Frunzala Pribeagu’, ultimul haiduc al Maramuresului

Povestile cu haiduci s-au stins una cate una, dar nu acelasi lucru se poate spune si despre cea a ultimului haiduc din Maramures. Legenda si intamplarile lui Frunzala sunt cat se poate de vii, atat in familia lui din Budesti, cat si in cea a comunitatilor prin care a trecut. Frunzala Pribeagu’ ar fi implinit in anul integrarii 87 de ani. Cei care vorbesc despre haiduci dau parca in mod automat timpul cu multi ani in urma. Nu acelasi lucru se poate spune despre ultimul haiduc al Maramuresului. Ion Gruiet, cunoscut mai mult sub numele de Frunzala sau Frunzala Pribeagu’ a trait pana in urma cu 13 ani, deci a apucat sa vada primele “zvacniri” de libertate postdecembrista. Recunosc, nu mi-am imaginat ca voi reusi vreodata sa ma apropiu atat de mult de povestea pe care am ascultat-o de zeci de ori in copilarie, de la bunicul meu din Cavnic si nici ca surprinderea unei zile de atunci (cand mi s-a spus: “Uite-l pe haiducul Frunzala!”) poate fi retraita. Dar in cazul haiducului Frunzala, constatarea ca legenda si realitatea se imbina perfect este de-a dreptul socanta. Stiam de mic faptul ca ultimul haiduc al Maramuresului a locuit in Budesti, asa ca zilele trecute am intrebat mai mult din curiozitate doua femei din sat: “Cine imi poate povesti ceva despre Frunzala?”. Raspunsul a fost neasteptat, tinand cont ca vroiam sa-mi satisfac mai degraba un moft de a regasi franturile unei povesti din copilarie: “Da’, de ce nu mergeti la el acasa, sa vorbiti cu nevasta si cu fiica lui?”. In cateva minute vorbeam deja cu sotia lui Frunzala, care m-a rugat sa o las linistita pentru ca tocmai iesise din spital, insa mi-a spus ca pot afla ce ma intereseaza daca astept sa se intoarca Irina, fiica sa. N-am apucat sa ies bine din curte, cand un vecin ma intreaba daca ma poate ajuta cu ceva. Ii spun ca o astept pe “Irina, fata lui Frunzala”, moment in care omul isi da palaria de pe frunte si-i striga unui copil cu sania: “Du-te za-i la ma-ta ca o cauta cineva!”. Intre timp, omul imi spune ca Frunzala a fost unul dintre cei mai puternici oameni pe care i-a cunoscut, muncitor, dar care manca pe masura. “La o masa manca singur un kilogram de slanina si o paine de aia mare, de 4 lei”. Intre timp, copilul revine insotit de mama lui si incepe povestea. 13 ani de haiducie “Intr-adevar, tata a fost ultimul haiduc din Maramures. A murit acum 13 ani, la varsta de 74 de ani. A fost un om vanjos, inalt de aproape doi metri si lat de un metru, care nu s-a temut de nimeni, decat de Dumnezeu. A avut 4 copii, iar cand eram mici ne povestea tot timpul prin cate a trecut. Povestea lui a inceput cand avea vreo 20 de ani. Atunci, l-au chemat in armata, iar pentru ca n-a vrut sa mearga, a fugit in paduri. A fost haiduc vreo 10 sau 13 ani, timp in care i-a ajutat pe saraci. Niciodata n-a spart casele bogatilor, insa mergea dupa mancare la stanele de oi. Ne povestea ca alaturi de el erau unul pe care-l chema Parascau si unul Dunca din Sarbi. Chiar si la batranete il framantau gandurile haiduciei si ne spunea cu parere de rau ca a fost nevoit sa-i bata si sa-i chinuiasca pe unii ciobani care refuzau sa-i dea de mancare. De exemplu, ne-a spus ca dupa mai multe zile in care nu mancase nimic a ajuns la o stana. Paznicul de aici a sarit sa-l bata. Bineinteles ca n-a reusit, insa omul acela s-a ales cu o bataie la