Ucisa de “Bolidul de la Rohia”

22 octombrie 2002, in Carei, un Mercedes cu numarul de inmatriculare MM 03 EOR, condus de studentul la teologie Mihai Ghedut, a ucis o femeie. Accidentul mortal a avut loc pe trecerea de pietoni. Conform declaratiilor Politiei, moartea a fost instantanee, iar la locul accidentului nu au existat urme de franare. Masina este in proprietatea Manastirii Rohia si este folosita de staretul acesteia, Episcopul-vicar al Episcopiei Maramuresului si Satmarului, Iustin Sigheteanul. Trimis in judecata pentru „ucidere din culpa”, Ghedut a fost condamnat la doi ani de inchisoare cu suspendare. Procesul a durat aproximativ o luna si a fost judecat de presedintele Judecatoriei Carei. La dosar, exista o „intelegere” intre partile implicate, autentificata la notariat. Dupa trei luni in care Manastirea Rohia si Episcopia nu au luat nici o pozitie despre acest grav incident, GAZETA a hotarat sa prezinte adevarul tainuit despre femeia ucisa. In “Sartor Resartus”, Thomas Carlyle, spunea la inceputul secolului al XIX-lea, ca Biblia este o masina de convertit pagani. Un om al Bisericii incalca cea de-a sasea porunca a Decalogului: Sa nu ucizi! Inalte fete ale clericilor au tainuit uciderea unei batrane de 67 de ani. Tainuirea ii implica pe slujitorii lui Dumnezeu in unul dintre cele mai murdare scandaluri din Romania. Legea tacerii Bisericii devine “Omerta Crucii”. Nimeni nu trebuie sa afle nimic. Enoriasii clatina din cap, dezgustati. Chimirul preotesc se goleste. “Partile s-au inteles”. Cat poate costa viata unui om ? Conteaza? “Sa nu te indoiesti de cuvantul Domnului si el sa fie lege pentru tine”.Doamne-ajuta! Stau in fata unui mormant acoperit de gheata. Dintr-un sloi de cristal se inalta o cruce de lemn. Ornata cu un Iisus de metal si incununata cu trandafiri rosii, crucea nu are semne distinctive, parand un mormant al unui anonim, al unui necunoscut. Aici isi “doarme” somnul vesnic Maria Ileana Neuhoff, o femeie de 67 de ani ucisa pe trecerea de pietoni de o masina neagra. In cautarea unei certitudini, sapam cu mainile zapada inghetata. Totul e ascuns, orice urma a fost stearsa! Groparul are mai mult decat o certitudine. “Aici e Neuhoff-neni, va zic sigur, la suta pe suta. Io am sapat groapa si am fost aici si cand a inmormantat-o. O fost doi popi atunci, ca o venit si Protopopul ortodox de la noi din Carei, da’ batrana era greco-catolica. Nu mai sapati, domnu’, ca poate o fi cazut placa s-a fi ascunsa prin zapada. Da’ sigur-sigur aci ii Neuhoff-neni, ca doar io stiu tot cimitirul asta, fiecare unde-i si cum. Aci si locuiesc, uitati, in casa aia de dupa gard. Placa, o fo’ sigur si se poate sa o fi luat familia, ca in primavara ii sigur ca se face mormant cu beton, frumos. Acuma n-or mai avut vreme ca or inceput cu zapezile. Or sa fi cazut placa? Nu stiu, da’ sigur o fo pusa,” spune incurcat groparul. O capela strajuita de un brad imens, ramane in departare. In zapada raman urme de pasi, o cruce inghetata pe un mormant anonim si tacerea orasului, cumparata cu bani multi. “Sa fie liniste, in numele Domnului”.

Reconstituirea Neagra

Marti, 22 octombrie 2002, Carei. In calendarul ortodox sunt sarbatoriti Sfintii 7 tineri din Efes si Sfantul Averchie, Episcopul Ierapolei. Pentru Episcopia Ortodoxa, pentru Episcopul-vicar Iustin Sigheteanul si pentru Manastirea Rohia aveau sa urmeze ceasuri rele. Nu trei, ci mai multe. Pe artera de legatura Satu Mare - Oradea, in intersectia semaforizata din centrul orasului Carei, un automobil intra in plin intr-o batrana care traversa pe trecerea de pietoni. Impactul este de o violenta rara. Masina nu franeaza decat dupa 30 de metri. Femeia moare instantaneu. Cel care coboara din masina e Mihai Ghedut, student in anul patru la Teologie. Fratele Mihai, conducea un “Mercedes” clasa E, de culoare neagra, cu numarul de inmatriculare MM 03 EOR, masina Manastirii Rohia. “In declaratiile pe care le-a dat dupa producerea accidentului, soferul a motivat ca tocmai atunci a trecut pe langa el un T.I.R., ca acesta ar fi intrat intr-o groapa si i-ar fi stropit tot parbrizul cu noroi. In aceste conditii, a motivat ca n-ar mai fi vazut nimic. La fata locului nu au existat urme de franare. Domnule, a lovit-o in plin! Soferul a oprit masina dupa 30 de metri, atata a dus-o pe capota”, a spus unul dintre politistii care s-au aflat la fata locului.

