Frigiderul natural din Coas

In perioada comunismului, la Coas functiona un fel de frigider natural, care furniza gheata cooperativei si bufetului pe intreaga perioada a verii. Care este deosebirea dintre un frigider comunist si unul capitalist? Pai, raspunsul clasic ar fi: „frigiderul comunist era plin, desi toate galantarele erau goale. Frigiderul capitalist e gol desi toate galantarele sunt pline...” Dar locuitorii comunei Coas ar raspunde altfel: frigiderul comunist nu functiona pe baza de curent electric ci pe baza de sloi de gheata, era invelit cu pamant si nu se tinea in casa, ci dupa un deal... A, si inca ceva: frigiderul comunist de Coas era unul ecologic, dar nu a fost inventat de Albert Einsten ci de... Alexa si Rad, doi localnici care conduceau cooperativa si bufetul din sat. La cativa pasi de troita care te anunta ca ai intrat in comuna Coas se afla un deal „scobit”. Acum, in dreptul dealului se afla o rastignire, dar pe vremuri acolo se afla „frigiderul satului”, sau „ghetarului Coasului”, cum l-au numit satenii. Povestea „ghetarului” a inceput prin anii 60, cand clasicul frigider era considerat un lux chiar si pentru unitatile de alimentatie publica din comuna: cooperativa si bufetul. Desigur ca, in timpul iernii, pastrarea bauturilor si a alimentelor nu era o problema, ca doar raul avea gheata berechet... „Baiul” era in timpul verii, cand gheata se topea si administratorii cooperativei si ai bufetului nu mai puteau oferi clientilor o bere rece. Asa le-a venit ideea sa „puna gheata la pastrare”. Unde? In ... „frigider”! Ion Moje locuieste in apropiere de „fostul ghetar” si isi aminteste ca: „Era o groapa, au pus deasupra niste corni, au letuit-o cu niste scanduri si au invelit-o cu pamant. Avea o usa spre drum. Era exact ca un beci, dar era rotund. Iarna se aducea gheata de la rau si se baga acolo. Era foarte mare, asa ca incapea acolo gheata multa. Pe vremuri erau iernile mult mai serioase. Gheata era groasa si de 50 cm. Se putea umbla pe rau cu saniile. Locul cela era un fel de frigider al satului. Aci o fost pasta drum, unde-s gatejele cele. De facut, l-o facut Rad Andrei cu Alexa. N-au luat de la nimeni modelul, s-o gandit ei sa gaseasca solutii. Erau calduri vara, iar ca sa aiba clienti cat mai multi s-au gandit sa le dea oamenilor bere rece. Ei erau cu cooperativa”, povesteste batranul. Moje mai spune insa ca nu se duceau si alimente in „ghetar”, „frigiderul” fiind mai degraba un depozit de gheata. Cei doi duceau gheata pentru a raci bauturile pe timp de vara: „Gheata statea acolo pe tot timpul verii. Nu se topea ca era in pamant si nu batea soarele. Locul era ferit de soare ca era in spatele unui deal. Oamenii nu-si luau gheata de acolo ca era numai pentru ei. Era un frigider privat”. Ineditul „frigider” a functionat vreo trei decenii, dar in timp au aparut si probleme de „functionare”: grinzile de lemn au putrezit si tavanul a inceput sa se surpe. Plus ca frigiderele clasice nu mai erau un „lux” si nici nu necesitau atata efort cat „frigiderul natural”. Asa ca, prin 1992, „ghetarul” a fost scos din functiune: „s-a defectat, adica nu s-a mai dus gheata de la rau acolo. Gheata o mai fost destula dar nu s-a mai ocupat nimeni. Plus ca tati aveau frigider...”, spune batranul Moje. Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro