Final in batalia nisipurilor

Raliul Paris-Dakar este cel mai dur raid auto. Pornit in fiecare an din metropola pariziana, raliul strabate intinderile desertice ale Saharei pana la plajele insorite ale Senegalului, desemnand in fiecare an „conchistadorul desertului”. In 1978, un francez pasionat de sporturi extreme si de motoare, Thierry Sabine, propunea un raliu de anduranta prin dunele desertului Sahara. Acesta a gasit imediat sprijin printre impatimitii genului si suport financiar din partea constructorilor de masini astfel incat, un an mai tarziu, se desfasura prima editie a raliului Paris-Dakar. De la inceput s-a dovedit a fi o competitie extrem de dura, inregistrandu-se si un deces in randul concurentilor, primul dintr-o serie care azi numara 47 de victime. Acesta nu a fost insa un impediment in lupta omului cu desertul. Toate marcile de autovehicule si motociclete si-au testat modelele de teren in aceasta intrecere, un adevarat barometru al nivelului tehnologic atins. Desfasurata la trei categorii: autovehicule, motociclete si camioane, intrecerea a impus cateva nume legendare, dintre care iese in evidenta cel al francezului Stephan Peterhansel, singurul care a reusit sa se impuna la doua categorii. A reusit sa cucereasca de 6 ori laurii la sectiunea moto intre 1991 si 1998, pentru ca apoi sa-si adjudece ultimele doua editii la sectiunea auto. Admirabil efortul acestui om pentru care intrecerea africana a devenit telul suprem al vietii. Suedezul Ari Vatanen a dominat editiile de inceput ale raliului adjudecandu-si 3 titluri consecutive, la fel cum a facut si Pierre Lartigue in deceniul trecut. La constructori, Mitsubishi detine cele mai multe titluri, obtinand 8 din ultimele 10 trofee in timp ce la sectiunea moto, marca KTM este neinvinsa de 5 editii. Dincolo de competitie, raliul ne ofera mereu imagini pitoresti si situatii neprevazute, trasee inedite, accidente mortale, dar si bucuria sampaniei meritate obtinute in Senegal. Pentru toti cei care participa, ajungerea la final este o reusita in sine, competitia este pe planul doi. Daca ai terminat Paris-Dakar, poti spune ca ai vazut iadul, dar te-ai intors si ai invins. Sacrificati pe altarul Dakarului Caravana ce strabate in fiecare inceput de an Sahara este si cea mai sangeroasa competitie sportiva organizata pe pamant. Pana la editia din acest an, nisipurile africane au inghitit 46 de vieti, incepand cu cea a francezului Patrick Dodin, in 1979, la editia inaugurala. Richard Sainct, triplu castigator al competitiei moto, a decedat in 2004 la capatul unei editii in care s-a simtit groaznic pe tot timpul cursei, iar Fabrizio Meoni, si el cu doua titluri in palmares, a suferit un atac de cord anul trecut. Cel mai grav accident a avut loc totusi in 1987, cand au murit 7 persoane, printre care si creatorul raliului, Thierry Sabine. Printre cei care si-au gasit sfarsitul in aceasta periculoasa cursa s-au numarat, in afara pilotilor si mecanicilor, ziaristi, medici si chiar spectatori. In acest an, motociclistul australian Andy Caldecott si-a gasit sfarsitul pe o portiune rapida in etapa a 9-a, iar un baiat de 12 ani a murit fiind lovit in plin in cursul etapei a 13-a, in timp ce raliul traversa Guineea. In ciuda acestor pierderi, cursa continua poate si pentru simplu fapt de a demonstra ca omul poate invinge chiar si cele mai grele conditii. Curiozitati Sub celebra titulatura Paris-Dakar, raliul a avut trasee dintre cele mai curioase. Desi traseul clasic pornea din Franta, traversa Spania iar apoi urmau adevaratele etape grele, cele ce strabateau intinsele dune de nisip ale Saharei pana la plajele insorite ale Senegalului, caravana a avut si destinatii mai ciudate. In 1996 s-a incercat un traseu revolutionar, fortat de situatiile politice din tarile de pe traseul original. Asa a rezultat Paris-Cape Town, experiment care nu a mai fost apoi repetat