Casa Mariei

Pentru a afla unde locuia Maria Neuhoff se spune ca trebuie sa ai mai multi bani decat “ei”. Care “ei”? In locul precizarii, primim un “nu va bagati”. Pana la urma, un truc ne ajuta sa descoperim adresa. Calea 25 Octombrie, nr. 10. O casa cu tencuiala cazuta si jaluzelele pe jumatate trase, care este acum doar loc al amintirilor pentru Anton Neuhoff, sotul celei ucise. Batranul nu vrea sa vorbeasca despre cumplita intamplare din luna octombrie 2002, vrea doar sa uite. Sparge gheata de pe trotuarul din fata casei si priveste in gol. “S-a inteles cu popii aia, de aia nu vrea sa zica nimic. I-au dat bani, da’ nu stiu cat. In tot cazul, inmormantarea ei i-au platit-o. Dar a fost mare pacat, numai 67 de ani avea, era o femeie buna. Cand s-a intamplat accidentul, stiu ca Neuhoff-neni mergea sa cumpere lapte. O trecut pe trecerea de pietoni si atunci o izbit-o masina. Toata lumea a vazut, era in centrul Careiului. Conducea un popa tanar, sau ce-o fost ala nu stiu. Masina era neagra, un Mercedes, dar nu stiu de care, nu ma pricep. Era singur in masina de la ortodocsii din Baia Mare”, a spus una dintre vecine. Dintre fostele vecine. Acum, Maria Neuhoff este vecina cu alte cruci.

Judecata de apoi

“Dosarul nu a stat prea mult timp la noi. L-am inaintat Parchetului de pe langa Judecatoria Carei in 5 noiembrie 2002, cu propunerea de trimitere in judecata pentru ucidere din culpa. Accidentul mortal a avut loc pe trecerea de pietoni, soferul se numeste Ghedut Mihai si conducea un Mercedes cu numarul de inmatriculare MM 03 EOR”, ne lamureste repede comandantul Politiei Carei. Procesul s-a desfasurat cu rapiditatea unei probe de 50 de metri plat. “Daca nu ma insel, in data de 3 februarie a fost data sentinta definitiva, chiar eu am fost presedintele completului de judecata. E vorba de studentul ala, nu? Teologul. A fost condamnat la doi ani cu suspendare, iar cu privire la latura civila, partile s-au impacat. La dosar exista un act notarial din care rezulta ca sotul victimei nu are nici o pretentie”, a declarat Radu [enter, presedintele Judecatoriei Carei. Pentru ca Preasfintiile lor nu vor accepta niciodata un dialog despre astfel de probleme. Ne-am convins de asta dupa doua saptamani in care am incercat sa aflam pozitia oficiala a Episcopului-vicar Iustin Sigheteanul (“a doua treapta” in Episcopia Ortodoxa a Maramuresului si Satmarului si staret al Manastirii Rohia, ambele “patate” in urma acestui eveniment), am fost “pasati” parintelui Nifon, diaconul lui Iustin Sigheteanul, “un fel de purtator de cuvant” - cum s-a autodefinit. “Nu stiu de ce va interesati, pentru ce? Vreti sa-l aresteze, asta vreti? Masina nici nu era a Episcopiei si Mihai nu face parte din Episcopie, nici din Manastire. E student la teologie, la Sibiu, atat. Conducea masina in locul meu, pentru ca eram in sesiune. De ce are masina numarul EOR? Nu stiu, oricum au atatea alte masini numarul asta si nu fac parte din Episcopie. Sigur e ca masina e inregistrata pe Manastirea Rohia, pana acum cateva zile aveam si actele la mine. De altfel, puteti sa va interesati la Politie. Preasfintitul nu a intervenit deloc in cazul asta, nici macar nu era in masina. soferul era singur. Reparatiile masinii le-au platit asigurarile. A fost spart parbrizul din fata si a trebuit reparata caroseria la una dintre aripi, atat. Acum masina e la Manastire, n-o ascunde nimeni. Preasfintitul a fost cu ea chiar si in Grecia dupa aceea. Despre Mihai Ghedut, ce sa va spun? Intrebati-l pe el, ca ii acasa, in Targu Lapus. El stie ce are de facut, stie ce canoane i-a dat Preasfintitul. Cu dispensa de la Episcop, poate sa mai fie preot, iar calugar sigur poate sa fie, doar sunt atatea exemple, fosti ucigasi care au devenit calugari, de ce sa nu poata?”, se intreaba Nifon, diaconul lui Iustin Sigheteanul. Am parasit lumea celor “sfinti”, regretandu-l pe cel care a fost cunoscut sub numele Nicolae de la Rohia. “Moartea e pedeapsa, nu e destin. Dumnezeu n-a creat moartea. Moartea a intrat in lume prin diavol si pacat. Asa ne invata Biserica si Sfintii Parinti, asa cred”, spunea Nicolae Steinhardt.

