Lichelele şi puşculiţele PDL trebuie să plece!

De peste 20 de ani, suntem schingiuţi pe drumul reîntoarcerii la normalitate, încercăm să descoperim şi să construim realităţi curate şi clare, o societate sănătoasă şi un spaţiu politic demn de inteligenţa acestui popor.

Mulţi autori au scris despre sistemul comunist şi cum a alterat existenţa noastră în lume, cultural, politic, economic, însă puţini au văzut amploarea cancerului ce cuprinsese omul „nou”.

În 1989, Gabriel Liiceanu, în „Apel către lichele”, explora concepte cheie ale procesului de vindecare după elucubrantul regim comunist care ne-a lăsat moştenire un „soi de om” care gustase din putere şi nu mai putea să se decontamineze. Astfel, tipul activistului fostului regim, model transmis cu succes până în zilele noastre, bântuit doar de procedurile de control însuşite la şcoala de partid, conducerea mulţimilor cu degetul, intempestivitatea exploziei discursive pentru instituirea fricii şi a respectului, subversivitatea relaţionării sale sociale, venită din ilegitimitate. Mai există şi subzistă şi modelul torţionarului, modelul supravieţuitorului etc.

Ultimii 3 ani de politică românească au fost o dureroasă întoarcere la activismul dezonorant al unei obedienţe faţă de un regim PDL, a cărei singură grijă a fost alimentarea puşculiţei de partid şi a permanentizării puterii.

Modelul lichelei a fost din nou utilizat ca etalon al ocupării de funcţii şi pus la treabă pentru a menţine ordinea socială. Un fel de metis între câinii din „Ferma animalelor” a lui Orwell şi umilul funcţionar fără coloană vertebrală.

Un paroxism a fost atins.

Oamenii se temeau iarăşi, ca odinioară, vorbeau pe ascuns, şefi de instituţii de deconcentrate făceau ce le trecea prin cap, fără nici o frică de o consecinţă legală, şantajul şi extorcarea au fost instituţionalizate prin funcţionarii publici, jaful se producea la vedere. Legea se abrogase. Licheaua părea să îţi permanentizeze prezenţa în societate.Eu spun, astăzi, după ce am reuşit să dăm jos un guvern ce proteja lichelele până în cele mai mici colţuri ale instituţiilor din provincie, că este timpul ca Lichelele să plece acasă. Chiar dacă nu simt vină, le spun că trebuie să simtă ruşine, dacă frică de Dumnezeu nu au.

Lichele care au pus stăpânire pe învăţământ, pe şcoli, pe sănătate, pe instituţii financiare, pe instituţii de control, lichele care au ameninţat şi şantajat oameni în campanii electorale, lichele în postura de şefi de deconcentrate, transformate în puşculite de partid pentru PDL, lichele devenite politruci-activişti şi care încearcă să se ascundă acum într-un loc cald prin USL, vă spun că veţi da socoteala în faţa legii. Vă spun că este timpul să plecaţi. Aşa cum au plecat şi Blejnar de la ANAF, şi Duţă de la Casa Naţională de Asigurări, şi Drăghia de la Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri. Plecaţi acasă şi lăsaţi instituţiile să lucreze pentru cetăţeni.

Florin Tătaru, deputat PSD