Fraţii care şi-au dedicat vocea credinţei

Maramureşul se poate mândri cu două voci bisericeşti de excepţie. Doi fraţi din Dumbrăviţa s-au apropiat de Biserică şi de Dumnezeu datorită vocii cu care au fost înzestraţi.

Ioan Cetăţean (54 de ani) şi Viorel Cetăţean (55 de ani) sunt doi fraţi din Dumbrăviţa care, în ultimii 35 de ani, s-au făcut remarcaţi prin vocea cu care au fost înzestraţi. Iar acest dar îl folosesc în interesul Bisericii şi al credincioşilor. Ioan şi Viorel au fost strungari, dar după ce „a venit democraţia” şi-au concentrat activitatea în aşa fel încât să fie mai aproape de Biserică şi de nevoile credincioşilor.

Cei doi au acelaşi timbru vocal şi asta le dă o notă aparte faţă de cântăreţii bisericeşti din zona Fisculaşului. Au o potrivire în voce deosebită, care-i ajută foarte mult la cântările bisericeşti şi chiar la evenimentele la care sunt invitaţi în localităţile învecinate. Cele 8 Glasuri Bisericeşti, la Dumbrăviţa, au o melodie aparte, specifică Dumbrăviţei, iar fraţii Cerăţean au o interpretare cât se poate de solemnă. Fraţii Cetăţean fac parte şi din Grupul Bărbătesc de colindători, care în perioada Crăciunului susţine numeroase concerte.

Ioan Cetăţean (Ionel cum e cunoscut în sat) face parte şi din Consiliul Parohial, este corator de 11 ani. Iar Viorel este diac. Diac înseamnă cântăreţ. Este un fel de şef de echipă al stranei din biserică. Dar pentru acest lucru se face şcoală şi se primeşte o diplomă. Episcopia a organizat în 92 cursuri pentru cântăreţi bisericeşti, unde au fost formaţi mai mulţi cântăreţi din Episcopia noastră, printre care şi Viorel Cetăţean. Cei doi sunt alături de preot atât la slujbe, cât şi în activitatea ce ţine de sfinţiri de troiţe, cununii, înmormântări etc.

Despre darul de a cânta pentru Biserică? „Nu ştiu dacă vocea este moştenită deşi şi părinţii cântau bine. A fost o întâmplare fericită că am ajuns să cântăm la Biserică, pentru că din familia noastră nu a mai făcut nimeni aşa ceva. Norocul nostru a fost că Pricop Nicolae, care peste 40 de ani a fost dirijor la cor, ne-a tot încurajat să cântăm în strană. Asta a fost acum 35 de ani. Şi acum cânt tot în strană”, ne-a spus Ioan Cetăţean.

Specific zonei Dumbrăviţa este „verşul” la înmormântare. Viorel Cetăţean, diacul, află de la familia decedatului detalii despre viaţa acestuia şi apoi biografia o transpune în versuri. În total scrie peste 30 de strofe pentru fiecare înmormântare. Iar acest „verş” are o melodie aparte la Dumbrăviţa. „Păstrez verşurile compuse. Acum mi-e mai uşor să scriu versuri. Înainte îmi lua o jumătate de zi să termin un verş, dar acum îl termin în aproximativ două ore. Că acum m-am obişnuit. Iar după ce ştiu viaţa omului, versurile curg parcă”. Pe lângă asta, diacul din Dumbrăviţa este preocupat şi de găsirea de noi pricesne.

„Fiecare liturghie este o bucurie pentru noi, iar cântarea de la strană este motiv de bucurie. Când cânţi la strană nu poate fi ceva mecanic, pentru că trebuie să fie şi sentiment. Este rugăciune. Sunt multe momente emoţionante. Avem un caiet cu peste 50 de pricesne. Au fost multe pricesne care n-au cum să te mişte şi îţi dau lacrimile”, ne-a mărturisit Viorel Cetăţean.

Pe viitor Parohia Dumbrăviţa şi-a propus să scoată un CD cu pricesne interpretate de cei doi cântăreţi.

De pe vremea cât a fost strungar, Ioan Cetăţean are o mică colecţie de cuţite şi ciocane de bătut şniţele, lucrate „la mare artă”: „am avut vreo 12 cuţite lucrate manual, dar mi-au rămas vreo 6. Nu ştiu dacă-i o pasiune, ci mai degrabă o conjunctură. Eram şef de brigadă la UMM şi aveam în echipă o femeie al cărei soţ lucra la sculărie. El făcea cuţite de inox, iar eu, pentru că îmi plăceau, le finisam şi le puneam mâner din corn de cerb. Ciocanele pentru şniţele eu le-am făcut, au mâner de plexic. Cred că tuturor din Dumbrăviţa le-am făcut asemenea ciocane, lucrate la strung, pentru că pe atunci se puteau face”.

„În mai 2010 am fost numit la Parohia Dumbrăviţa ca şi preot paroh, unde am descoperit o echipă frumoasă şi unită din punct de vedere al Consiliului Parohial şi în special la cântăreţi. Pentru că preotul şi cântăreţii sunt într-o legătură foarte strânsă, pentru că nicio slujbă nu se poate face fără cântăreţi. Am descoperit şi o potrivire de timbru vocal, pentru că e foarte important acest lucru, ca preotul şi cântăreţii să aibă un timbru vocal apropiat.

Colaborarea este foarte bună şi de multe ori ne prezentăm şi în alte părţi unde suntem invitaţi.

În ceea ce-l priveşte pe domnul Ionel, a fost printre primii cu care m-am cunoscut în Dumbrăviţa. A fost printre primii care m-au abordat când am venit la Dumbrăviţa şi la care tot timpul apelez. Şi domnul Viorel îmi este foarte apropiat. Avem o relaţie foarte bună. Apreciez seriozitatea, punctualitatea şi faptul că totul este bine făcut. Nu pot decât să mă mândresc cu dumnealor şi să îi felicit pentru că avem o strană foarte bună. Nu am dorit niciun moment ca prin activitatea corului să fie diminuată activitatea stranei. Şi strana şi corul au un rol bine definit, nu este o concurenţă între cele două”.Bogdan Ciocotişan, preot paroh Dumbrăviţa.