niciodata, din cauza duritatii extreme a traseului. In 2004, punctul terminus s-a mutat la Cairo, insa Dakarul ramane destinatia clasica a raliului. Aventura africana a fost sursa de inspiratie a unui raliu gigant pe traseul Paris-Moscova-Tokyo, proiect care nu a fost pus totusi niciodata in practica. Vastele intinderi de nisip au adus cu ele si manisfestari politice ale diferitelor factiuni ale extremistilor arabi din zona, pana in 2005 inregistrandu-se peste 30 de sechestrari de masini si rapiri de piloti. Cravana nu a fost ocolita nici de hoti, in fiecare an 2-3 echipaje trebuind sa abandoneze din aceasta cauza. Senzatii tari Dakarul a fost mereu o atractie pentru cei care au cautat senzatiile cele mai puternice, el atragand de-a lungul timpului, ca un magnet, diversi sportivi din alte domenii. Este cazul campionului mondial de schi Luc Alphand, care a decis sa puna capat carierei in sporturile de iarna tocmai pentru a se dedica acestui raliu. Dupa trei ani de incercari, participarea sa s-a incheiat cu un succes. Celebrul campion mondial de raliuri, spaniolul Carlos Sainz, a vrut sa incerce si el aventura africana inainte de a-si termina cariera. La bordul unui Volkswagen Touareg el a reusit chiar sa castige trei etape si sa detina pozitia de lider timp de 4 zile, dar o intarziere de cateva ore in etapa a 8-a l-a scos dintre favoriti. In final, a terminat la peste 10 ore de lider. Jutta Kleinschmidt a fost prima si singura femeie care a reusit sa castige Paris-Dakar (2003), impunandu-se in fata unor piloti mult mai experiementati. In aceasta editie a fost nevoita sa abandoneze, din cauza unor probleme tehnice, cu trei etape inainte de final. Strategia lui Peterhansel In urma cu 10 ani, Stephan Peterhansel (singurul care a reusit sa castige raliul atat la sectiunea moto, cat si la auto) concura la versiunea moto si desi se putea orienta in teren mai bine ca si adersarul sau, spaniolul Jordi Arcarons, avea doar un avantaj fragil si nu putea sa se distanteze. Atunci, a recurs la un siretlic care e considerat si azi cea mai indrazneata manevra din istoria raliului. Vazand ca spaniolul il urmareste, a ocolit deliberat un punct de control iar dupa vreo 20 de kilometri a simulat o defectiune oprindu-se! Spaniolul convins ca are sansa vietii lui a continuat si a ajuns primul la sosire cu un avans considerabil fata de restul competitorilor. Peterhansel l-a vazut cum se pierde in zare si s-a intors la punctul de control. A ajuns in urma lui Arcarons cu peste o ora, insa cele 8 ore penalizare pe care le-a primit spaniolul pentru ratarea punctului de control i-au adus lui Stepahn prima pozitie si, in final, titlul in acel an. Romanii din Dakar Romanii au fost prezenti la ultimele doua editii ale raliului, prin Romeo Dunca (in stanga) in 2005 si Zsolt Szilveszter (in dreapta) in acest an, ambii la sectiunea motociclete. Nici una dintre aventuri nu a fost una fericita. Deschizator de drum, timisoreanul Dunca a reusit sa termine cursa, dar a declarat ca nu-si mai doreste niciodata sa participe la ceea ce a numit „cele mai groaznice doua saptamani din viata sa”. Aventura lui Zsolt Szilveszter (45 de ani), pe o motocicleta KTM, modificata, de 441 cmc, s-a incheiat in a treia etapa de desert, el suferind o fractura deschisa de femur si o alta fractura la brat in urma coliziunii in plin asfalt cu un motociclist belgian. Transportat de urgenta la bivuacul de la sfarsitul etapei si apoi la un spital din Spania, el este acum in afara oricarui pericol. In momentul in care a abandonat, el se afla pe pozitia a 91-a in clasamentul general din aproape 250 de participanti. Costurile de participare ale celor doi curajosi motociclisti s-au ridicat in jurul sumei de 50.000 euro. Pentru a va da seama de duritatea competitiei, mentionam ca la finalul raliului, la Dakar au ajuns mai putin de 20 de motociclisti. Claudiu BABAN