Oamenii… neimportanti!

“Din moment ce sunt din Maramures, fac parte din Episcopie, dar nu ca angajat al Episcopiei. Auziti, nu am ce sa va spun, eu am ajuns asa cum am ajuns (sa conduca masina manastirii – n.red.), nu dezgropati dumneavoastra mortii. Ce a fost, a fost. Am dat declaratii la Politie, la Procuratura, fata de cine sa ma apar? Fata de oameni? Eu fata de Dumnezeu am ce sa ma apar pentru ceea ce am facut, nu fata de oameni. In fata lor nu am de ce sa ma apar, ca oricum lumea a vorbit si nu… Lumea-i lume, nu discutam noi despre lume. Mie imi pare rau, eu am patat manastirea. Eu sunt student la teologie la Pitesti, mai multe amanunte puteti sa aflati de la Politie, ca am inteles ca deja ati fost acolo. Eram in Carei, ca am avut niste probleme, daca ati fost si ati vorbit cu parintele Nifon, el stie ce s-a intamplat. Mai mult de atata nu stiu ce sa va spun. Urma sa alimentez la Peco de la iesirea din Carei si apoi urma sa ma intorc acasa, in Baia Mare. Eu trebuia sa iau niste documente ca a doua zi trebuia sa le trimita la Bucuresti. Era pur si simplu o chestie de zi cu zi”, a spus Mihai Ghedut, cel care parea convins ca “n-are de ce sa se explice in fata oamenilor”. Spusele maestrului Nicolae Steinhardt, poate mai sfant decat toti sfintii de la “manastirea din deal”, pot fi explicative pentru modul de gandire a tanarului teolog care a ucis. “Ma nelinisteste faptul ca foarte multi tineri care dau examen la Teologie socotesc preotia ca pe o profesiune, mai avantajoasa decat celelalte. Nu tu condica, nu tu ore fixe... Vocatia celor mai multi e functionareasca si calculata, hedonista, pragmatica. Merg la Seminarul teologic ori la Institut din spirit gregar, ca oile, convinsi ca preotia e o treaba mai usoara, mai rentabila (precum si este). Aceasta atitudine aduce cu sine meschinarie, duh negustoresc, grija pentru paralute si zecimale. Crestinismul este o religie a incertitudinii, depinzi numai si numai de har, dar n-are a face. Dumnezeu isi are alesii sai, pe care-i cunoaste”. Finalul acestei povesti cu gust amar, cu credinciosi care-si rup de la gura pentru a pune “ceva” in cutia milei si cu calugari si preoti care-si cumpara masini de zeci de mii de dolari, mi-a amintit de Paul Claudel, care a observat ca am incheiat un pact cu iadul. Acolo unde nu mai e libertate nu mai incape decat Legea, o dreptate stricta, o dreptate totodata penala si matematica. Amin.

