Fluturi...

Nu ma indoiesc de obraznicia rugamintii mele. Caci nu e usor (lejer, comod, lesne) sa-ti stapanesti indexul care cauta nelinistit butonul din stanga mouse-ului (pentru dublu click), nici mana dreapta, indreptata spre telecomanda si sa te petreci in vremuri vechi cu domnite inmanusate si clavir mangaiat de degete lungi precum norii in zile de arsita. Cu toate acestea, rogu-va de popas. In stil balzacian va descriu in trei randuri fundalul (background-ul) actiunii. Sub umbra tacuta ce se intindea de sub casa invatatorului, o furnica muncea sa roada piatra de temelie a chioscului ce se ridica impozant in curtea veche imprejmuita de brazi. De sub umbrarul cu miros de rasina, doi tineri timizi (am spune daca am avea privire demiurgica asupra lor) isi aruncau, in lumea plina de rautati, sentimentele lor pure. Doi tineri din familii respectabile: domnita, fata invatatorului in curtea caruia ne aflam, iar el, proaspat avocat, viitor ales al poporului, cu origine sanatoasa. Dar sa nu pierdem vremea si sa ne apropiem urechea de vorbele lor. Abandonand stilul balzacian, mult prea lent pentru nerabdarea cititorului, si intrand in pielea personajelor, va putem spune, cu mana pe inima, ca frumoasa domnita, ocolind cu dibacia specifica sexului frumos o intrebare stanjenitoare despre suflet, i-a spus: „De vei vedea intai primavara fluturi albi, toata vara vei fi bonav.” Domnisorul nostru, terminandu-si siropul de brad din pahar, i-a replicat: „Ba mai mult de atit, domnisoara... Chiar mai mult, pot sa-ti spun aceste lucruri ca nu degeaba m-a trimis tata la Viena cu tot cu origine sanatoasa: Primavara de-i vedea mai inainte fluture alb, vei fi mai mult bolnav, iar de-i vedea rosu, freaca-te pe fata si vei fi rosu. Si mai departe... fluture rosu de vei vedea intai primavara, e semn ca peste an vei fi sanatos, iar de vei vedea fluture galban, ai sa fii bolnavicios, caci fluture galben de vezi intai, tot anul vei fi bolnav si galban la fata.” Uitand, poate si ei de epoca in care se afla, s-au apropiat, fata s-a strans langa el, parca speriata si i-a spus: „Cap de mort (fluture), de vei vedea, sa nu-l omori, caci el duce apa mortilor”. El n-a asteptat sa se astearna tacerea ci, apropiindu-se si mai mult de ea, si intreband-o din sprancene, parca mai batran, a replicat: „Cand vei vedea vreun fluture prin casa sa nu-l omori, ca-i sufletul vreunui copil ce ti-a murit.” S-au posomorat iar sprancenele domnitei precum un arc frant, gotic (am spune revenind la descrierea balzaciana) au frant zgomotul greierilor, dar el nu i-a dat pace, repetand fraze de la cursul de igiena:” Se crede ca nu e bine a lua fluture in mana, caci intrand colbul aripelor lui cuiva in ochi, acela va chiori.” Dar nu mult l-a pasuit ingerul cu sageata, caci iute s-a strans iar langa ea: „Se crede ca daca zboara sara niste fluturasi in jurul luminii este semn de bine.” Apoi s-a plecat peste umarul mangaiat doar de catifeaua fina a rochiei de vals... dar despre asta nu mai avem vreme a va spune. Destul despre fluturi intr-un veac departat de dublu-click. Emanuel LUCA