pielea goala cu spini, care i-au intrat si in talpi. Tata ne povestea ca in vremea cat a stat in padure, in ciuda faptului ca era destul de masiv, reusea sa alerge atat de tare, incat nu l-au ajuns niciodata cainii de la stane. De asemenea, o alta ciudatenie de care s-au mirat multi oameni din sat a fost ca in toti acei ani cat a stat prin paduri, nu a avut probleme cu animalele salbatice. El ne-a spus ca daca le lasi in pace, te lasa si ele pe tine”, povesteste Irina Borodi, fiica lui Frunzala. “Turnat” de preot Fiica lui Frunzala ne-a relatat si cel mai trist episod din viata ultimului haiduc din Maramures. Cu toate ca era “un om dintr-o bucata”, care nu punea mare accent pe relatiile interumane, Frunzala era un om cu frica de Dumnezeu, avand intotdeauna la gat un “sar” (rozar, n.red). La un moment dat, s-a dus la preotul din Breb sa se spovedeasca, iar in timpul actului religios acesta i-a dat in cap cu patul toporului, dupa care l-a dat pe mana Securitatii. Au urmat aproximativ 3 ani de detentie, timp in care haiducul din Maramures a stat in celule din Jilava, Aiud si Gherla. Fiica lui ne-a povestit ca urmele ranilor provocate de lanturile cu care a fost legat s-au vazut “pana a pus mana pe piept”. Si mai tulburatoare sunt detaliile perioadei de detentie povestite de Irina Borodi: “Tata ne-a spus ca i se arunca mancare intr-o troaca, exact ca la porci. Era legat de un pat de metal, fara saltea, iar pe sub el curgea tot timpul apa. Din cauza conditiilor in care statea, a ajuns sa aiba pe fata rani deschise, in care erau larve de viermi si oua de broaste. Dupa aproape 3 ani, a reusit sa evadeze prin canalul de la WC, dar gaurile de pe fata i-au ramas cate zile a trait”. Frunzala a reusit sa se intoarca in satul natal si si-a pus la punct o strategie care s-a dovedit in cele din urma a fi una bine gandita: s-a prefacut timp de doi ani ca este mut. Cu exceptia discutiilor purtate in casa numai cu mama sa, Frunzala nu a vorbit cu nimeni altcineva, desi se ajunsese la un moment dat sa fie “ocarat” de oamenii din sat ca este mut. Bineinteles ca a mai fost cautat de securisti, insa faptul ca ajunsese “mut, bolnav si inofensiv” a dus la un fel de clementa. Ridica 90 de kg intr-o mana! Irina ne-a spus ca tatal ei s-a insurat “tarziu, in jurul varstei de 40 de ani”, iar pentru a-si intretine familia s-a angajat pe post de miner la Mina Cavnic. Aici a lucrat timp de 25 de ani. In ciuda suferintelor din inchisoare, Frunzala a ramas in amintirea oamenilor drept un barbat extrem de puternic: ridica intr-o mana 80 – 90 kg fara sa dea semne ca ar depune efort, reusea singur sa puna pe sina vagonetii incarcati cu minereu, ducea in spate greutati de care nu se incumetau sa se apuce mai putin de 3 oameni etc. Insa la fel de celebru este si faptul ca la mesele luate la cantina, Frunzala avea nevoie de cate doua portii de mancare. Era cat se poate de evident faptul ca povestea tatalui sau a tulburat-o extrem de mult pe Irina si abia atunci am inteles exact motivul pentru care sotia haiducului ne rugase s-o lasam “linistita”. Inainte sa plecam, Irina si mama ei mi-au aratat cateva poze cu haiducul a carui legenda mi-a fascinat copilaria si, nu in ultimul rand, mi-au aratat un loc din gradina, unde Frunzala plantase cativa copaci, in forma de semiluna, unde ii placea sa stea la umbra in zilele insorite… ale batranetii. Flinte