Fostii detinuti politici au continuat sa fie urmariti si dupa eliberarea din inchisoare “Dusma

A fost inchis din pricina unor acte pe care cineva le daduse spre pastrare familiei sale. Comunistii au aflat de existenta inscrisurilor respective si au trecut la arestari. Fara a avea nicio legatura cu actele, Ioan Nicoara a fost anchetat peste un an de Securitatea din Baia Mare si fortat sa semneze declaratii false incriminatoare fata de alte persoane pe care nici macar nu le cunostea. A fost condamnat la 6 ani inchisoare, pentru constituirea unei organizatii subversive care nu exista. Cosmarul nu s-a incheiat nici dupa eliberarea sa, el fiind ani la rand hartuit de ofiterii de Securitate. Ioan Nicoara s-a nascut in 1937, la Sindresti (comuna Dumbravita, pe acea vreme). In vara anului 1959, el a fost incorporat si dus la munci agricole. In aceeasi perioada, un batran, dintr-un sat vecin, a venit la mama sa pentru a-i lasa anumite inscrisuri si publicatii, spre pastrare. Insa, dupa un anumit timp, Securitatea a “vizitat” familia Nicoara... “Eu tocmai ma intorsesem de la munca. Au venit vreo 4 – 5 politisti, insotiti de alte persoane (probabil il urmareau de mai mult timp pe cel care adusese inscrisurile), au gasit materialele respective si au intrebat de provenienta lor. Le-am explicat faptul ca ele apartin batranului respectiv, care, intre timp, decedase. Atat eu, cat si fratele meu, am fost arestati si dusi la sediul Securitatii din Baia Mare, desi mama era cea care primise spre pastrare materialele. Dar nu puteam spune ca fusese ea. In timpul anchetelor, am fost mereu intrebati de provenienta materialelor si de rolul acestora. Insa nu stiam nimic. Nu deschisesem niciodata geamantanele in care se aflau ele, pentru ca nu ne priveau. Ne-au intrebat care este legatura noastra cu cel care le-a lasat, pentru ca incercau sa creeze ideea unei organizatii subversive la adresa Guvernului. In acest fel, ne puteau aplica o pedeapsa mai mare. Anchetele au durat mai bine de un an, iar in tot acest timp, am fost permanent batuti pentru a declara ceea ce voiau ei sa auda. Insa nu puteam spune mai mult decat stiam. Ne intrebau cum e aia, cum e cealalta. Nu stiam, ne luau la pumni. Numele anchetatorilor nu mi le mai amintesc, pentru ca nu se recomandau niciodata cu numele real, ci foloseau alte nume. Tot ce stiu e ca seful Securitatii se numea Retezaru, un evreu plecat ulterior din tara”, povesteste Nicoara. Inceputul calvarului Dupa un an de anchete presarate cu numeroase agresiuni fizice, Ioan Nicoara si fratele acestuia au fost judecati de Tribunalul Militar Cluj si condamnati la 6 ani inchisoare, respectiv 3 ani inchisoare, pentru faptul ca au facut parte dintr-o organizatie subversiva, desi intre cel care lasasera inscrisurile si cei doi nu exista nicio legatura si nu se putea vorbi de vreo organizatie sau vreo conspiratie ce ar fi putut atenta la siguranta statului. Totul fusese doar un motiv pentru a-i condamna. Singura explicatie pentru aceasta aberatie, si multe altele, ar fi ca in acest fel, comunistii incercau sa-i intimideze pe toti aceia care s-ar fi putut intoarce impotriva regimului de la acea vreme. Dupa condamnare, Nicoara a fost inchis la Penitenciarul din Satu Mare, unde a sta cateva luni. “Aici regimul era urat de tot. Mancarea proasta, batai peste batai, din partea gardienilor si ofiterilor. Nu indrazneam sa spunem nimic, pentru ca imediat eram redusi la tacere prin bataie. Dupa mai multe luni, am fost urcati pe un tren cu vagoane de vite si dusi la Jilava. Am mers cu trenul respectiv timp de o saptamana, pe o caldura de nedescris. La Jilava (o inchisoare oribila, sapata in pamant, cu un miros ingrozitor) nu am stat decat o saptamana. Am fost triati, iar eu am fost trimis la Galati, unde a urmat o a doua triere, pentru ca, in final, sa ma trimita in Balta Brailei. Am avut noroc ca nu am fost deportat in Siberia, pentru ca asta fusese intentia lor. Am aflat ulterior”, isi aminteste Nicoara. Urmarit de securisti Ajuns in Balta Brailei, Nicoara a fost inchis la colonia Gradina, unde a fost fortat sa presteze anumite munci agricole si de indiguire. “Am lucrat pentru fermele GOSTAT: semanat, prasit, cules, tot soiul de munci agricole. In timpul iernii, taiam crengile rachitelor de pe malul apei sau eram folositi la indiguiri. Transportam pamant cu roaba, iar normele erau foarte mari, de abia le puteam face. Mereu trebuia sa lucram, daca ne vedeau gardienii ca stam, ne scoteau din rand si ne bateau. Mancarea... nu gaseai nimic bun in ea. Eventual... carne de cal. La Gradina au fost inchise multe din personalitatile vremii respective. Erau oameni educati si importanti: profesori universitari, comandanti de aviatie sau reprezentanti ai regimurilor care au precedat comunismul. Cei mai multi erau la o varsta mai inaintata. Prea multe nu am discutat cu ei, pentru ca nu aveam voie sa comunicam intre noi decat strictul necesar. Orice ‘abatere’ era pedepsita”, ne relateaza fostul detinut politic. Periplul sau prin inchisorile comuniste avea sa ia sfarsit in anul 1964, odata cu decretul semnat de Gheorghiu-Dej, in urma caruia au fost eliberati detinutii politici. Insa cosmarul represiunii comuniste nu a incetat. Pentru Nicoara, el a continuat ani buni. A fost permanent urmarit de oamenii Securitatii, care ii iscodeau fiecare miscare. “Ofiterii de la Securitatea din Baia Mare ma cunosteau. Cand veneam in Baia Mare, cu diferite probleme, numai ce ii vedeam ca sunt pe urma mea. Voiau sa vada unde ma duc, cu cine ma intalnesc si ce discut, ce cumpar... Era o practica frecventa la acea vreme. Inclusiv la starea civila au venit ofiteri de Securitate. Ma urmareau peste tot. Situatia asta a durat vreo patru, cinci ani dupa ce am iesit din inchisoare. Dupa care, au incetat cu urmaririle. Nu stiu, probabil au inceput sa ma uite sau au murit, pentru ca cei mai multi din ofiterii care ma anchetasera erau inaintati in varsta”, spune acum Nicoara. In prezent, el are 70 de ani, insa nimic nu arata suferintele prin care a trecut. Crede ca a reusit sa treaca prin calvarul comunist doar datorita tineretii sale, iar daca ar fi avut varsta de acum ar fi cedat, la fel cum s-a intamplat cu multi altii. Ciprian DRAGOS ciprian@gazetademaramures.ro