Fructele sunt bune, mai ales pentru ce nu contin

Fructele sunt, astazi, impodobite cu toate virtutile. Si totusi, intr-un domeniu in care cunostintele evolueaza foarte rapid, aceasta afirmatie trebuie sa fie revizuita, scrie Martijn Katan, profesor de dietetica in cadrul Vrije Universiteit (Universitatea Libera) din Amsterdam, in articolul aparut in cotidianul olandez De Volkskrant si preluat de ultima editie a saptamanalului francez Courrier International. Invizibila vitamina C In 1747, James Lind, un medic de marina scotian, a facut o descoperire care continua sa ne influenteze conceptiile in privinta definitiei unei alimentatii sanatoase. Lind avea, pe vasul sau, multi bolnavi de scorbut, o boala cu o trista faima in randul marinarilor. Pe atunci, flota engleza pierdea mai multi oameni din cauza scorbutului decat a bataliilor navale. Tot felul de tratamente erau, atunci, la moda, dar niciunul nu fusese testat. Medicii nu erau deloc inclinati sa faca experiente. Lind, in schimb, da. El a ales 12 mateloti bolnavi de scorbut de la bordul navei Salisbury, i-a inchis in infirmerie, i-a hranit pe toti in acelasi fel si a incercat pe ei sase tratamente populare, dintre care unul consta in consumarea a doua portocale si a unei lamai in fiecare zi. La capatul a sase zile, fructele se terminasera, dar experienta reusise. Unul dintre cei doi consumatori de portocale s-a putut intoarce la lucru, iar al doilea a fost afectat la infirmerie, pentru a se ocupa de ceilalti zece bolnavi. In 1804, Amiralitatea engleza a validat, in sfarsit, descoperirea lui Lind, iar scorbutul a disparut din flota engleza fara ca motivul eficacitatii lamailor sa fi fost elucidat. De-abia in 1932 a venit explicatia: portocalele si lamaile contin o substanta invizibila care previne si vindeca scorbutul. I s-a dat numele de vitamina C. Fructele nu combat cancerul Cine nu ar fi gata sa manance fructe impotriva cancerului? Descoperirea lui Lind a facut din fruct simbolul unei alimentatii sanatoase. Ceea ce explica, de exemplu, faptul ca Uniunea Europeana subventioneaza distribuirea de fructe copiilor in scoli. Dar mai au, toate acestea, un sens in anul 2007? Scorbutul nu mai face ravagii in Olanda, cu exceptia cazurilor unor cersetori sau unor persoane in varsta parasite. Olandezul mediu ingereaza aproape 100 de miligrame de vitamina C pe zi, ceea ce este cu mult mai mult fata de cantitatea necesara pentru a evita imbolnavirea de scorbut. Chiar si fara a manca fructe, ingurgitam suficiente vitamine, consumand legume, lapte, cartofi si carne. Ideea ca fructele contin substante invizibile apte sa previna bolile a supravietuit, totusi, disparitiei scorbutului. Ea a primit un puternic impuls cu prilejul anchetei pe tema cancerului, efectuata in urma cu 25 de ani. Niste cercetatori i-au intrebat, atunci, pe un numar mare de pacienti bolnavi de cancer, ce alimentatie avusesera inainte de a se imbolnavi, iar raspunsurile lor au fost comparate cu cele ale unor voluntari sanatosi. De fiecare data, a reiesit ca persoanele bolnave de cancer mancasera mai putine fructe (si mai putine legume) decat persoanele sanatoase. Un rezultat entuziasmant. Cine nu ar fi gata sa manance, zilnic, mere si banane pentru a evita imbolnavirea de cancer? Cu toate acestea, ideea a avut bataie lunga. La drept vorbind, voluntarii sanatosi care participa la asemenea studii nu sunt comparabili cu media populatiei. Ei se intereseaza de chestiunile de sanatate si, adesea, mananca mai multe fructe decat media bolnavilor din spitale. Pentru a exclude acest factor, au fost intrebate, despre obiceiurile lor alimentare, sute de mii de persoane inca sanatoase si, zece ani mai tarziu, s-a vazut care dintre ele avea sau avusese cancer. Atunci, nu a reiesit nicio legatura aparte intre consumul