2021, s-a realizat de către specialiști din Franța, Polonia, Turcia și România o cercetare privind eficiența tehnică și economică a acestei tehnologii realizată și brevetată în România, cu scopul eliminării folosirii cianurii alcaline în sectorul de extragere aur - argint din minereuri și sterile.

La acest program de cercetare „Eramin 2 - Minteco” din partea țării noastre au participat cerce­tători de la ICIA Cluj Napoca, IMNR București și autorii tehnologiei din Baia Mare.
Materia primă care a stat la baza acestei cercetări a fost sterilul aflat pe halda Flotației Centrale din Baia Sprie.
Rezultatele obținute și prezentate factorilor de decizie din țările Uniunii Europene sunt următoarele:

1. Tehnologia de solubilizare a aurului și argintului cu tiosulfat de amoniu brevet ROI29874 din 30.04.2014 este nepo­luantă, nu necesită iaz de decantare, nu produce ape sau gaze reziduale.
2. Reziduul rezultat după extracție este în stare uscată și inactiv în raport cu mediul ambient.
3. Tehnologia poate fi aplicată eficient și la minereuri complexe de plumb, cupru, zinc, fier, etc. cu con­ținuturi de aur de minimum 0,5 g/t.
4. Randamentele de extracție a aurului și argintului sunt superioare în raport cu cele obținute la solvirea în cianuri.
5. Eficiența economică este cu 8 - 12% mai superioară decât cea cu cianură.
Având tehnologiile de solubilizare cu tiosulfat, prezentate și argumentate vom demonstra pe baza datelor experimentale și a celor economice că afirmațiile „specia­lis­tului”de la RMGC sunt incorecte, superficiale și tenden­țioase:

Afirmație: tehnologia cu tiosulfați folosește cantități extrem de mari de tiosulfat 40 kg/t.  
Răspuns: afirmație incorectă, consumul de tiosulfat al insta­lației pilot este de 7 kg/t.

Afirmație: tiosulfatul nu se degradează natural în iazul de decantare.
Răspuns: afirmație ireală. Tehno­logia nu are în flux tehnologic iaz de decantare.

Afirmație: Tehnologia cu tiosulfat poate fi aplicată numai la minereuri de tip carlin.
Răspuns: afirmație incorectă. Teh­nologia poate fi utilizată la toată gama de minereuri și sterile de aur și argint, ea fiind demonstrată prin încercările pilot.

Afirmație: Nu există tehnologie de neutralizare a tiosulfatului din iazul de decantare.
Răspuns: În cadrul tehnologiei cu tiosulfați nu există iaz de decan­tare, deci nu avem ce neutraliza.

Afirmație: Randamentele de extracție a aurului și argintului sunt mai scăzute la tehnologia cu tiosulfați decât la cea cu cianuri.
Răspuns: Afirmație tendențioasă. Randamentele obținute la insta­lația pilot industrială cu tiosulfat sunt cu 2 - 6% mai superioare decât cele obținute cu cianură.

Afirmație: Consum foarte mare de energie.
Răspuns: Afirmație incorectă. Consumul de energie obținut la instalația pilot în procesul cu tiosulfat este similar cu cel obținut la instalațiile cu cianură.
Afirmație: Soluția de tiosulfat nu poate fi recirculată.
Răspuns: Afirmație incorectă, ten­dențioasă. La toate încercările pilot, respectiv la toate materiile prime minereuri și sterile, soluțiile de tiosulfat au fost recirculate în totalitate, fără iaz de recirculare și fără a rezulta ape reziduale.

Afirmație: Trebuie o detoxifiere a reactivilor.
Răspuns: Afirmație incorectă, abe­rantă. În tehnologia cu tiosulfați realizată de noi, nu rezultă ape reziduale, iar reactivii sunt re­circulați în totalitate. Ce să detoxi­fiem?

