Furt de la gura copiilor

Dupa ce ani la rand Centrul de Plasament de la Bocicoi a fost principalul beneficiar maramuresean al donatiilor fundatiilor de caritate, personalul Centrului s-a infruptat „putan cate putan” din bunurile destinate copiilor. Cei mai multi dintre angajati au fost cercetati penal si sanctionati „drastic”: mustrari, amenzi sau pedepse cu suspendare. Pana nu demult, Centrul de plasament din Bocicoiu Mare se numara printre cele mai moderne institutii de gen din Maramures. In prezent, institutia care reprezenta odata “mandria” Directiei Judetene pentru Protectia Copilului (DPC) este doar o ruina. La desfiintarea Centrului, cladirile au fost devastate, in urma dezastrului ramanand niste mobilier vechi, lenjerie de pat si cateva aparate electrocasnice defecte, care nu mai trebuiau nimanui. Ce s-a intamplat cu zecile de donatii care au luat drumul Bocicoiului? Au fost furate. Insa, desi paguboasele decizii ale directorilor de la Centru au intrat de mai multe ori in vizorul autoritatilor, organele de control s-au multumit sa semnaleze “gainarii” sau sa ridice indiferenti din umeri, desi rapoartele contineau si abateri grave: neinregistrarea ajutoarelor in contabilitate, furturi etc. Dupa atatia ani, nici astazi nu s-a stabilit un vinovat pentru distrugerea patrimoniului fostului Centru de Plasament din Bocicoiu Mare. Evaporarea ajutoarelor Printre cei care au cercetat “faptele de arme” de la Bocicoi se numara revizorul contabil al Consiliului Judetean, Gheorghe Tomoioaga, numit sa faca lumina peste perioadele de directorat ale lui Petru Cucul si Ana Mesco. Desi superficial, controlul a demonstrat ca o parte din ajutoare au fost gestionate fraudulos si ilegal. Insa sanctiunile au fost inlocuite cu “sfaturi”. In rapoartele intocmite se arata ca: donatiile nu sunt evidentiate in contabilitate, ajutoarele nu sunt trecute prin magazie, iar medicamentele, pana in 1999, erau date direct cabinetului medical, fara a li se inregistra valoarea, doar cantitatea. Insa inregistrarea medicamentelor “la kilogram” nu pare ilegala in ochii revizorului si nici “lipsurile” inregistrate la aparatele electrice, consemnate sec in raport. Cat despre achizitionarea unor covoare prin intermediul AF-ului patronat de fostul director Cucul, Tomoioaga a descoperit ca “nu se precizeaza de la ce fabrica au fost aduse si ce calitate au avut aceste covoare”. Asadar, nimic fraudulos. La fel de senin este tratata si problema disparitiei ajutoarelor de la fundatiile malteze, primite la finele anului 1998 si neinregistrate in scripte. In urma controlului s-a constatat ca din 400 de pachete “14 au ramas in biroul directoarei, iar 47 nu se stie cine le-a furat (!)”. Dar, pentru incalcarea Legii contabilitatii exista o explicatie: “aceste pachete nu au fost inregistrate, deoarece nu au fost desfacute si nici in procesul verbal de primire nu este specificata valoarea unui pachet”. Tabloul achizitiilor cu cantec este completat cu un magazin en-gros din Bistrita (!) care aproviziona Centrul din Maramures cu rechizite. “Este adevarat ca la acel magazin lucreaza si sora doamnei Mesco (directoarea centrului, n.red.). Din cele verificate se constata ca preturile sunt cele practicate si la alte magazine”, precizeaza revizorul contabil. Daca preturile nu erau mai mici, n-am inteles de ce se facea aprovizionarea tocmai din judetul Bistrita, de la magazinul unde lucra sora directoarei! De criterii de “cumetrie” nu poate fi vorba, nu? Sanctiunea biblica In acelasi ton iertator sunt intocmite si rapoartele lui Laurentiu Muresan, inspector al Curtii de Conturi. Nici verificarile acestuia nu reusesc sa explice disparitia misterioasa a donatiilor, dar arata ca “institutia a beneficiat de donatii care nu au fost inregistrate in contabilitate, nici la primirea acestora si nici la inventarierile anuale”. O buna parte dintre aceste ajutoare au ajuns la personalul medical