Fortificaţia de Credinţă de la Portăriţa

13 octombrie 2013. Am învăţat de la ÎPS Justinian că 13 „nu este număr cu ghinion”, în primul rând pentru că au fost 12 apostoli „plus” Iisus, iar când Iuda a trădat şi s-a spânzurat, locul rămas a fost completat cu un alt apostol.

A fost duminica despre care s-a ştiut în Eparhia Maramureşului şi Sătmarului că ÎPS Justinian slujeşte la Mănăstirea Portăriţa din Satu Mare. Se ajunge foarte uşor la acestă Mănăstire, pentru că la 5 km de Livada (localitate dintre Baia Mare şi Satu Mare) în direcţia Negreşti Oaş este indicator spre Mănăstire.

Ploua de dimineaţă, dar eram liniştiţi că dacă slujeşte ÎPS Justinian, are Dumnezeu grijă ca totul să iasă ca într-o poveste.

Am trecut printr-o pădure cu două ploi deodată: o ploaie de toamnă şi o ploaie cu frunze galbene. La un moment dat, printre copaci se vede un luminiş, iar când ne apropiem, ne trezim în faţa unei Cetăţi. Mănăstirea Portăriţa te duce cu gândul la arhitectura cu zid de apărare a mănăstirilor lui Ştefan cel Mare.

Ploaia încetase, iar oamenii intră rând pe rând în „Cetate”, întrebându-se parcă dacă ne aşteaptă „Voievodul Maramureşului şi Sătmarului”. La poartă ne întâmpină Icoana Maicii Domnului – Portăriţa, iar dintre ziduri se aud „Fericirile”. Fericirea creşte pe faţa credincioşilor când văd în Altarul de vară din curtea Mănăstirii că îi aşteaptă Arhiepiescopul Maramureşului şi Sătmarului. Oamenii se aşează în jurul Altarului din curtea spaţioasă, sorbind fiecare mişcare şi cuvânt din Sfânta Liturghie. Călugării, preoţii, diaconii şi teologii din strană sunt înconjuraţi nu numai de rugăciuni şi Harul Arhiepiscopului, ci şi de sute de credincioşi şi de zidurile „Cetăţii”. Rar ţi-e dat să vezi o aşa fortificaţie de credinţă!

ÎPS Justinian binecuvântează mulţimea cu vocea sa pătrunzătoare, care se zideşte parcă în sufletele oamenilor. Avem din nou parte de două ploi deodată: o ploaie de toamnă care îi face pe oameni să se retragă spre zidurile Mănăstirii, în timp ce le coboară în suflet ploaia cuvintelor rostite grav de Arhiepiscop: „toţi suntem credincioşi! Toţi suntem drept credincioşi!”.

Pare incredibil ce se întâmplă. Sub pretextul ploii, oamenii se retrag spre ziduri, iar în centru rămâne doar soborul în Altarul de vară. Este exact imaginea dintr-o familie sănătoasă unde copiii se retrag în momentul în care mama le pregăteşte mâncarea. Aici însă se pregăteşte hrana sufletească.

Începuse cea mai importantă parte a Liturghiei, iar pe Altar, la rugăciunile Arhiepiscopului Justinian, pâinea şi vinul se transformă în chip nevăzut în însuşi Trupul şi Sângele lui Hristos.

Cuvintele sunt sărace pentru a descrie concentrarea din timpul rugăciunii, fixată pe faţa luminoasă a ÎPS Justinian. Am rămas în Altarul de vară sub pretextul ploii şi al fotografiilor. Dar nu faptul că eram atent pentru a surprinde cadrul perfect, m-a făcut să simt bătăi în piept, furnicături în picioare şi broboade de transpiraţie pe frunte.

