Formula magica a succesului electoral 2008

Gavril Ardusatan Este lesne de inchipuit avalansa de asertiuni docte despre viitoarele politici publice ce vor urma alegerilor in numele „interesului public”, asertiuni radicale despre umilirea cetateanului de rand de care nu are nimeni grija in capitalism, asertiuni populiste despre nevolnicia contracandidatului in alegeri. De fapt, toata lumea exprima un anume interes in marele si complicatul joc al puterii (fie ea locala sau centrala). Cei mai multi – cei fara putere economica – isi vor prezenta interesul prin gestul tacut de a vota pe cel sau pe cei care promit cel mai frumos, credibil sau radical, felul in care se vor preocupa indeaproape de interesul lor, adica de a face ceva concret² o pensie si mai marita, un ajutor social, o scutire aici si pe dincolo, daca se poate chiar anularea tuturor impozitelor si taxelor. Ca de, statul are bani. Altii cu independenta data de puterea economica relativa, adica adaptatii tranzitiei, vor pretinde investitii in infrastructura, dar fara marirea impozitarii, astfel incat puternica masina – noua sau second-hand - sa aiba pe unde rula. Nu poate fi ascuns faptul ca unii isi vor manifesta propriul interes – de capatuiala (in masura in care se mai poate) sau de conservare a status-quo-ului puterii locale prin care se realizeaza si punerea sub protectie a unor afaceri. De la nivel central se va orchestra simfonia mediatica a „grupurilor de interese¬ care va reprezenta de fapt maciuca prin care se va lovi adversarul politic. Adica grupul tau de interese este ilegitim sau este diabolic in comparatie cu al meu. Marea minciuna este ca acestea, sau unul dintre ele va disparea dupa alegeri, altfel decat in mod natural. Ele vor ramane acolo, sau aici, singurul lucru ce li se va intampla va fi intarirea sau slabirea relativa a unora sau altora. Asa ca „interesul public” si „grupurile de interese” nu reprezinta decat miturile-capcana ale modernitatii noastre actuale pe baza carora cei mai multi isi proiecteaza un viitor iluzoriu, naiv. De ce toate astea? Pentru ca grupurile de interese sunt, in general, percepute ca fiind ceva eminamente necurat si malefic, iar lobby-ul ca meserie are un statut daca nu „rusinos”, atunci macar dubios, neserios. O posibila explicatie pentru prostul renume pe care il are lobby-ul este faptul ca el urmareste apararea unui interes minoritar, de grup (companie, sindicat, patronat) spre deosebire de campaniile de advocacy care mobilizeaza oameni si resurse in favoarea unui interes comun, care priveste marea masa a cetatenilor. In tarile lipsite de o puternica traditie liberala, asa cum este si Romania, interesul individual sau de grup este considerat mai degraba suspect spre deosebire de interesul comunitatii, intotdeauna mai legitim. Dar aceste etichete nu circula doar in Romania, ci si in state vechi ale UE. Insa a considera, pe buna dreptate, ca un grup de interese actioneaza ilegitim si un lobby-ist este mai degraba un individ care corupe, pare sa constituie in democratiile consolidate exceptia, iar sistemele politice inca nematurizate din punct de vedere al functionarii efective a democratiei, regula. Specialistii spun ca „lobby-istul se defineste ca fiind persoana care poate sustine interesele unui grup abordand stiluri si metode diverse. Asocierea de persoane provenind din diverse zone ale economicului si socialului are la baza promovarea unor interese comune, ceea ce constituie si liantul intre ele. Interesele grupului pot fi cel mai adesea realizate prin accesul sau la puterea politica. Miza este de cele mai multe ori economica, dar se poate suprapune intr-o prima faza si cu mijloacele care duc ulterior la avantaje materiale, putand fi politica (sustinerea unor anumiti politicieni care sa pledeze pentru cauza grupului) si mediatica (controlul unor importante voci ale mass-media). Pot fi identificate trei modalitati de a face lobby² direct - prin intalniri cu responsabilii politici, facilitarea accesului la un oficial, finantarea de evenimente, publicatii etc.³ indirect - prin campanii de mobilizare a opiniei publice si de convingere a autoritatilor ca o anumita afacere poate aduce beneficii importante nu doar clientului lor, informarea clientului asupra noutatilor legislative, opiniilor din presa si dezbaterea publica privind compania sau domeniul reprezentat, informatii privind biografiile politicienilor, cu accent spre preferinte si puncte slabe³ electoral - prin sustinerea materiala a candidatilor care le pot reprezenta interesele pe langa autoritatile de decizie ale statului. Chiar stilul de a face lobby s-a schimbat in timp - de la un model pasiv care reactiona la decizii deja luate, s-a trecut la un model proactiv si ofensiv de propuneri legislative. Dar toate aceste activitati trebuie sa se desfasoare intr-un cadru legal si de aici poate decurge o a doua clasificare² un lobby modern, transparent, reglementat si controlat in anumiti parametri acceptabili si un lobby primitiv, ascuns si bazat pe mituirea si presiunea asupra functionarilor si ministrilor.¬ (Roxana Mazilu). Ne putem gandi la „lobby¬ in Romania? Este evident ca lobby-ul primitiv subzista acolo unde nu sunt legi sau unde legile nu sunt respectate, ceea ce este exact cazul Romaniei si al oricarei democratii nematurizate. Existenta grupurilor de interese organizate si in raporturi legitime cu puterea politica este o cerinta a Uniunii Europene. Firmele profesioniste de lobby sunt, la randul lor, o raritate in Romania. Insusi oamenii de afaceri, obisnuiti sa-si apere interesele prin mijloace proprii, nu sunt convinsi de utilitatea lor. Ceea ce ar fi de retinut din complexitatea acestei probleme este in primul rand ca grupurile de interese nu sunt prin definitie structuri malefice, ci, din contra, o parte esentiala a unei democratii liberale si a libertatii de a-si sustine interesele, dar modul in care ele pot actiona corupand sau substituindu-se puterii este nelegitim si trebuie sanctionat. Iar, in al doilea rand, activitatea de lobby este o veriga importanta intre putere si grupurile socio-economice, care trebuie sa se desfasoare in parametri legali si sa fie luata mult mai in serios de ambele parti in contextul aderarii la Uniunea Europeana, cand accesul va fi deschis si la structurile supranationale comunitare, iar un lobby eficient poate aduce beneficii pe masura. Paradoxal, in Romania avem o inflatie de acte normative, totusi suntem deficitari la capitolul proceduri, mai ales in ceea ce priveste relatiile institutionale. Avem forme fara fond, infiintam noi organisme, comentam evenimente, dar ne preocupa prea putin fondul real, cauzele si remedierea problemelor dezbatute. Si, cata vreme nu se intervine la fundatia oricarei constructii politice si sociale, Romania va fi un permanent santier in care la fiecare schimb de echipa, se darama si se ia de la capat...