Manastirea Rohia

Actul fundational care se afla in arhiva Episcopiei Clujului e datat 18 iunie 1925. Manastirea Rohia e muntele spre care urca rugile tuturor taranilor din tara Lapusului, care atunci cand ajung acolo isi descopera capetele cu umilinta, unul dintre cele mai mari asezaminte religioase din Ardeal. Manastirea seamana cu un orasel cu cladiri inalte si apropiate una de alta, carora li se spune “Case”. Legenda spune ca in luna noiembrie 1922, la cativa kilometri de Targu-Lapus, preotul satului Rohia, Nicolae Gherman, intrase intr-o lunga tacere in urma mortii fiicei sale, Anuta. Preotul a avut cateva viziuni in care fetita ii cerea sa se duca pe Muntele [ibles, in locul numit “Dealul viei”, si sa-i faca “o casa” Maicii Domnului. Dupa cateva luni, preotul Gherman a hotarat sa faca o manastire in memoria fiicei sale. “Dealul viei” era un povarnis stancos, fara poteci sau locuinte omenesti in apropiere, dar mai sus, “la stejarul lui Pintea”, era o poiana potrivita. Dupa cum era obiceiul, a insemnat locul cu o cruce mare din lemn si s-a intors in sat. A doua zi crucea era aruncata in vale. Intamplarea s-a repetat de cateva ori si, intr-o noapte, un satean s-a oferit sa stea la panda. Pentru ca in acea noapte a nins mai mult decat oricand, omul s-a dus linistit acasa, socotind ca nimeni nu se va incumeta sa mai fure crucea, pentru ca pasii de pe zapada il vor trada. Dimineata, crucea disparuse si nici o urma nu era imprimata pe zapezile dimprejur. Inspaimantat, omul a coborat spre locul in care gaseau de fiecare data crucea. Cand a gasit crucea in acelasi loc, a paralizat si si-a pierdut vorbirea. In urma acestei intamplari cutremuratoare, preotul Gherman s-a convins ca tocmai locul acela atat de salbatic este cel ales de Maica Domnului. Asa s-a construit in coasta “Dealului viei”, o bisericuta de caramida. Era primul asezamant ortodox de monahi din Ardealul proaspat alipit Romaniei si, in 1926, la tarnosirea schitului au participat peste 10.000 de credinciosi. Manastirea “Sfanta Ana” din Rohia, aminteste lumii de copila cu chip de inger, care a plecat prea devreme in Rai. De la inceput si pana acum, Rohia a avut zece stareti: Chenterion Sava (1926-1927); Severian Grigorescu (1927-1928); Gherontie Gutu (1929-1937); Teofan Matasaru (1937-1938); Ivistion Sava (1939-1940); Nifon Matei (1940-1944); Valerian Gurz (1944-cateva luni); Justinian Chira (1944-1973); Serafim Man (1973-1984); loctiitor Antonie Perta (1985-1988); Justin Hodea (incepand cu 1988).

Cine este Iustin Sigheteanul?

Iustin Holdea s-a nascut la 23 iunie 1961 in Rozavlea, Maramures. In 1988 devine staretul manastirii Rohia, iar in 1992 isi ia licenta in Teologie (la Sibiu). In luna martie 1994, Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane aproba propunerea Episcopiei Maramuresului si Satmarului de a-l numi in postul de Episcop-vicar pe arhimandritul Iustin Holdea, staretul manastirii Rohia (care va purta numele de Iustin Sigheteanul). Iustin Sigheteanul ii va urma lui Justinian Maramureseanul, actualul Episcop, in varsta de 82 de ani.

ULTIMA ORA

Sindicatul Crucii?

Grupul preotilor ostili viitorului conducator ii reproseaza ca ar fi instaurat o dictatura sub masca ascultarii si-l acuza de abuzuri. „Cei din administratie folosesc toate mijloacele de intimidare si descurajare in numirea, transferarea si promovarea in functiile bisericesti. In conducerea Episcopiei, sub aripa protectoare a conducatorilor acesteia, functioneaza un „capitalism de cumetrie”. Sunt promovati in functii administrative si in cele mai bune posturi rudele lor. Valoarea e ignorata pentru ca nu se inscrie in acest tipic. Va dam doar cateva exemple: consilierul administrativ al Episcopiei, cel care raspunde de personal (un fel de sef de cadre), preotul Vasile Augustin, are „ramificatii adanc infipte in structura”, sotia sa (Violeta) e contabil sef, iar nasul sau (preotul Stelian Han) e responsabil C.A.R.; Episcopul Iustin a incercat in doua randuri sa impuna preoti in Mocira, dar credinciosii i-au respins (in acest caz s-a dat un concurs pentru ocuparea postului, au participat zece preoti, dar a castigat concursul cel de-al 11-lea, care avea o vechime doar de doi ani); preotul Virgil Jicareanu a fost numit fara concurs intr-o parohie din Baia Mare; preotul Viorel Thira de la biserica „Sfanta Treime” s-a pensionat, dar a ramas in functie (!!!); au fost numiti doi preoti fara sa fi existat posturi vacante la biserica „Inaltarea Domnului”; preotul Ioan Filip a fost suspendat in urma unor acuze neintemeiate care nu au fost dovedite niciodata; sunt preoti cu o jumatate de norma sau imbisericiti fara concurs, pentru ca dupa o perioada acestia sa apara in pozitia de titulari. Din cauza acestor abuzuri, care nu au putut fi stopate nici in urma denunturilor adresate Patriarhiei, am hotarat infiintarea unei asociatii-tip sindicat. Aceasta asociatie vine in sprijinul preotilor si al vegherii asupra desfasurarii activitatii dupa legile sfinte ale Bisericii”, au declarat cei din partea contestatara a pozitiei de viitor lider a lui Iustin Sigheteanul, cel despre care se spune ca, din cauza varstei inaintate a Episcopului, conduce deja Episcopia dupa bunul lui plac si interes.

Catalin VISCHI