Toate astea le simţeam datorită puterii rugăciunilor Arhiepiscopului Justinian. Asistăm din nou la două ploi concomitente: o ploaie de toamnă, dar şi revărsarea Duhului Sfânt în preschimbarea pâinii şi vinului în însuşi Trupul şi Sângele Mântuitorului. Fără exagerare, vă spunem că în acele clipe concentrarea soborului şi a Arhiepiscopului nu ar fi putut fi distrasă nici dacă s-ar fi tras cu tunul din mijlocul fortificaţiei.Apoi, în timpul Pricesnei şi al cuvântului de învăţătură rostit de părintele Ioan Pop (consilier administrativ în cadrul Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului) sufletul parcă ne-a venit la loc. Părintele Ionică (pentru că aşa îl ştie toată lumea) a rostit un cuvânt înălţător în care a subliniat că prezenţa ÎPS Justinian nu face decât să reverse harul şi binecuvântarea peste casele din zonă. Că prezenţa Arhiepiscopului ne sfinţeşte pe noi şi sfinţeşte locul, care va rămâne sfânt până la sfârşitul veacurilor. Apoi, părintele Ionică a făcut o trecere extrem de frumoasă şi firească de la faptul că ÎPS Justinian ne veghează şi ne binecuvântează ca un adevărat părinte, la datoria părinţilor de a-i educa pe tineri în spirit creştin. A spus că dacă cei mici îi vor vedea pe părinţi că se roagă, se vor ruga şi ei, că cei mici trebuie învăţaţi să se roage înainte de culcare, că trebuie să ne rugăm mai mult unii pentru alţii, că un adult primeşte binecuvântarea lui Dumnezeu când învaţă un copil să-şi facă cruce sau îl învaţă o rugăciune etc.

Prezenţa Înalt PreaSfinţiei Sale la Portăriţa i-a impresionat la culme pe credincioşi, iar bucuria a crescut în momentul în care acesta a început să le vorbească. A spus că: mulţi credincioşi fac pelerinaje, dar avem locuri sfinte şi în ţara noastră, iar Portăriţa este un asemenea loc. Această Mănăstire este la fel de frumoasă ca mănăstirile din Athos, iar Portăriţa, Rohia şi toate celelalte sunt locuri sfinte. Aici trebuie să venim cu credinţă şi dragoste. ÎPS Justinian le-a promis oamenilor că „pururea mă voi ruga lui Dumnezeu pentru Poporul meu! Pururea mă voi ruga lui Dumnezeu pentru Maramureş şi Satu Mare!”.

Apoi, ÎPS i-a hirotesit pe stareţul Cleopa şi pe ieromonahul Damaschin la rangul de protosinghel: „dacă ei sunt aici, este şi Dumnezeu cu voi. Au sarcină foarte mare să se roage pentru noi. Mă rog lui Dumnezeu să îi cheme în rândul sfinţilor, pentru că de acum, după această hirotesire, vor posti şi se vor ruga şi mai mult”, a adăugat ÎPS Justinian.În timp ce Arhiepiscopul vorbea mulţimii, ploaia s-a oprit, iar oamenii au venit de lângă zidurile Mănăstirii, exact ca şi copiii în jurul părintelui. Unii îi ascultau cuvintele în genunchi, alţii nu îşi puteau stăpâni plânsul, iar cei din faţă îl atingeau cu emoţie. ÎPS Justinian a adăugat şi că Mănăstirea Portăriţa trebuie văzută de arhitecţi şi specialişti în construcţii, pentru a începe lucrările de consolidare a zidurilor, şi abia după ce totul se dovedeşte a fi trainic urmează târnosirea.

Dragostea, binecuvântarea şi cuvintele de duh ale Arhiepiscopului s-au revărsat peste toţi cei prezenţi, mai ales că ÎPS Justinian a stat şi i-a primit pentru binecuvântare pe toţi cei prezenţi. Pe fiecare l-a încurajat, i-a zâmbit şi l-a binecuvântat oferindu-i o iconiţă, şi chiar dacă erau sute de oameni, toţi au aşteptat cu răbdare să le vină rândul să stea în faţa Arhiepiscopului.

Apoi, credincioşii s-au întors acasă cu sufletul împăcat şi întăriţi de binecuvântările Arhiepiscopului. Şi în mod sigur vor reveni la Portăriţa, şi le vor spune şi altora de acest loc sfânt, pentru că în felul acesta ascultă îndemnul Arhiepiscopului care s-a dus cu atâta drag la Mănăstirea din Satu Mare, ce seamănă cu fortificaţiile lăsate de Ştefan cel Mare. Doar că, aici este o fortificaţie a spiritualităţii, întărită şi de prezenţa şi rugăciunile Înalt PreaSfinţiei Sale Justinian, Arhiepiscopul Maramureşului şi Sătmarului.

„Dacă ei (stareţul Cleopa şi ieromonahul Damaschin) sunt aici, este şi Dumnezeu cu voi. Au sarcină foarte mare să se roage pentru noi. Mă rog lui Dumnezeu să îi cheme în rândul sfinţilor, pentru că de acum, după această hirotesire, vor posti şi se vor ruga şi mai mult”.

 

ÎPS Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramureşului şi Sătmarului