Fotografia saraciei

Ciprian DRAGOS ciprian@gazetademaramures.ro Uneori, omenia nu cunoaste limite. Fotografia unui copil sarman, de doar trei ani, postata pe internet, a determinat cateva familii din strainatate sa il ajute cu haine si hrana. A fost pentru prima data cand a simtit ca decembrie este luna cadourilor. L-am intalnit in toamna aceasta, pe cand pregateam un reportaj legat de isteria antenelor parabolice care a cuprins zonele sarace ale orasului. Eram in fata unuia din blocurile de pe str. Horea, din Baia Mare, apartinand municipalitatii. Tocmai iesise cu mama sa, din scara imobilului si se zgaia la aparatul foto. In lipsa de altceva, mototolea intre manutele pline cu noroi, doua felii de paine. Paine goala. Fara unt, margarina, sunca salam, cascaval sau alte ingrediente necesare unui sandwich. Doar paine. Ne-a frapat de la inceput privirea sa inocenta, discrepanta dintre albul feliilor de paine si manutele sale murdare, seninatatea zambetului. Era unul dintre cei 300 de copii care locuiesc in blocul respectiv. Am terminat documentarea si am plecat. Dupa cateva saptamani, am postat poza pe unul din blogurile noastre, iar reactiile nu au intarziat sa apara. Dincolo de Ocean, pentru cei care ne urmaresc articolele ce prezinta cazuri sociale de la noi, fotografia a avut un impact deosebit. A impresionat antiteza dintre trasaturile frumoase si nevinovate ale copilului si nefericita copilarie de care avea parte. In scurt timp, doua familii, una din SUA si alta din Canada, s-au decis sa intinda o mana de ajutor acestui copil. Un gest uman care nu mai trebuie comentat. In prima parte a lunii decembrie, din cei 200 de euro trimisi de cele doua familii, am cumparat (respectand dorinta donatorilor) haine, hrana si dulciuri pentru “copilul de pe Horea”, cum l-am numit noi, si familia acestuia. Nu aveam alt indiciu, decat locatia. Pentru a-l gasi, am folosit fotografia. A fost destul de usor. Toata lumea il stia. Nici nu am apucat sa ne apropiem bine de bloc, ca am fost asaltati de hoarde de copii. “Gusti! La etajul I, sta. Ce vreti cu el?” In scurt timp a coborat si mama sa, care ne-a recunoscut si ne-a chemat in garsoniera in care locuia. O camera mica in care convietuieste alaturi de tatal ei si cei patru copii pe care ii are. De la inceput ne-a izbit imaginea saraciei lucii in care isi duce viata familia lui Gusti. Peretii nezugraviti de la construirea blocului, pe jos, un soi de podea din linoleum ce lua forma ridicaturilor de pamant si ciment pe care se afla, aer inchis si izuri de tot soiul, frig asemanator celui de afara, copii ce treceau pe sub clanta usii, purtand doar o camasa descheiata si nimic mai mult, plescaind cu talpile goale prin noroiul dinauntru. Iar in tavan, un bec. Unul singur. Gusti s-a furisat timid in bratele bunicului sau si asa ramas pana am plecat, pandindu-ne cu ochi curiosi, in timp ce Daniel, fratele sau mai mic, se straduia sa ne impresioneze cu o bagheta din plastic, fluturata prin fata camerei foto. Vadit surprinsa de vizita noastra si de cele primite, femeia ne-a descris situatia grea in care se afla familia. Cristina Varga are patru copii² doi baieti (de 2 si 3 ani) si doua fetite (6 si 13). Nu lucreaza nicaieri, iar traiul si-l duce din alocatia copiilor. Cheltuielile sunt imposibil de acoperit² 55 lei – chiria (ne miram ca cei de la Serviciul de Spatiu Locativ mai au tupeul sa ceara bani dupa o garsoniera fara curent electric, instalatie de incalzire sau gaz), 55 lei – apa rece, la care se mai adauga transportul gunoaielor menajere si curentul electric. La fel ca si in cazul altor garsoniere, acesta este preluat de la apartamentele care au instalatie de curent, din blocul vecin. Se merge pe baza de abonament² 50 lei, pentru un singur bec si televizor (pentru cei care au). Pentru extraoptiuni, se plateste separat² 20 lei, frigiderul, 20 lei, masina de spalat. Inutil sa mai spunem valoarea datoriilor acumulate de familia Varga pana acum. Pe langa problemele legate de plata acestor utilitati, apar cele privind hrana, imbracamintea si caldura. “Ne incalzim cu lemne. Daca avem”, ne-a spus bunicul copiilor, indicand o soba de fonta al carei horn iesea printr-o spartura din zid. Se pare ca am picat prost. Lemnele tocmai se terminasera. Pe langa toate astea, tatal copiilor mai era si inchis. Pentru tentativa de omor, care, dupa spusele femeii, suna mai mult a legitima aparare. “A iesit de la Combinat, unde a lucrat. Si-a lasat bicicleta in fata barului, iar cand a iesit, cineva se legase de ea. L-au amenintat ca il bat, iar el a ridicat o cheie din metal catre ei. Nu stiu mai multe. El asta mi-a spus”, ne povesteste femeia. Ce o fi fost, nu mai conteaza. Acum barbatul este inchis. In timp ce se afla la penitenciar, boala sa de coloana s-a agravat si a necesitat interventie chirurgicala. “L-au operat... vai de capul lui. Ca nu am avut bani sa dam la doctori. Ne-au cerut, am incercat sa strangem, dar nu am reusit. Si l-au tratat dupa cati bani le-am dat. Iar tratamentul... pai, va dati seama, i-au dat algocalmin, dupa operatie... Ar mai trebui operat inca de doua ori, ni s-a spus, dar el nu vrea sa mai mearga la medic pana sta in inchisoare. Cand se prezinta si spune ca e detinut il trateaza in bataie de joc. Medicamentele de care are el nevoie costa aproape un milion pe luna”, ne-a spus mama copiilor, care mai are de asteptat 15 luni pana barbatul ei va reveni acasa. De parca boala sa nu ar fi fost suficienta, atat una dintre fetite, cat si bunicul acesteia, au probleme de sanatate. Barbatul sufera de paralizie la mana si picior, iar fetita cea mai mica are probleme de auz, fapt pentru care nu poate fi inscrisa la o scoala normala. Am plecat, avand in minte imaginea ochilor curiosi ai lui Gusti, care a primit cadourile chiar de ziua lui. Este impresionant faptul ca mai sunt oameni de bine care se mai gandesc la semenii aflati in suferinta si la copiii ce trebuie sa plateasca pentru greselile parintilor. Pe langa cele oferite de cei de peste Ocean, GAZETA va veni si ea in sprijinul acestei familii, cu un ajutor pentru asigurarea incalzirii pe perioada sezonului rece. Pentru cei care doresc sa sprijine material familia Varga, o pot face direct, la domiciliul de pe str. Horea (este blocul al doilea dintre cele trei aflate intre cimitir si str. Electrolizei), sau contactand redactia GAZETEI de Maramures.