al Centrului, care, desi a semnat confirmarea de primire, nu a predat documentele contabilitatii. Din raport reiese ca nici directoarea Mesco nu e straina de ajutoare, insusindu-si bunuri in valoare de 1,9 milioane de lei (in 1999), neinregistrate in evidenta contabila. Desi in anul 2000 inspectorul Muresan a revenit cu un control, tot nu a reusit sa clarifice carentele grave din contabilitatea Centrului. Muresan arata ca nereguli exista cu duiumul, dar nu a putut (!) stabili, de exemplu, daca ofertele celorlalte firme participante la licitatii sunt formale, “din lipsa de timp” (!!!) si nici nu a dispus aplicarea de sanctiuni “pana la valorificarea procesului verbal de control si inlaturarea abaterilor si neregulilor consemnate”. Dupa principiul biblic, a lasat strambii sa se indrepte singuri. Intr-un alt raport, Muresan arata ca s-au incalcat numeroase articole din Legea contabilitatii, pentru care se face vinovat conducatorul institutiei. Insa, in loc de masuri concrete, inspectorul se lamenteaza ca a mai semnalat neregulile si “institutia (Centrul de Plasament, n.red.) nu a luat masuri de indreptare a abaterilor”. Pedepse simbolice Desi nu putini au fost angajatii Centrului cercetati pentru prejudicierea patrimoniului instituitiei si implicit a fondurilor publice, dosarele s-au incheiat, in cel mai rau caz, cu o amenda mica, “de ochii lumii” sau o condamnare cu suspendare. In 1995, Valerian Mesco, sotul directoarei Ana Mesco, a fost condamnat la 8 luni de inchisoare cu suspendare pentru abuz in serviciu contra intereselor publice. Motivul? In calitate de director administrativ al Centrului, a transportat, cu masina si pe cheltuiala Centrului, marfa pentru o firma din Sighet (care se pare ca era administrata de fratele ex-directorului Cucul), cumparata ulterior de Centru! In 1999, fostul director al institutiei, Petru Cucul (in prezent se pare plecat in strainatate) a fost si el “cadorisit” cu un dosar penal, dupa ce a achizitionat si vandut Centrului mocheta la suprapret, si a prejudiciat Statul prin neplata taxelor si impozitelor. Dar a “scapat” doar cu o amenda administrativa de 600.000 de lei, pentru evaziune fiscala. Sub “lupa” organelor de control a ajuns si “domnia” ex-directorului Ana Mesco. Motivul: verificarea unor ajutoare primite de la o fundatie din Sibiu, cumpararea de produse destinate copiilor si disparitia unor bunuri din patrimoniul centrului, precum si deplasarile. In finalul cercetarilor s-a dispus neinceperea urmaririi penale. Cam asa s-au finalizat cercetarile penale in cazul anganjatilor de la Centrul din Bocicoiu Mare. Gasiti vinovati, au fost sanctionati simbolic. Insa efectul e evident: Centrul se afla in ruina, iar valoarea pagubei nu poate fi stabilita pentru ca dupa inchiderea acestuia, inventarul nu s-a predat catre DPC! La ora actuala nu mai exista decat niste harburi, prea vechi ca sa mai fie furate. Cazul nu este nici pe departe inchis, chiar daca vinovatii au scapat, deocamdata, de pedeapsa legii. Vom reveni (dar “organele astea de control” nu au chiar nici un om capabil sa faca lumina intr-o hotie pe fata)? Dovezile politiei Inspectoratul Judetean de Politie Maramures confirma ca in urma unor sesizari referitoare la faptul ca o parte dintre angajati au sustras bunuri din Centrul de plasament din Bocicoiu Mare, politistii au perchezitionat domiciliul lui Gheorghe Onusec si Bobliuc si au gasit bunuri donate Centrului de catre o fundatie de caritate din Sibiu. In dreptul lui Bobliuc (administratorul Centrului) s-a constatat ca, desi nu detinea bunuri a caror provenienta nu o putea justifica, el nu a inregistrat in contabilitate bunuri in valoare de 16 milioane lei, cu scopul de a fi sustrase. Pe numele celor doi a inceput urmarirea penala, dar solutia procurorilor a fost de scoatere de sub urmarirea penala, pentru ca fapta nu prezenta pericol social. Ioana LUCACEL, Ciprian DRAGOS, Teofil IVANCIUC