de fructe si aceasta boala. Prin urmare, specialistii cred ca fructele au putine efecte in contracararea majoritatii tipurilor de cancer. Impactul flavonoidelor Cu toate acestea, in urma cu circa 15 ani, s-a crezut ca s-a descoperit o categorie de substante continute in fructe si care au o actiune salutara: flavonoidele. Acestea sunt antioxidanti, ce impiedica alterarea proteinelor si a ADN-ului (acid dezoxiribonucleic) de radicalii liberi oxigenati. Flavonoide - numite si polifenoli - pot fi gasite in ceai, fructe, legume, vin rosu. Multa vreme, s-a sperat ca antioxidantii au virtuti preventive impotriva bolilor cardiovasculare si a cancerului, afectiuni care erau asociate cu efecte nocive ale oxigenului. Insa, vitamina C si vitamina E sunt si ele antioxidanti si se dovedeste ca aceste vitamine, chiar si in cantitati mari, nu previn nici infarcturile si nici cancerele. Impactul flavonoidelor ramane, in consecinta, nesigur. Nu trebuie, deci, sa asteptam miracole de la vitaminele prezente in fructe, care nu mai sunt, pentru noi, minunata sursa de sanatate pe care o reprezentau pentru matelotii secolului al XVIII-lea. Niciun fruct nu contine vitamina D, vitamina B12 sau iod, cei trei principali nutrienti care nu sunt consumati in cantitate indestulatoare de unii olandezi. La drept vorbind, fructele sunt bune mai ales pentru ceea ce nu contin. Ele sunt gustari sau deserturi inofensive care au putine calorii: un mar contine mai putin de un sfert din caloriile continute intr-un baton Mars. Nici un vinovat Daca fructele sunt sfinte, ‘’crochetele’’ (gogosile umplute cu un amestec pe baza de carne, faina si legume) sunt, in schimb, in zilele noastre, un pacat. In Olanda, mancam 350 de milioane pe an. Cu un sentiment de culpabilitate. Aceasta proasta reputatie era, altadata, justificata. Crochetele sunt prajite, iar uleiul de prajire era, mai demult, extrem de rau pentru sanatate. El era plin de acizi grasi trans, care cresc in sange rata colesterolului LDL, sau ‘’colesterol rau’’, si fac sa scada cea a colesterolului HDL, sau ‘’colesterol bun’’. Insa, de la aceasta descoperire, in urma cu 17 ani, cumparam tot mai putine grasimi continand acizi grasi trans. Astazi, pana si uleiul cel mai lichid din snack-baruri nu mai contine asa ceva. Lipidele continute intr-o crocheta pot, astfel, sa fie la fel de sanatoase ca si cele care se afla in uleiul de masline. In afara de uleiul de prajire, o crocheta contine faina de grau si carne. Maruntaiele, ochii de porc si ugerul de vaca nu mai fac parte dintre ingrediente, de la interzicerea lor, in 1979. Crocheta contine, deci, mai ales carne de cal, ieftina - o carne care este buna pentru sanatate, la fel ca toate cele ale animalelor care alearga, caci ea contine mai putine grasimi si mai multe vitamine si fier decat carnea unor animale lenese, cum sunt vacile. Pentru femeile aflate la varsta procrearii, nimic nu se compara cu putina carne de cal pentru a compensa pierderile lunare de fier. O crocheta nu este, deci, un aliment chiar atat de nociv si, luand in considerare toate aspectele pozitive, ea merita un renume mai bun. De acum, gratie progreselor dieteticii, ajungem sa punem in cauza, mai devreme sau mai tarziu, toate ideile referitoare la nutritie. Ceea ce era sanatos - asa ca branza - devine mai putin sanatos, caci am inceput sa consumam prea mult. Ceea ce era rau, cum sunt crochetele, devine bun, caci producatorii adapteaza compozitia acestora, tinand cont de noile conceptii. Multe idei preconcepute in privinta a ceea ce inseamna o alimentatie sanatoasa trebuie, deci, revizuite. Problema epocii noastre nu se numeste scorbut, ci burta adipoasa, si niciun vinovat gata desemnat nu poate fi aratat cu degetul pentru aceasta, conchide specialistul in nutritie. De Volkskrant