ingropate Povestea lui Frunzala i-a pus si ii pune mult pe ganduri pe cei care pornesc in drumetii prin padurile din zona Cavnic – Budesti – Ocna Sugatag. Unul dintre motive este faptul ca la batranete, Frunzala le-a povestit mai multor oameni ca aceste paduri sunt impanzite de arme de foc, unse cu „vazelina” sa nu rugineasca si ingropate in scorburi sau langa anumiti copaci. Sunt foarte multi cei care-si amintesc faptul ca haiducul se plangea ca “nu-l mai tin picioarele sa mearga dupa flintele ingropate in paduri”, insa ii asigura ca daca armele respective ar fi dezgropate, ar avea o importanta istorica deosebita. Motivul pentru care Frunzala ingropase acele arme a fost unul bine gandit. El povestea ca in varianta in care securistii ar fi incercat sa-l prinda din nou, era pregatit sa se apere. Stia ca “daca” reuseste sa fuga in padure nu va mai ajunge niciodata dupa gratii, pentru ca, avand arme “amplasate strategic”, isi putea tine la distanta dusmanii. Chiar daca cei care vor cutreiera padurile prin care a umblat Frunzala nu vor reusi sa scoata la lumina flintele ingropate, daca vor ajunge in zona Borcut, pe drumul spre Ocna Sugatag, vor sti ca pe acolo a trecut Frunzala, pentru ca pe doi fagi seculari este scris “Ion Gruiet” si este desenat un pistol. Cainta preotului Dupa ce a fost tradat de preotul din Breb, Frunzala a avut o atitudine extrem de vehementa cand vedea vorba de cei care poarta sutana, asta desi nu si-a pierdut niciun moment credinta in Dumnezeu. Minerii isi amintesc si acum de faptul ca ori de cate ori venea vorba de preoti, haiducul fie schimba subiectul, fie le povestea prin cate a trecut din cauza preotului turnator. Fiica haiducului ne-a povestit ca, la batranete, tatal ei a avut parte de o surpriza neasteptata. Aflat pe patul de moarte, preotul din Breb i-a trimis vorba lui Frunzala sa-l viziteze. Omul vroia sa moara impacat ca si-a cerut iertare de la haiduc, regretand raul pe care i l-a facut. Frunzala a refuzat sa-l mai intalneasca pe preot, temandu-se de reactiile pe care le-ar fi putut avea in prezenta acestuia si, cu toate ca n-a putut uita cate i s-au intamplat din cauza preotului, i-a transmis un “Sa-l ierte Dumnezeu”. Familistul Frunzala Se stie ca majoritatea familiilor din Maramuresul istoric este cunoscuta dupa cate o porecla. La fel s-a intamplat si cu familia lui Ion Gruiet, despre care se spune ca “se trage din clanul lui Frunzala”. In perioada haiduciei, barbatul din Budesti si-a castigat porecla de “Frunzala Pribeagu’”, insa toti cei care spuneau doar “Frunzala” stiau exact despre cine e vorba. Viata haiducului s-a schimbat radical dupa ce s-a casatorit si n-a fost lipsita de greutati. El a avut 4 copii (3 fete si un baiat) si a avut grija ca in anii cat a fost miner sa le asigure tot ce aveau nevoie, astfel incat, dupa ce s-a casatorit, Frunzala a ridicat 5 case. Cu toate acestea, destinul a facut ca doar una din fete, Irina, sa ramana in satul natal. In acest moment, o sora de-a ei traieste undeva langa Jimbolia, cealalta este plecata in Germania, iar singurul baiat pe care l-a avut Frunzala a fost injunghiat la varsta de 20 de ani, in timpul unei altercatii pentru o fata. Cu toate ca in relatiile cu strainii era destul de reticent si circumspect, Irina ne-a spus ca Frunzala era extrem de “povestitor” cu cei apropiati. Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro