Foamea copiilor

In urma articolelor prin care semnalam nereguli in sistemul de protectie a copilului, organele Statului si Directia de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DASPC) s-au sesizat, indeosebi cu privire la activitatea sefei de Centru Natalia Miron. Conducerea DASPC a numit o comisie de preluare a bunurilor aflate in gestiunea acesteia, o gestiune despre care Miron sustinea ca nu fusese niciodata inventariata. In urma „misiunii” s-a sesizat ca in casele aflate in subordinea lui Miron erau insuficiente alimente pentru necesarul de hrana al copiilor, cele mai mari probleme semnalandu-se la reintoarcerea copiilor din tabara de la Seini, cand frigiderele erau goale, iar personalul plecat in concediu! Asa ca in prima zi copiii au mancat paine, margarina si cate... doua felii de salam (situatia s-a regasit in special la casele de pe strazile Grivitei si Valea Rosie). Am decis sa vizitam cateva case de tip familial, insotiti de Dumitru Dumuta, secretarul Consiliului Judetean. Era mijloc de saptamana, la orele amiezii. In casa de pe strada Valea Rosie tocmai sosea un transport de carne! Peste o duzina de bucati de carne (de 1-2 kg) erau afisate, ostentativ parca, in bucatarie. Peste cateva minute a mai sosit un transport de salam de vara, carnati trandafir, parizer si alte produse din carne (marfa livrata de SC TOTO SRL, firma de casa a Directiei, abonata pe viata la castigarea licitatiei de livrare a produselor din carne). Eram mirati de celeritatea cu care s-a „scurs” vestea ca vom vizita aceste case (sau cineva din sistem avea deja urechile ciulite si a intuit momentul). Din discutiile cu copiii, a reiesit ca informatiile referitoare la lipsa acuta de mancare in cateva din casele de tip familial erau fondate. “Luni, dupa ce am venit din tabara, am mancat paine, margarina si doua felii de salam. Seara, zacusca”, a spus o fetita din casa de pe strada Grivitei. Situatia crizei de alimente apare intr-un moment in care se credea ca institutia a depasit o problema cu care nu s-a mai confruntat de pe vremea directoratului deplorabil al lui Augustin Botis, cand in casele de copii se facea foamea „la greu”. Astazi, vestea ca in „casele lui Miron” singurele alimente erau compot de ananas, margarina si macaroane, sfideaza normalitatea. In ziua premergatoare vizitei noastre, una dintre educatoare, transformata in bucatareasa (care era in concediu) a cumparat o varza si cerea informatii despre cum sa imbunatateasca zeama. Solutia la indemana a fost... „cu macaroane”. In final, s-a apelat la un „transfer” de la casa de pe strada Cehov, unde mai exista carne. Situatia i-a indignat pe multi, discutiile ajungand si la urechile directorului adjunct Nicolae Boitor. Se pare ca acesta a anticipat vizita noastra si, realizand gravitatea situatiei, a luat masurile care s-ar fi impus cu mult timp in urma, „fortand” aprovizionarea casei care adapostea doar 7 copii cu 11 (!) kilograme de carne, mezel, cascaval, lactate, legume, dar... nici un fruct. In fapt, in aceasta vara, copiii din Case nu au primit nici un fruct proaspat. Iar faptul ca acesti copii ai nimanui „fac foamete” in timp ce Boitor zboara ca o albinuta ne indeamna sa continuam. Ciprian DRAGOS, Nicolae TEREMTUS