Afirmație: Ionii de cupru degradează tiosulfatul.
Răspuns: Afirmație incorectă din punct de vedere științific și practic. Cuprul în procesul cu tiosulfat este legat chimic sub formă de amină. El este un catalizator în reacția de solubilizare a aurului și argintului și care atare nu poate reacționa cu tiosulfații, respectiv nu îi poate degrada (descompune).

Afirmație: Câți specialiști sunt necesari?
Răspuns: Numărul de personal direct de deservire a unei instalații de prelucrare a sterilelor miniere cu o capacitate de 3 milioane de tone anual este de 140 persoane, iar personalul colateral de cca. 80 persoane.

Întrebare: Metalele grele aflate în minereuri sau sterile pot fi recuperate?
Răspuns: În procesul de solvire a aurului și argintului cu cianuri, deoarece acest reactiv reacționează chimic cu unele din metalele grele existente, recuperarea este dificilă și nerentabilă. În procesul cu tiosulfați, deoarece aceștia nu acționează chimic asupra com­pușilor metalelor grele, ele rămân ca atare în reziduul uscat rezultat din procesul extragerii aurului și argintului. Prelucrarea acestui reziduu pentru extragerea me­talelor grele și însoțitoare este aceeași ca în cazul minereurilor complexe. Ea poate fi realizată.

Întrebare : Care este eficiența economică a tehnologiei
cu tiosulfat de amoniu brevet RO 129874 în comparație cu tehnologia cu cianuri alcaline?
Răspuns: Eficiența economică a unei tehnologii nu este stabilită doar de prețul de cost al reactivilor. Ea reprezintă un complex de costuri care pe lângă prețul reactivilor apar costuri cu energia, cu personalul de deservire, cu instalația, cu amortizarea inves­tițiilor și cheltuieli generale.
Pentru a demonstra eficiența eco­no­mică a tehnologiei cu tiosulfat de amoniu, vom prezenta alăturat costurile de prelucrare a unei tone de minereu Roșia Montana, în comparație cu cele prevăzute a fi obținute prin procedeul cu cianuri.
Datele prezentate în tabelul alăturat sunt cele obținute practic în instalația pilot productivă cu tiosulfat de amoniu, respectiv chel­tuie­lile prin procedeul cu cianuri prezentate de RMGC la o analiza tehnico-economică sub semnătură dr. Ștefan Regalie în februarie 2003 .
Prețul de cost comparativ la prelucrarea unei tone de minereu prin prelucrarea prin procedeul cu tiosulfat de amoniu
și cel cu cianuri calculat în dolari.

CONCLUZII
- Tehnologia de extracție a me­talelor nobile cu tiosulfat de amoniu RO 129874 prin procedeul ciclic cu catalizator și fără iaz de decantare este net supe­rioară atât tehnic cât și economic în raport cu cea de solvire cu cianuri alcaline.
- Investiția pentru prelucrarea a 3 milioane tone steril anual este estimată la 50 milioane euro.
- Producția de aur și argint obținută la o instalație de prelucrare a sterilelor din iazul Flotație Centrale Baia Mare cât și din iazul Flotației Baia Sprie (iazuri alăturate) este de 1,5 t aur și 22 tone argint per an în primii 4 ani de producție și 1,2 t aur și 105 t argint pe an în următorii 6 ani.
- Profitul brut al investiției este estimat la 26,5 milioane $ per an.
- Realizarea acestei investiții prie­tenoase cu mediul încon­jurător asigură o renaștere a pro­ducției de aur și argint, respectiv a metalelor platinice, o dezvol­tare economică viabilă în Baia Mare, respectiv în Mara­mureș, fără o redeschidere sau de rea­lizare de mine noi, o eliminare totală și economică a iazurilor din Baia Mare și a celor de la Bozânta - Mara­mureș.
Pentru realizarea acestei inves­tiții, este necesară o voință po­litică cuplată cu un simțământ național și local”
-  Jack Goldstein